Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Papi sfinți, "model" pentru Biserica lui Francisc

De Franco Pisano

"A face canonizarea amândurora împreună este un mesaj pentru Biserică: aceștia doi sunt buni, sunt buni". Fraza pe care papa Francisc a rostit-o la 29 iulie anul trecut, în avionul care îl ducea înapoi la Roma de la sărbătoarea Zilei Mondiale a Tineretului, explică alegerea de a-i proclama sfinți în același timp, la 27 aprilie, pe Ioan al XXIII-lea și pe Ioan Paul al II-lea.

Însă, alături de faptul de a indica Bisericii întregi exemplul a doi papi "buni", care au trăit sfințenia, decizia papei Francisc nu este numai concluzia naturală a unor procese canonice începute cu mult înainte de începutul actualului pontificat, ci expresie a unui "raport" cu cei doi papi pe care însuși Francisc l-a indicat de mai multe ori. De fapt, în istoria bimilenară a Bisericii, dincolo de diferențele personale și de schimbările aduse de evoluția situațiilor și a timpurilor, există mereu un fir, o consecvențialitate care leagă între ele pontificatele. Uneori firul este mai puternic și sunt succesorii înșiși care evidențiază asta, dincolo de respectul - și eventual de afectul - care îi leagă de predecesorii săi.

Mai direct, cel al lui Francisc cu Ioan Paul al II-lea, care, în anul 1992, l-a numit pe Bergoglio episcop și, în anul 2001, l-a creat cardinal. Francisc, subliniind coerența, curajul și forța misionară ale lui Karol Wojtyla, a evidențiat într-un fel caracteristici pe care el însuși le are și pe care vrea să le reverse în toată Biserica. Același discurs pentru umilința și abandonarea în voința lui Dumnezeu exaltate în papa Ioan.

Ioan Paul al II-lea, coerență și curaj

În ceea ce-l privește pe Ioan Paul al II-lea, se poate merge înapoi la moartea papei polonez: celebrând la 4 aprilie 2005 o Liturghie în catedrala din Buenos Aires, cardinalul Bergoglio a vorbit despre "coerența", ca primă virtute pentru a urma drumul lui Cristos și semn caracteristic al personalității papei răposat. "Ioan Paul al II-lea - a spus el - a fost pur și simplu coerent, n-a înșelat niciodată, n-a mințit niciodată, n-a manipulat niciodată". Însă coerența "nu se cumpără", "nu se studiază", "trebuie cultivată în inimă cu adorația, cu ungerea slujirii celorlalți și o conduită corectă". Deci Wojtyla era coerent "pentru că s-a lăsat dăltuit de voința lui Dumnezeu. S-a lăsat umilit de voința lui Dumnezeu. A lăsat ca să crească în sufletul său această aptitudine la ascultare pe care a avut-o părintele nostru Abraham și apoi toți cei care l-au urmat".

Iarăși, la 1 mai 2011, după aceea, în timp ce la Roma Benedict al XVI-lea prezida Liturghia de beatificare a lui Karol Wojtyla, arhiepiscopul Bergoglio, celebrând o Liturghie solemnă de mulțumire, a afirmat: "Lui Ioan Paul al II-lea nu i-a fost frică pentru că a trăit viața sa contemplându-l pe Domnul înviat" și "fie ca să poată răsuna și astăzi în inima noastră cuvintele lui Isus și ale fericitului Ioan Paul al II-lea: Nu vă fie frică!".

Sunt fraze în care se evidențiază afirmații care caracterizează pontificatul actual. Iarăși, la 29 iulie anul trecut, răspunzând la întrebările jurnaliștilor, Francisc a spus: "Despre Ioan Paul al II-lea îmi vine să spun: mare misionar al Bisericii. Este un misionar, unul care a dus evanghelia pretutindeni, voi știți asta mai bine decât mine, mergea, eh, simțea acest foc de a duce înainte cuvântul Domnului, este un sfânt Paul, un om așa, acesta pentru mine este mare". Cât îl privește pe Ioan al XXIII-lea, a adăugat, "este un pic figura preotului de la țară, a preotului care iubește pe fiecare dintre credincioși, care știe să se îngrijească de credincioși. Și asta a făcut-o ca episcop, ca nunțiu". "Ioan al XXIII-lea era un mare. Un mare. Și apoi Conciliul, un om docil față de glasul lui Dumnezeu. Pentru acela i-a venit (ideea) de la Duhul Sfânt, și el a fost docil", "un om care s-a lăsat condus de Domnul".

Întorcându-ne la papa polonez. În Francisc nu există numai afirmații în care se simte referința la o Biserică ce "iese" fără frică pentru a duce mesajul evangheliei, temă centrală a învățăturii sale, există gesturile. Ca acela din 2 aprilie anul trecut, când, fiind papă de mai puțin de o lună, pe la ora 19.00, după închiderea de seară a bazilicii vaticane, a făcut o vizită la mormântul lui Ioan Paul al II-lea, la al optulea aniversar al morții. Vizită repetată la 31 octombrie, când, la 7.00 dimineața, s-a unit cu polonezii care în fiecare joi se adună pentru o Liturghie la mormântul papei "lor".

