Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

"Anton Durcovici a mers cu ochii deschiși spre moarte, din dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele" Interviu cu pr. Isidor Iacovici, postulator al cauzei de beatificare și canonizare a episcopului Anton Durcovici

Au rămas mai puțin de 30 de zile până când, la Iași, la 17 mai 2014, va avea loc beatificarea episcopului Anton Durcovici. Cu această ocazie, am dorit să aflăm mai multe detalii despre cum s-a desfășurat cauza de beatificare, direct de la postulatorul acesteia, pr. Isidor Iacovici. Ne aflăm la Roma, unde, în urmă cu doar câteva luni, papa Francisc a recunoscut martiriul episcopului Durcovici și a aprobat proclamarea lui ca fericit.

- Părinte Isidor, înainte de toate, ne puteți spune ce a însemnat mai exact a fi postulatorul unei cauze de beatificare și care v-au fost îndatoririle?

În primul rând o cauză de beatificare este deschisă sau propusă de un actor, care poate fi episcopul unei dieceze sau o anumită persoană, care este convinsă de virtuțile pe care cineva le-a practicat, de viața sfântă pe care a dus-o și e capabil să poarte până la sfârșit această cauză. Întrucât actorul sau episcopul nu poate să fie prezent peste tot, își numește un postulator, care să se ocupe de această cauză, atât în faza diecezană, cât și în faza romană. În cazul episcopului Anton Durcovici, PS Petru Gherghel, episcopul de Iași, în calitate de actor al acestei cauze, m-a numit pe mine postulator pentru faza romană, începând cu anul 2009. Din acel moment am avut responsabilitatea de a lua legătura cu Congregația pentru Cauzele Sfinților de la Roma. Pașii care trebuie parcurși în faza romană de către postulator sunt următorii:

  • Cere deschiderea propriu-zisă a dosarului, prin care cere președintelui Congregației să recunoască validitatea cauzei care s-a desfășurat în faza diecezană și așteaptă, de obicei câteva luni, să primească această validitate;
  • Cere numirea unui relator pentru cauza de beatificare;
  • Urmează un curs de pregătire ca postulator, de 3 luni, cu materii de învățat, examene de dat și diplomă de primit.

După numirea relatorului, postulatorul începe munca de cercetare a dosarului care a ajuns din faza diecezană la Roma și începe scrierea, în colaborare cu relatorul, a cărții numite Positio, după o metodologie proprie cauzei de beatificare a sfinților.

- În ce constă această carte numită Positio?

Cartea cuprinde trei părți: Informatio, Summarium Testimonium și Summarium Documentorum.

Informatio - are în vedere următoarele două părți, pregătind argumentele prin care postulatorul cere Congregației ca episcopul Anton Durcovici, în cazul nostru, să fie declarat fericit. Aceasta cuprinde o istorie a cauzei de beatificare, o bibliografie scurtă a episcopului, materialele care s-au scris despre el, ce scrieri a avut, un context socio-geografic al momentului în care el a trăit. La episcopul Durcovici avem de-a face cu momentul de după Cel de-al II-lea Război Mondial, al intrării comunismului în țara noastră, care lupta pentru suprimarea libertății umane și religioase.

Summarium Testimonium - cuprinde mărturiile pe care cei care l-au cunoscut direct sau prin alte cunoștințe le depun, sub jurământ, în fața Tribunalului Bisericesc constituit pentru faza diecezană. Aceste persoane trebuie să spună doar adevărul, fie în ceea ce privește trăirea virtuților în cel mai înalt grad, fie în ceea ce privește criticile pe care i le pot aduce.

Summarium Documentorum - reprezintă toate documentele cu privire la viața martirului Anton Durcovici, începând cu certificatul de naștere, până la actul de condamnare la moarte și constatare a morții. Aceste documente au fost deja adunate în faza diecezană, iar pe baza lor se face o biografie amănunțită, care să cuprindă viața servitorului lui Dumnezeu. Tot aici sunt cuprinse diplomele pe care le-a obținut și actele care atestă funcțiile pe care le-a îndeplinit.

- Ați lucrat cu documentele apropiate episcopului, ați avut ocazia să îl cunoașteți foarte bine. Ce a însemnat pentru dumneavoastră a fi postulatorul acestei cauze?

Nu mi-am imaginat niciodată că pentru a fi postulator se cer atât de multe: să știi și apoi să le faci. Faptul că am intrat în mod direct cu documentele originale ale unei persoane atât de mari cum a fost episcopul Durcovici, mi-a creat cele mai mari emoții: atât documentele personale, cât și mărturiile pe care oamenii le-au depus cu privire la viața acestuia. A însemnat mult contactul pe care l-am avut cu cei din Congregația pentru Cauzele Sfinților și drumul pe care l-am parcurs de atâtea ori de acasă și până la ei, purtând materialele adunate deja și așteptând analiza lor: dacă ceea ce am scris este bun sau trebuie reluat. Rezultă însă o mare bogăție în urma acestei cercetări. Pot spune că am cunoscut un mare episcop, un mare martir al României, care m-a îmbogățit într-un chip deosebit.

- Se pare că ați parcurs de câteva ori acest drum, de acasă până la Congregație, cu dosarul în mână și speranța în suflet. Au existat momente dificile, momente în care credeați că data beatificării întârzie să apară?

Sigur că da, au existat. În primul rând faptul că eram pus pentru prima dată în fața unei astfel de munci, pe care o învățam zi de zi, datorită bunăvoinței și răbdării relatorului pe care l-am avut; faptul că de multe ori am fost întors înapoi, pentru că trebuia să aduc alte documente, alte acte sau o altă formulare a celor duse deja. Privind la toate acestea, nu voiam să fiu pesimist, dar mă gândeam că dacă ajung și eu să prind beatificarea ar fi un lucru minunat. Încetul cu încetul lucrurile au început să se limpezească și, aruncând acum o privire înapoi, trebuie să recunosc, fără urmă de îndoială, că intervenția episcopului Durcovici a fost determinantă.

- Știm că Anton Durcovici este al patrulea martir catolic din România, din perioada prigoanei comuniste, declarat fericit de către Biserica Catolică; prin ce se deosebește episcopul Durcovici? Ce v-a impresionat cel mai mult la el?

M-a impresionat în primul rând statura morală a episcopului Durcovici; poate și pentru studiile pe care le-a urmat la Roma, care i-au caracterizat mai târziu viața și activitatea: un doctorat în filozofie, un doctorat în teologie, o licență în drept canonic. Un om de nezdruncinat, un om care nu s-a înclinat, un om vertical, un om care nu a cedat în fața intimidării acuzațiilor, dar în același timp un om care a știut să nu îi enerveze prea tare pe adversarii săi, din vremurile în care a trăit. A fost un om foarte corect, dar trebuie să vorbim și despre virtuțile care îl caracterizează: a fost de o credință de nestrămutat, de o speranță fără șovăială și de generozitate față de toți, atât față de toți elevii, studenții și preoții săi, cât și față de cei săraci, fără deosebire. A lăsat în urma sa această imagine de om ecumenic, nu făcea nicio deosebire între catolic, ortodox și evreu, dar îi ajuta pe toți. Vorbim apoi despre răbdarea și mai ales umilința de care a dat dovadă în timpul interogatoriului și a detenției, atât față de ordinele pe care le primea de la cei care îl persecutau, cât și față de Dumnezeu: știa că merge spre o moarte sigură, dar nu a evitat nici durerea, nici suferința, nici prigoana, nici nedreptatea. A mers cu ochii deschiși spre moarte, din dragoste pentru Dumnezeu și din dragoste pentru aproapele.

- Care este pasul următor beatificării?

