Vatican: Angelus (16 martie 2014)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi Evanghelia ne prezintă evenimentul Schimbării la faţă. Este a doua etapă a drumului Postului Mare: prima, ispitirile din deşert, duminica trecută; a doua: Schimbarea la faţă. Isus "a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-a dus deoparte pe un munte înalt" (Mt 17,1). Muntele în Biblie reprezintă locul apropierii de Dumnezeu şi al întâlnirii intime cu El; locul rugăciunii, unde se stă în prezenţa Domnului. Acolo sus pe munte, Isus se arată celor trei discipoli transfigurat, luminos, foarte frumos; şi apoi apar Moise şi Ilie, care stau de vorbă cu El. Faţa lui este aşa de strălucitoare şi hainele sale aşa de albe, încât Petru este străfulgerat, aşa că ar vrea să rămână acolo, aproape să oprească momentul acela. Imediat răsună din înălţime glasul Tatălui care-l proclamă pe Isus ca Fiul său preaiubit, spunând: "Ascultaţi de el!" (v. 5). Acest cuvânt este important! Tatăl nostru care a spus acestor apostoli, şi ne spune şi nouă: "Ascultaţi-l pe Isus, pentru că este Fiul meu preaiubit". Să ţinem, săptămâna aceasta, acest cuvânt în minte şi în inimă: "Ascultaţi-l pe Isus!". Şi asta n-o spune Papa, o spune Dumnezeu Tatăl, tuturor: mie, vouă, tuturor, tuturor! Este ca un ajutor pentru a merge înainte pe drumul Postului Mare. "Ascultaţi-l pe Isus!". Nu uitaţi.

Este foarte importantă această invitaţie a Tatălui. Noi, discipoli ai lui Isus, suntem chemaţi să fim persoane care ascultă glasul său şi iau în serios cuvintele sale. Pentru a-l asculta pe Isus, trebuie să fim aproape de El, să-l urmăm, aşa cum făceau mulţimile din Evanghelie care mergeau după el pe străzile din Palestina. Isus nu avea o catedră sau un pupitru fixe, ci era un învăţător itinerant, care propunea învăţăturile sale, care erau învăţăturile pe care i le dăduse Tatăl, de-a lungul drumurilor, parcurgând trasee nu întotdeauna previzibile şi uneori mai puţin uşoare. A-l urma pe Isus pentru a-l asculta. Dar îl ascultăm pe Isus şi în Cuvântul său scris, în Evanghelie. Vă pun o întrebare: voi citiţi în fiecare zi un text din Evanghelie? Da, nu... da, nu... Jumătate şi jumătate... Unii da şi unii nu. Dar este important! Voi citiţi Evanghelia? Este un lucru bun; este un lucru bun a avea o mică Evanghelie, mică, şi a o purta cu noi, în buzunar, în geantă, şi a citi din ea un mic text în orice moment al zilei. În orice moment al zilei eu iau din buzunar Evanghelia şi citesc ceva, un mic text. Acolo este Isus cel care ne vorbeşte, în Evanghelie! Gândiţi-vă la asta. Nu este greu, nici nu este necesar să fie cele patru: una dintre Evanghelii, micuţă, cu noi. Mereu Evanghelia cu noi, pentru că este Cuvântul lui Isus pentru a-l putea asculta.

Din acest episod al Schimbării la faţă aş vrea să subliniez două elemente semnificative, pe care le sintetizez în două cuvinte: urcare şi coborâre. Noi avem nevoie să mergem deoparte, să urcăm pe munte într-un spaţiu de tăcere, pentru a ne găsi pe noi înşine şi a percepe mai bine glasul Domnului. Asta facem în rugăciune. Dar nu putem să rămânem acolo! Întâlnirea cu Dumnezeu în rugăciune ne determină din nou "să coborâm de pe munte" şi să ne întoarcem jos, la câmpie, unde întâlnim atâţia fraţi împovăraţi de trude, boli, nedreptăţi, ignoranţe, sărăcie materială şi spirituală. Acestor fraţi ai noştri care sunt în dificultate, suntem chemaţi să le ducem roadele experienţei pe care am avut-o cu Dumnezeu, împărtăşind harul primit. Şi acest lucru este curios. Atunci când noi auzim Cuvântul lui Isus, ascultăm Cuvântul lui Isus şi îl avem în inimă, acel Cuvânt creşte. Şi ştiţi cum creşte? Dăruindu-l celuilalt! Cuvântul lui Cristos în noi creşte atunci când noi îl proclamăm, atunci când noi îl dăm altora! Şi aceasta este viaţa creştină. Este o misiune pentru toată Biserica, pentru toţi cei botezaţi, pentru noi toţi: a-l asculta pe Isus şi a-l oferi altora. Nu uitaţi: săptămâna aceasta, ascultaţi-l pe Isus! Şi gândiţi-vă la acest lucru din Evanghelie: veţi face asta? Veţi face asta? Apoi duminica viitoare îmi veţi spune dacă aţi făcut asta: să aveţi o mică Evanghelie în buzunar sau în geantă pentru a citi un mic text de-a lungul zilei.

Şi acum să ne adresăm Mamei noastre Maria şi să ne încredinţăm călăuzirii ei pentru a continua cu credinţă şi generozitate acest itinerar al Postului Mare, învăţând un pic mai mult să "urcăm" cu rugăciunea şi să-l ascultăm pe Isus şi să "coborâm" cu caritatea fraternă, vestindu-l pe Isus.

_______________

După Angelus

Fraţi şi surori,

Vă salut pe voi toţi, iubiţi credincioşi din Roma şi pelerini!

Saludo a los peregrinos de Valencia, Espa?a [Salut pelerinii din Valencia, Spania]; precum şi grupurile care provin din Mannheim (Germania) şi Skara (Suedia).

Salut şi mulţumesc grupurilor de fanfară şi corale venite din Piemonte, Liguria, Emilia şi Toscana, cu câteva autorităţi civile.

Un cuvânt se îndreaptă spre Comunitatea "Papa Ioan al XXIII-lea", întemeiată de pr. Oreste Benzi, care vinerea viitoare, seara, va conduce pe străzile din centrul Romei o specială "Via Crucis" pentru femeile victime ale traficului de persoane. Sunt buni aceştia!

Vă invit să-i amintim în rugăciune pe pasagerii şi echipajul avionului din Malaysia şi pe rudele lor. Suntem aproape de ei în acest moment dificil.

Salut grupurile parohiale, îndeosebi pe credincioşii din Giave, Liedolo, San Prospero, Sorrento, Codogno şi Stăpâna Noastră de Czestochowa din Roma; şi pe Surorile Franciscane Minime ale Preasfintei Inimi.

Salut numeroasele şcoli din atâtea părţi ale Italiei şi din alte ţări - nu pot să le nominalizez pe toate! - dar amintesc şcoala catolică "Mar Qardakh" din Ebil, în Kurdistan. S-o amintim împreună: este departe, dar cu inima noastră s-o amintim; şi pe cea din dieceza de London în Ontario - Canada.

Îi salut pe tinerii din Societatea Sfântul Vincenţiu de Paoli, Rotary Club din Massafra-Mottola, pe tinerii din Calcio şi pe cei din None, pe copiii din Soliera şi San Felice sul Panaro.

Tuturor vă doresc o duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.