Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 7 mai 2014

Darurile Duhului Sfânt: 3. Sfatul

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Am auzit în lectura acelui text din cartea Psalmilor care spune: "Domnul mi-a dat sfat, chiar şi noaptea inima mea mă instruieşte" (cf. Ps 16,7). Şi acesta este un alt dar al Duhului Sfânt: darul sfatului. Ştim cât este de important, în momentele cele mai delicate, să ne putem baza pe sugestiile persoanelor înţelepte şi care ne iubesc. Acum, prin darul sfatului, însuşi Dumnezeu, cu Duhul său, luminează inima noastră, aşa încât ne face să înţelegem modul corect de a vorbi şi de a ne comporta şi calea care trebuie urmată. Dar cum acţionează acest dar în noi?

1. În momentul în care îl primim şi-l găzduim în inima noastră, Duhul Sfânt începe imediat să ne facă sensibili la glasul său şi să orienteze gândurile noastre, sentimentele noastre şi intenţiile noastre după inima lui Dumnezeu. În acelaşi timp, ne face tot mai mult să ne îndreptăm privirea interioară spre Isus, ca model al modului nostru de a acţiona şi de a ne relaţiona cu Dumnezeu Tatăl şi cu fraţii. Aşadar, sfatul este darul cu care Duhul Sfânt face capabilă conştiinţa noastră să facă o alegere concretă în comuniunii cu Dumnezeu, conform logicii lui Dumnezeu şi a Evangheliei sale. În acest mod, Duhul ne face să creştem interior, ne face să creştem pozitiv, ne face să creştem în comunitate şi ne ajută să nu cădem în voia egoismului şi a propriului mod de a vedea lucrurile. Astfel Duhul ne ajută să creştem şi chiar să trăim în comunitate. Condiţia esenţială pentru a păstra acest dar este rugăciunea. Mereu ne întoarcem asupra aceleiaşi teme: rugăciunea! Dar este atât de importantă rugăciunea. A ne ruga cu rugăciunile pe care noi toţi le ştim de când eram copii, dar a ne ruga şi cu cuvintele noastre. A-l ruga pe Domnul: "Doamne, ajută-mă, sfătuieşte-mă, ce trebuie să fac acum?". Şi cu rugăciunea facem spaţiu, pentru ca Duhul să vină şi să ne ajute în acel moment, să ne sfătuiască despre ceea ce noi toţi trebuie să facem. Rugăciunea! Să nu uităm niciodată rugăciunea. Niciodată! Nimeni, nimeni nu-şi dă seama când noi ne rugăm în autobuz, pe drum: să ne rugăm în tăcere cu inima. Să profităm de aceste momente pentru a ne ruga, să ne rugăm pentru ca Duhul să ne dea darul sfatului.

2. În intimitatea cu Dumnezeu şi în ascultarea Cuvântului său, încet-încet punem deoparte logica noastră personală, dictată de cele mai multe ori de închiderile noastre, de prejudecăţile noastre şi de ambiţiile noastre, şi învăţăm în schimb să-l întrebăm pe Domnul: care este dorinţa ta? Care este voinţa ta? Ce-ţi place ţie? În acest mod se formează în noi o sintonie profundă, aproape naturală în Duhul Sfânt şi experimentăm cât sunt de adevărate cuvintele lui Isus prezentate în Evanghelia lui Matei: "Nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi, pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi!" (Mt 10,19-20).

Duhul este cel care ne sfătuieşte, dar noi trebuie să-i dăm spaţiu Duhului, pentru ca să ne poată sfătui. Şi a da spaţiu înseamnă a ne ruga, a ne ruga pentru ca El să vină şi să ne ajute mereu.

3. Apoi, ca toate celelalte daruri ale Duhului, şi darul sfatului constituie o comoară pentru toată comunitatea creştină. Domnul nu ne vorbeşte numai în intimitatea inimii, ne vorbeşte e adevărat, dar nu numai acolo, ci ne vorbeşte şi prin glasul şi mărturia fraţilor. Este într-adevăr un mare dar a putea întâlni bărbaţi şi femei de credinţă care, mai ales în trecerile mai complicate şi importante din viaţa noastră, ne ajută să facem lumină în inima noastră ca să recunoaştem voinţa Domnului!

Eu îmi amintesc că odată în sanctuarul din Luján eram în confesional, în faţa căruia era o coadă lungă. Era şi un tânăr foarte modern, cu cercei, tatuaje, toate lucrurile astea... Şi a venit să-mi spună ce i se întâmpla. Era o problemă mare, dificilă. Şi mi-a spus: eu am povestit toate acestea mamei mele şi mama mea mi-a spus: du-te la Sfânta Fecioară Maria şi ea îţi va spune ce trebuie să faci. Iată o femeie care avea darul sfatului. Nu ştia cum să iasă din problema fiului, dar a indicat strada corectă: du-te la Sfânta Fecioară şi ea îţi va spune. Acesta este darul sfatului. Acea femeie umilă, simplă, i-a dat fiului sfatul cel mai adevărat. De fapt acest tânăr mi-a spus: am privit-o pe Sfânta Fecioară Maria şi am simţit că trebuie să fac asta, asta şi asta... Eu n-a trebuit să vorbesc, deja spusese totul mama sa şi tânărul însuşi. Acesta este darul sfatului. Voi, mame, care aveţi acest dar, cereţi-l pentru copiii voştri. Darul de a-i sfătui pe copii este un dar al lui Dumnezeu.

Dragi prieteni, Psalmul 16, pe care l-am auzit, ne invită să ne rugăm cu aceste cuvinte: "Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune, la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima. Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul; dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin" (v. 7-8). Fie ca Duhul Sfânt să poată revărsa mereu în inima noastră această certitudine şi să ne umple astfel cu mângâierea sa şi cu pacea sa! Cereţi mereu darul sfatului.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

lecturi: 26.