Atunci când este deschisă o cauză de beatificare, se știe că ea merge spre canonizare. Beatificarea este doar un pas, iar recomandarea președintelui Congregației pentru Cauzele Sfinților, cardinalul Angelo Amato, a fost: "Noi vrem ca episcopul Durcovici să fie declarat sfânt". Primul pas îl vedem realizat, iar pentru a ajunge la canonizare, se așteaptă o minune. Creștinii sunt îndemnați să ceară favoruri prin intermediul fericitului Anton Durcovici. Iar acolo unde se obține un favor extraordinar, cum ar fi vindecarea unei boli incurabile, cei care obțin un astfel de favor sunt rugați să-l contacteze fie pe episcopul Petru Gherghel, fie pe postulatorul cauzei, pentru a lua în calcul miracolul.

- Cu ce gânduri vă pregătiți pentru beatificare? Mai sunt emoții sau ele s-au sfârșit o dată cu decretul semnat de Sfântul Părinte?

Emoțiile într-un fel s-au sfârșit prin semnarea decretului, întrucât s-a încheiat acea carte Positio și nu mai poate fi returnată, dar nu pot să nu continue aceste emoții până când, în cadrul ceremoniei care va avea loc la Iași, la 17 mai 2014, vom auzi din gura cardinalului Angelo Amato: "Episcopul Anton Durcovici este declarat fericit".

- Data de 17 mai 2014 va fi un moment istoric, cum amintea și episcopul nostru Petru Gherghel, ce mesaj le-ați transmite credincioșilor care vor să participe la această celebrare?

Mai întâi îi invit pe toți, cei care au posibilitatea materială și morală, care au timpul disponibil să participe la această celebrare fără egal pentru istoria Moldovei noastre, a Diecezei de Iași. Iar la această celebrare să se pregătească fiecare cât mai bine printr-o cunoaștere amănunțită a vieții și activității episcopului Anton Durcovici, printr-o cunoaștere a virtuților pe care acest mare episcop le-a practicat și a martiriului pe care el l-a suferit pentru a păstra credința în Cristos și legătura Bisericii Catolice din România cu Sfântul Părinte papa. Apoi, să se roage și pentru reușita acestui eveniment și, așa cum spuneam mai devreme, să ceară din partea episcopului Anton Durcovici mijlociri în fața lui Dumnezeu pentru ceea ce fiecare are nevoie.

- Vă mulțumim pentru timpul acordat și pentru munca depusă ca postulator al cauzei de beatificare a episcopului martir Anton Durcovici. Vă mulțumim și pentru răbdarea și perseverența de care ați dat dovadă în acest drum; iată că Dumnezeu v-a binecuvântat cu darul de a vedea apropiindu-se această dată a beatificării. Vă urăm mult succes în continuare și rămânem uniți în rugăciune, mai ales în acest timp sfânt pe care îl trăim, după marea sărbătoare a luminii, a Învierii Domnului.

* * *

Părintele Isidor Iacovici s-a născut la 9 aprilie 1958 la Bacău. A absolvit Școala Generală de 8 clase la Mărgineni în anul 1973, Liceul Seminarial din Iași în anul 1977 și Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iași în anul 1984. A fost sfințit preot la 29 iunie 1984 la Iași, de către ep. Balint Lajos. A urmat studii postuniversitare la Pontificia Facolta Teologica "Teresianum" din Roma, obținând licența în teologie spirituală. A activat ca vicar la Rădăuți, Piatra Neamț, Prăjești și ca paroh la Vizantea, Pașcani și Iași "Sfânta Tereza a Pruncului Isus". Începând cu data de 1 iunie 2004, activează în calitatea de capelan la Roma, îngrijindu-se de cele două comunități de români: Parohiile "San Vitale" și "Santa Maria Causa Nostrae Laetitiae".

A consemnat Alexandra Cojan
 


lecturi: 162.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat