Papa Francisc: Omilia din duminica a IV-a din Timpul Pascal (11 mai 2014)

Pentru omilie, Sfântul Părinte a rostit cuvintele sugerate de Ritualul hirotonirii preoţilor, oprindu-se pentru a sublinia câteva pasaje din el.

Fraţilor preaiubiţi, aceşti fii şi fraţi ai noştri chemaţi la ordinul prezbiteratului. Aşa cum ştiţi bine, Domnul Isus este marele preot al Noului Testament; dar în el şi întregul popor sfânt al lui Dumnezeu a fost constituit popor sacerdotal. Cu toate acestea, între toţi discipolii săi, Domnul Isus a voit să-i aleagă pe unii în mod deosebit, pentru ca exercitând public în Biserică în numele său funcţia sacerdotală în favoarea tuturor oamenilor, să continue misiunea sa personală de învăţător, preot şi păstor.

După reflecţie matură, noi urmează să ridicăm la ordinul prezbiterilor pe aceşti fraţi ai noştri, pentru ca în slujba lui Cristos învăţător, preot şi păstor să coopereze la edificarea trupului lui Cristos, care este Biserica, un popor al lui Dumnezeu şi templu sfânt al Duhului.

De fapt, ei vor fi configuraţi lui Cristos mare şi veşnic preot, adică vor fi consacraţi ca adevăraţi preoţi ai Noului Testament şi cu acest titlu, care îi uneşte în preoţie cu episcopul lor, vor fi predicatori ai evangheliei, păstori ai poporului lui Dumnezeu şi vor prezida acţiunile de cult, în special în celebrarea jertfei Domnului.

Cât vă priveşte pe voi, fraţi şi fii preaiubiţi, care urmează să fiţi promovaţi la ordinul prezbiteratului, luaţi în considerare că exercitând slujirea învăţăturii sacre veţi fi părtaşi de misiunea lui Cristos, unic învăţător. Împărţiţi tuturor acel cuvânt, pe care voi înşivă l-aţi primit cu bucurie, de la mamele voastre, de la catehetele voastre. Citiţi şi meditaţi cu asiduitate cuvântul Domnului pentru a crede ceea ce aţi citit, a învăţa ceea ce v-aţi însuşit în credinţă, a trăi ceea ce aţi învăţat. Aşadar să fie hrană pentru poporul lui Dumnezeu învăţătura voastră, care nu este a voastră: voi nu sunteţi stăpâni ai învăţăturii! Este învăţătura Domnului şi voi trebuie să fiţi fideli faţă de învăţătura Domnului! Aşadar să fie hrană pentru poporul lui Dumnezeu învăţătura voastră, bucurie şi sprijin pentru credincioşii lui Cristos parfumul vieţii voastre, pentru ca prin cuvânt şi exemplu să edificaţi casa lui Dumnezeu, care este Biserica.

Şi astfel voi veţi continua opera sfinţitoare a lui Cristos. Prin slujirea voastră, jertfa spirituală a credincioşilor este făcută desăvârşită, pentru că este unită cu jertfa lui Cristos, care prin mâinile voastre în numele întregii Biserici este oferită în mod nesângeros pe altar în celebrarea sfintelor taine.

Aşadar, recunoaşteţi ceea ce faceţi, imitaţi ceea ce celebraţi, pentru ca participând la misterul morţii şi învierii Domnului, să purtaţi moartea lui Cristos în mădularele voastre şi să umblaţi cu ei în noutatea vieţii.

Prin Botez veţi agrega noi credincioşi la poporul lui Dumnezeu; cu sacramentul Pocăinţei veţi ierta păcatele în numele lui Cristos şi al Bisericii. Şi aici vreau să mă opresc şi să vă cer, pentru iubirea lui Isus Cristos: nu încetaţi niciodată să fiţi milostivi! Vă rog! Să aveţi acea capacitate de iertare pe care a avut-o Domnul, care nu a venit să pedepsească, ci să ierte! Să aveţi milostivire, multă! Şi dacă vă vine scrupulul că sunteţi prea "iertători", gândiţi-vă la acel sfânt preot despre care v-am vorbit, care mergea în faţa tabernacolului şi spunea: "Doamne, iartă-mă dacă am iertat prea mult. Dar tu eşti cel care mi-ai dat exemplul rău!". Şi eu vă spun, cu adevărat: mie îmi provoacă multă durere când găsesc oameni care nu mai merg să se spovedească pentru că au fost bătuţi, alungaţi. Am auzit că porţile bisericilor le erau închise în faţă! Vă rog, nu faceţi asta: milostivire, milostivire! Bunul păstor intră pe poartă şi poarta milostivirii sunt rănile Domnului: dacă voi nu intraţi în slujirea voastră prin rănile Domnului, nu veţi fi buni păstori.

Cu untdelemnul sfânt veţi da alinare bolnavilor; celebrând sfintele rituri şi înălţând în diferitele ore ale zilei rugăciunea de laudă şi de implorare, veţi deveni glasul poporului lui Dumnezeu şi al întregii omeniri.

Conştienţi că aţi fost aleşi dintre oameni şi constituiţi în favoarea lor pentru a vă ocupa de cele ale lui Dumnezeu, exercitaţi în veselie şi în caritate sinceră opera sacerdotală a lui Cristos, voind să fiţi plăcuţi numai lui Dumnezeu şi nu vouă înşivă.

Şi gândiţi-vă la ceea ce spunea sfântul Augustin despre păstorii care căutau să fie plăcuţi lor înşişi, care foloseau oiţele Domnului ca hrană şi pentru a se îmbrăca, pentru a îmbrăca maiestatea unei slujiri care nu se ştia dacă era a lui Dumnezeu. În sfârşit, participând la misiunea lui Cristos, cap şi păstor, în comuniune filială cu episcopul vostru, angajaţi-vă să-i uniţi pe credincioşi într-o unică familie, pentru a-i conduce la Dumnezeu Tatăl prin intermediul lui Cristos în Duhul Sfânt. Să aveţi mereu în faţa ochilor exemplul Bunului Păstor, care n-a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji, şi pentru a căuta şi a mântui ceea ce era pierdut.

* * *

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 8.