O carte vie: Vladimir Ghika, un catolic ortodox

"Cărţile mari sunt mici" ne spunea adesea unul din reputaţii noştri profesori, referindu-se la un tratat clasic de cardiologie. Acesta a fost primul gând pe care "l-am văzut" când am luat în mână cartea despre Vladimir Ghika¹. Şi nu numai fiindcă e vorba despre inimă (şi nu "cord"), ci pentru că este o carte cu adevărat surprinzătoare.

Dar mai întâi, ce anume este această carte? Aşa cum spune în postfaţă Claudia Stan, coordonatoarea volumului, "vreme de opt zile, condeie iscusite ale culturii şi spiritualităţii româneşti au scris pe blogul Deus meus in te confido gânduri dedicate Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, pornind de la apoftegma Fericitului Vladimir Ghika "M-am făcut catolic, ca să fiu un ortodox mai bun". Fiecare din cei zece autori, nume de mare rezonanţă în spaţiul spiritualităţii româneşti, aparţinând confesiunilor romano-catolică, greco-catolică, ortodoxă şi evanghelist-baptistă, iluminează cu smerenie şi bucurie, fiecare din lăcaşul lui de suflet, acea maximă care, rostită iniţial ca "o vorbă de duh" este de fapt un cuvânt al Sfântului Duh. De aceea, nu trebuie să citim această carte precum copiii, ca să ne distrăm şi s-o uităm, sau ca ambiţioşii, ca să ne instruim şi să ne lăudăm, ci pur şi simplu, "ca să trăim"².

Şi de ce această carte este cu adevărat mare?

1. Fiindcă, pornind de la acea maximă şi revenind mereu la ea, ca într-un pelerinaj al propriului suflet spre axis mundi, autorii ne dezvăluie o scânteie din personalitatea preotului prinţ şi martir Vladimir Ghika, dezvăluindu-se la rândul lor pe ei înşişi: a cunoaşte şi a iubi este menirea noastră sub stele - numai că nu poţi iubi decât ceea ce cunoşti cu adevărat. Într-un timp al grabei, haosului şi promovării nonvalorilor, când nu mai găsim răgazul să ne regăsim pe noi înşine, cartea aceasta ne oferă privilegiul rar de a ne afla locul, de a cunoaşte şi de a iubi.

2. Fiindcă este o carte a "migraţiei": "Spiritele mici - scrie pr. Iulian Budău, SJ - migrează, aşa, din floare în floare şi nu produc miere. Spiritele mari migrează şi ele, dinspre suprafaţă înspre profunzimi, dinspre opinie spre certitudini existenţiale, dinspre siguranţa unei doctrine învăţată pe de rost spre incertitudinea credinţei în realitatea fundamentală a vieţii celui de nepătruns". De fapt, migraţia fericitului Vladimir Ghika este o migraţie "în cruce", dar, dacă ar fi s-o reprezentăm grafic, ar trebui să recurgem la un tesseract (= analog al cubului, dar într-un spaţiu cu patru dimensiuni), fiindcă pe de o parte migraţia este cea descrisă, de la suprafaţă spre profunzimi, dar, în acelaşi timp, de la prezent către începuturi, când "creştinismul respira cu ambii plămâni". În această carte, celor trei dimensiuni ale spaţiului li se adaugă şi a patra dimensiune - timpul. Şi mai mult, cartea relevă dimensiunile mai puţin cunoscute ale timpului: îndumnezeirea timpului pe verticala clipei prezente încremenită între inima celui care caută adevărul şi a celui care este adevărul; curgerea paradoxală a clipei încremenite, care devine veşnicie, înspre toţi cei care, fără să ştie chiar, au nevoie de adevăr ca să trăiască - şi singura curgere posibilă a timpului unui sfânt: spre martiriu.

3. Fiindcă Dumnezeu înseamnă unitate, cartea ne aminteşte în fiecare pagină acest fapt. "Uite, mamă, cum cerul sărută pământul acolo!" şoptea extaziat copilul Vladimir la un asfinţit de soare. El avea să fie, aşa cum l-a caracterizat succint pr. Constantin-Valer Necula, "inima care a îngemănat Apusul şi Răsăritul": "în inima monseniorului, cerul Răsăritului săruta pământul roditor al Apusului", ca într-o încercare de a rezolva, poate, o "tensiune de veacuri".

Şi de ce este surprinzătoare această carte?

Ştim cu toţii că "habent sua fata libelli"³. Dar cărţile au nu numai un destin, ci şi un suflet al lor. Acest volum iradiază bucurie, căldură blândă şi senină, pace spirituală. Şi simţi în el respiraţia amplă şi pură a înălţimilor. E ceva care trăieşte prin cuvinte şi dincolo de cuvinte. Eu aş spune că sunt imaginile - dar fiecare dintre noi ar putea găsi alte şi alte explicaţii, fiindcă o carte vie vorbeşte fiecărui suflet după chipul său. Ilustraţiile, măiestrit alese, sunt desenele fericitului Vladimir Ghika. Începând de la letrinele "personificate"(îngeri, heruvimi etc.), până la ilustraţiile propriu-zise, totul vibrează de o lumină aparte şi trăieşte cu adevărat. Iată, de ex., ilustraţia de la pag. 45: Isus mergând în noapte, pe marea agitată, spre barca apostolilor: nu este pace nici în cer, nici în valuri, dar braţele lui Isus par să susţină norii, iar picioarele calcă peste dualismul contradicţiilor umane (valurile sunt reprezentate de spirale răsucite în sens complementar), până când acestea, apropiindu-se de privitor, se transformă în ferestre, uşi şi porţi care duc fie spre abis, fie spre Isus. Ce poate fi mai viu decât însăşi libertatea pe care Dumnezeu ne-o oferă la picioarele sale, sub un cer devenit sigur?

Coordonatorul acestui volum, Claudia Stan, ne-a obişnuit cu surprizele. Începând cu surprizele de pe propriul blog, de o mare fineţe intelectuală, de o ştiinţă perfectă a dialogului şi o ţinută impecabilă, demnă şi intransigentă a polemicilor inerente unui blog de opinie, până la cărţile domniei sale [9 argumente creştine împotriva "Codului lui Da Vinci" (Ed. "Presa Bună", 2006), De ce sunt preot. 15 dialoguri îndrăzneţe (Ed. ARCB, 2010)], şi până la excelenta traducere a cărţii lui James Martin, SJ, "În compania Binelui"(Ed. Galaxia Gutenberg, 2013). Iată acum însă un volum de o factură aparte: Vladimir Ghika, un catolic ortodox. O carte plină de iubire, care vorbeşte cu iubire despre viaţă. A spune că e "frumoasă" ar fi un nonsens, fiindcă vorbeşte despre cel care este Frumuseţea însăşi: despre Dumnezeu, aducându-ni-l, prin persoana martirului, aproape, aici, în viaţa noastră. Sunt cărţi care spală creiere şi cărţi care spală păcate. Aceasta spală sufletul, ca să-l poată oglindi mai bine pe cel frumos şi bun.

Uitaţi-vă la ea: e un volum mic - o carte de buzunar. Ca să poată fi purtată în buzunar. În buzunarul de la piept. Lângă inimă. Pentru ca icoana de pe copertă, a unui prinţ, preot şi martir să ne ajute să mergem liberi pe cale, îmbrăţişându-l în viaţa noastră pe cel care este calea, adevărul şi viaţa.

Dr. Ecaterina Hanganu

Note
¹ Claudia Stan (coord.), Vladimir Ghika, un catolic ortodox. Autori: Maria Francesca Băltăceanu, pr. Iulian Budău, SJ, Iulia Cojocariu, pr. Eduard-William Fărtan, PS Mihai Frăţilă, pr. Cristian-Vladimir Langa, pr. Constantin-Valer Necula, Andrei Pătrîncă, Claudia Stan, pr. Francisc Ungureanu, Marius Vasileanu. Consultanţi: Monica Broşteanu, Luc Verly. Bucureşti: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, 2014, ISBN 978-973-1891-99-6.
² Gustave Flaubert.
³ "Cărţile au soarta lor"- versetul 1286 din opera De litteris, De syllabis, De Metris de Terentianus Maurus (sec. II AD).

* * *

Vladimir Ghika, un catolic ortodox
Stan Claudia, coord., Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, 2014, ISBN 978-973-1891-99-6, 10x14 cm, 72 p., 5 lei

* * *

Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi;
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 55.