Reflecţie: Iubirea milostivă

"Dumnezeu este un Tată plin de îndurare, care caută prin toate mijloacele posibile modul de a-i mângâia, ajuta şi a-i face fericiţi pe fiii săi, îi însoţeşte, îi caută cu iubire neobosită ca şi cum nu ar putea fi fericiţi fără ei" (cf. Diario, 5 noiembrie 1927).

Maica Speranţa a lui Isus (Josefa Alhama Valera) va fi ridicată la cinstea altarelor la 31 mai 2014, la Sanctuarul Iubirii Milostive din Collevalenza (PG) Italia. De fapt, datorită sfinţeniei vieţii, ajunge să transmită lumii întregi mesajul iubirii milostive, pe care l-am amintit mai sus.

Până să cunosc această realitate, am trăit ca o "condamnată" la iad, acum însă trăiesc ca o "predestinată" pentru cer. Copilăria mea şi o parte din adolescenţă au fost în perioada comunistă: la şcoală eram învăţaţi că Dumnezeu nu există şi că fiecare om, potrivit teoriei lui Darwin, provine din maimuţă, iar tovarăşul director de pe atunci ne arăta exact cum "mergeam" noi pe când eram asemenea animale. Din fericire, pr. Petru Mîrţ contrabalansa educaţia noastră cu adevărul: Isus. Sigur că eram bătuţi la şcoală de tovarăşa învăţătoare pentru că participam la catehism (învăţătură o numeam noi) şi chiar duminica eram chemaţi la pregătire, la şcoală, în timp ce la biserică se celebra sfânta Liturghie; ceea ce nu ştiau tovarăşii era existenţa sfintei Liturghii de seară la care acelaşi preot ne explica din tainele credinţei.

Aveam doar 22 de ani când am ajuns să predau religia în şcoală, fiind colegă cu aceeaşi profesori despre care v-am vorbit mai sus; unii astăzi sunt ieşiţi la pensie, iar eu continui să predau acest obiect minunat care formează oameni în toată puterea cuvântului. Acum e diferit, sunt consacrată Domnului în Ordo Virginum. Faptul că am o "uniformă" i-au determinat pe colegii profesori să aibă comportamente diverse: unii m-au întrebat dacă nu îmi pare rău că nu am întemeiat o familie sau că nu am proprii copii, alţii dacă trebuie să port totdeauna voalul, în fine unii au grijă cum vorbesc în prezenţa mea. La început mă priveau cu o oarecare strângere de inimă, acum suntem prieteni şi colaborăm la formarea armonioasă a elevilor, încredinţaţi nouă.

Prin aceste lucruri ordinare trece firul roşu al iubirii milostive, Dumnezeu ne vrea pe toţi fericiţi, lucrul cel mai important este să înţelegem că "îl căutăm pe Isus atunci când căutăm fericirea" aşa cum afirma sfântul Ioan Paul al II-lea. Tot el declara în Dives in misericordia că adevărata misiune a Bisericii este proclamarea milostivirii Domnului (cf. DM, 14).

Sr. Maria Gabor a lui Isus, OV

lecturi: 22.