În sfârșit, este semnificativă referința la Ioan Paul al II-lea conținută în mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului - la nivel diecezan - din 13 aprilie, publicat la 6 februarie, în care este anunțul că papa Wojtyla "va fi marele patron al ZMT, al căror inițiator și promotor a fost".

Ioan al XXIII-lea, umilință și abandonare în voința lui Dumnezeu

Dacă acestea sunt amprentele lui Ioan Paul al II-lea subliniate de Francisc, umilință, rugăciune și abandonare în voința lui Dumnezeu - care apar în învățătura actualului papă - sunt caracteristici pe care papa Bergoglio le-a evidențiat de mai multe ori în Ioan al XXIII-lea. Și chiar dacă, din motive de registre, n-a existat un raport personal, Francisc a amintit emoția care a însoțit vestea morții papei cel bun, la 3 iunie 1963. "Cel care, ca mine, are o anumită vârstă - a spus unui pelerinaj de persoane din Bergamo la al cincizecilea aniversar al acelei zile - menține o amintire vie a emoției care s-a răspândit pretutindeni în zilele acelea". "Întreaga lume a recunoscut în papa Ioan un păstor și un părinte. Păstor pentru că a fost părinte. Ce anume l-a făcut așa? Cum ar fi putut să ajungă la inima unor persoane așa de diferite, chiar și a multor necreștini? Pentru a răspunde la această întrebare, putem să facem referință la motoul său episcopal, Oboedientia et pax: ascultare și pace". "Dacă pacea a fost caracteristica exterioară, ascultarea a constituit pentru Roncalli dispoziția interioară: ascultarea, în realitate, a fost instrumentul pentru a dobândi pacea. Înainte de toate ea a avut un sens foarte simplu și concret: să desfășoare în Biserică slujirea pe care superiorii i-o cereau, fără a căuta nimic pentru sine, fără a se sustrage de la nimic din ceea ce i se cerea".

Prin această ascultare, papa Roncalli "a trăit însă și o fidelitate mai profundă, pe care am putea s-o definim, așa cum avea să spună el, abandonare în providența divină". "Era un om de conducere, era un conducător. Dar un conducător condus, de Duhul Sfânt, prin ascultare". "Și aceasta este o învățătură pentru fiecare dintre noi, dar și pentru Biserica din timpul nostru: dacă vom ști să ne lăsăm conduși de Duhul Sfânt, dacă vom ști să mortificăm egoismul nostru pentru a face spațiu iubirii Domnului și voinței sale, atunci vom găsi pacea, atunci vom ști să fim constructori de pace și vom răspândi pace în jurul nostru".

Considerații asemănătoare a dezvoltat papa Francisc la 6 iunie 2013, când l-a indicat pe Ioan al XXIII-lea ca exemplu și model pentru preoții tineri care frecventează Academia ecleziastică, unde se formează viitorii reprezentanți pontificali. Lor, vorbind despre "slujirea pentru care vă pregătiți", le-a indicat exemplul lui Ioan al XXIII-lea. "Recitind scrierile sale, impresionează grija pe care el întotdeauna a avut-o în păzirea propriului suflet, în mijlocul celor mai variate ocupații în domeniul eclezial și politic. De aici se nășteau libertatea sa interioară, bucuria pe care o transmitea în exterior și însăși eficacitatea acțiunii sale pastorale și diplomatice".

Așadar, în cei doi noi sfinți din 27 aprilie, într-un fel papa Francisc se oglindește. Au subliniat asta cei care astăzi sunt doi cardinali, dar care au fost secretarii lui Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea. "La sfârșitul vieții mele - a spus cardinalul Loris Capovilla - ating cu mâna că unele intuiții ale papei Ioan sunt astăzi puse pe tapet de papa Francisc. În discursul adresat ambasadorilor care au prezentat scrisorile de acreditare în urmă cu câteva zile, el a spus că Biserica trebuie să se preocupe în mod deosebit de cei din urmă. A repetat aceeași frază a papei Ioan din radio-mesajul dat cu o lună înainte de deschiderea Conciliului, la 11 septembrie: Biserica este a tuturor și nimeni nu este exclus, dar este îndeosebi Biserica săracilor". Și cardinalul Stanislaw Dziwisz a observat că "Bergoglio vorbește limba sărăciei, cu discursuri proaspete, și Biserica are nevoie de această carismă. Și apoi îl aseamănă cu Karol Wojtyla". "Sunt convins - a adăugat el - că istoria îi va uni într-o operă: faptul că au deschis porțile Bisericii pentru toți, făcând-o mai apropiată de viața zilnică și concretă a oamenilor; faptul că au creat punți și cu «lumi» îndepărtate și potrivnice".

(După AsiaNews, 24 aprilie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
 


lecturi: 30.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat