Duminică, 8 iunie 2014, în Vatican

Rugăciunea pentru pace întăreşte politica bună

De Marco Doldi

Recentul pelerinaj al Papei Francisc în Ţara Sfântă a avut şi scopul de a încuraja drumul către pace al popoarelor care locuiesc acolo; ea este, în acelaşi timp, dar al lui Dumnezeu şi angajare a oamenilor. În Iordania, în Palestina şi în Israel Papa a arătat o mare compasiune faţă de cei care de prea mult timp convieţuiesc cu războiul şi au dreptul să cunoască în sfârşit zile de pace. Din acest sentiment s-a născut invitaţia adresată lui Abu Mazen şi lui Shimon Perez de a se întâlni împreună în casa Papei ca să se roage pentru pace.

Invitaţia a fost primită imediat şi acest lucru este deja ceva extraordinar. De la Sfântul Scaun confirmarea în zilele trecute: întâlnirea se va ţine, duminică 8 iunie, în Vatican. Toate acestea revelează conştiinţa că obţinerea păcii nu este încredinţată numai strategiilor politice sau medierilor diplomatice. Pentru pace este nevoie de ceva în plus! Faptul că un om de conducere este conştient de acest lucru este un semn de umilinţă şi de înţelepciune. Este un semn de credinţă, care în alte contexte ar fi fost sufocată de o un sens greşit de laicitate. În acest sens, iniţiativa propusă de Papa şi acceptată de cei doi lideri politici lansează un mesaj lumii occidentale. Rugăciunea pentru pace făcută în mod public nu este un atentat la distincţia dintre sfera civilă şi cea religioasă!

Dar există un alt mesaj. Nu se poate nega că în Europa din secolele trecute diversităţile religioase au fost ocazii pentru a da naştere la contrapoziţii, suferinţe şi războaie. Însă acesta nu este faţa autentică a religiei. Realizarea păcii depinde, înainte de toate, de recunoaşterea că suntem, în Dumnezeu, o unică familie umană. Pacea se naşte şi se consolidează nu numai din adevărul că avem cu toţii acelaşi sânge şi facem parte din neamul omenesc, ci şi că avem un unic Tatăl în cer şi suntem cu toţii fiii săi, creaţi după chipul şi asemănarea sa. Religiile, învăţând asta, sunt căi spre pace.

Rugăciunea pentru pace aparţine fizionomiei făcătorului de pace. El este ca un artizan care cu umilinţă şi hărnicie păstrează gânduri de pace, face gesturi de pace, vesteşte fericirea păcii. Rugăciunea susţine toate acestea şi invocă pentru eforturile umane împlinirea divină. "Pacea - a spus Sfântul Părinte - se face în mod artizanal! Nu există industrii de pace, nu. Se face în fiecare zi, în mod artizanal, şi cu inima deschisă ca să vină darul lui Dumnezeu". Artizanul păcii - fie el omul de pe stradă sau liderul naţional - are nevoie de rugăciune pentru că prin intermediul ei Duhul lui Dumnezeu "unge" şi dispune inima să păstreze pacea, să fie mesager şi martor al păcii. Astfel, Papa în prima sa omilie din Iordania i-a îndemnat, înainte de toate, pe credincioşii creştini să se lase "unşi" cu inimă deschisă şi docilă de Duhul Sfânt pentru a fi tot mai capabili de gesturi de umilinţă, de fraternitate şi de reconciliere. Rugăciunea pentru pace poate să devină şi ofrandă a trudelor zilnice adusă lui Dumnezeu: în acest mod este îmbogăţită şi făcută preţioasă, pentru că se înalţă dintr-o inimă filială care iubeşte şi care încearcă să împlinească voinţa Tatălui. Ea are o eficacitate deosebită.

Rugăciunea, înălţată şi de cei care au responsabilitatea popoarelor, dă mărturie despre vocaţia înnăscută a omenirii la pace. În fiecare persoană dorinţa de pace este aspiraţie esenţială şi coincide, într-o anumită manieră, cu dorinţa după o viaţă deplină, fericită şi bine realizată. Omul este făcut pentru pacea care este dar al lui Dumnezeu: de la El trebuie cerută. Acest umanism deschis la Transcendenţă precede şi susţine orice angajare politică necesară.

Nu există industrii de pace; dimpotrivă, din păcate, există cele ale armelor. Rugăciunea pentru pace duce şi la rugăciunea pentru convertirea acestor "sărmani oameni" - a spus Papa - care se îmbogăţesc semănând moartea.

(După agenţia SIR, miercuri, 4 iunie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.