Copiii din Moldova

Noua viaţă a lui Vasile. A privi la Europa cu zâmbetul pe buze

de Maria Chiara Biagioni

Sunt viitorul Europei şi speranţa ei, dar din păcate sunt şi cei mai vulnerabili şi tocmai pentru aceasta sunt victime nevinovate ale răutăţii adulţilor. Despre copiii din periferiile europene s-a vorbit la 14 martie 2014, seara, la Trieste, oraş la graniţa dintre Europa de Est şi de Vest, ales pentru a prezenta cartea editată în sfârşit în limba italiană Copiii din Europa vorbesc papei Francisc. Volumul - născut dintr-o idee a CCEE - conţine o minunată şi colorată serie de desene şi scrisori pe care copii aleşi din fiecare Conferinţă Episcopală Europeană le-au adresat papei Francisc. Cartea a fost încredinţată în septembrie anul trecut de un tânăr moldovean de 11 ani, Vasile, şi atunci când papa a văzut-o a exclamat: aceşti copii "deschid porţile speranţei".

Vasile şi surioara sa Maria. Însă istoria lui Vasile arată cât de mult copilăria şi în Europa este adesea ameninţată, uneori lovită mortal. Mama lui Vasile a fost ucisă în mod dramatic când tatăl decedase deja strivit de alcoolism. Primit în casa-familia Regina Pacis din Chişinău, pentru Vasile şi pentru surioara sa Maria este începutul unei vieţi noi, probabil pur şi simplu normale, formate din casă, şcoală şi jocuri. Istoria lor dă glas miilor de copii care în periferiile îndepărtate şi apropiate din continentul nostru suferă din cauza abandonării, a sărăciei şi a violenţelor de tot felul.

Copilări rănită. Alături de ei s-a situat Biserica din Moldova. "25% din populaţia moldoveană a imigrat şi 68% dintre aceşti emigraţi sunt femei", explică Monseniorul Cesare Lodeserto, preot fidei donum italian, care de mai mulţi ani trăieşte în Republica Moldova. Sunt numiţi "orfani sociali" şi sunt copii lăsaţi de părinţi în mâna bunicilor, rudelor sau pur şi simplu abandonaţi. Cifrele sunt mai puţin credibile: însă se numără că sunt circa 12.000 minorii care trăiesc în institute. Moldova are şi primatul de a fi ţara din lume cu cel mai mare număr de sinucideri de minori. Şi la copiii străzii s-a adăugat plaga teribilă a pedofiliei, a minorilor abuzaţi. Un fenomen în creştere în mod dramatic. "Nu sunt puţini - afirmă părintele Lodeserto - europenii în închisoare datorită turismului sexual cu minori. Un fenomen care porneşte de la o idee fundamentală de vulnerabilitate. Minorul moldovean este un subiect vulnerabil, nu pentru că este sărac, ci pentru că este un subiect puternic sărăcit din punct de vedere afectiv, deci foarte uşor de atras de oricine". "Nu poate creşte un copil - conclude preotul - fără ca să poată rosti vreodată numele de tată şi mamă, pentru că înseamnă a-i fura viitorul".

Biserica, o prezenţă tăcută. "A fi alături de sărăcii - spune Monseniorul Anton Coşa, episcop de Chişinău - a fost mereu un obiectiv al nostru, care provine numai din Evanghelia carităţii. Iată deci angajarea noastră: de la cei mici la cei bătrâni, de la femeile victime ale violenţei la tinerii aflaţi în dificultate, de la deţinuţi la cei bolnavi. Este vorba despre o prezenţă tăcută a Bisericii Catolice, convinsă că trebuie să slujească şi nu să fie slujită, convinsă că trebuie să dea şi nu să primească, să iubească şi nu să fie iubită". Biserica Catolică foarte mică din Moldova reuşeşte să susţină proiecte şi iniţiative şi graţie ajutorului diecezelor precum cea de Trieste, al mişcărilor şi asociaţiilor precum Mişcarea creştină a muncitorilor. De trei ani, în lunile de vară, pleacă din oraşul Trieste un grup de tineri conduşi de părintele Mario De Stefano. Printre operele realizate până acum se evidenţiază un teren sportiv polifuncţional la Varvareuca. Din grup face parte şi Luca Tedeschi, 30 de ani. Povesteşte el: "Erau multe frici şi o întrebare. Cine erau săracii? Mergând acolo, am descoperit că săraci eram şi noi. Bogăţiile noastre puse în comun cu ale lor au format un fel de împărtăşire din care am ieşit cu toţii diferiţi şi îmbogăţiţi. Am pus cu toţii acel puţin pe care-l aveam şi care eram şi am crescut împreună".

Zâmbetul pe buze şi lumina în ochi. "Misiunea Bisericii - a spus părintele Michel Remery, vice-secretar general al Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene - este şi aceea de a îmbrăţişa şi de a merge în întâmpinarea copiilor care trăiesc la periferiile societăţilor noastre". Şi arhiepiscopul de Trieste, Monseniorul Gianpaolo Crepaldi, a exprimat trei "vise": "O Europă creştină, care să nu fie dezrădăcinată din rădăcinile sale, o Europă solidară, o Europă în pace: dacă toţi împreună vom începe să lucrăm deja de astăzi în această direcţie, copii vor putea să privească la Europa cu zâmbetul pe buze şi cu lumina în ochi".

(După agenţia SIR, 15 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 7.