Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Căsătoria, o operă "artizanală"

Câteva adnotări pornind de la recenta scrisoare a papei către familii

De Piotr Mazurkiewicz

În Anul Familiei, papa Francisc a trimis o "Scrisoare către familii". Un gest asemănător se datorează fericitului Ioan Paul al II-lea care, exact cu 30 de ani în urmă, s-a adresat familiilor din toată lumea cu scrisoarea "Gratissimam sane". Confruntând cele două documente, uimește imediat diferența în lungimea lor. Ioan Paul al II-lea dorea să explice în mod îngrijit și aprofundat teologia căsătoriei și a familiei, căutând în același timp, împreună cu familiile, un răspuns pastoral la problemele pe care ele trebuie să le înfrunte. Papa Francisc vrea mai ales să informeze familiile cu privire la trei mari inițiative ale Bisericii universale dedicate familiei: Adunarea generală extraordinară a Sinodului Episcopilor, convocată în octombrie 2014 pentru a discuta despre tema "Provocările pastorale asupra familiei în contextul evanghelizării"; Adunarea sinodală ordinară care va avea loc anul viitor; Întâlnirea Mondială a Familiilor la Philadelphia, care se va ține în cursul anului 2015.

În timp ce papa Ioan Paul al II-lea arăta că știe care era condiția familiei creștine contemporane și problemele prin care trece, pentru papa Francisc este nevoie înainte de toate de o mare muncă de diagnoză. "Așadar să ne rugăm cu toții împreună - cere papa Bergoglio - pentru ca, prin aceste evenimente, Biserica să parcurgă un adevărat drum de discernământ și să adopte mijloacele pastorale adecvate pentru a ajuta familiile să înfrunte provocările actuale cu lumina și forța care vin din Evanghelie". În această direcție mergea cererea papei Francisc adresată cardinalului Kasper: aceea de a nu oferi răspunsuri în discursul său de deschidere a recentului consistoriu extraordinar despre familie, ci de a provoca întrebări.

Și întrebările sunt cunoscute. Multe au fost trimise prin intermediul chestionarului presinodal. De ce le este frică tinerilor să se căsătorească? Cum trebuie schimbată pregătirea la sacramentul căsătoriei așa încât soții să poată înfrunta mai bine dificultățile vieții familiale și să colaboreze mai mult cu harul sacramental? Cum să se diminueze numărul divorțurilor? Cum să se încurajeze părinții la o mai mare deschidere la darul lui Dumnezeu, care este fiecare copil? De ce într-o Biserică locală numărul catolicilor scade într-o generație cu 20-30%? Cum trebuie ajutată familia ca să fie un loc eficace de evanghelizare, în special pentru proprii copii? Cum trebuie să se ajute efectiv cuplurile aflate în criză ca să salveze iubirea lor? Cum trebuie să se arate preocupare față de cel care a fost părăsit de soț? Cum trebuie însoțite persoanele divorțate care astăzi trăiesc unirile civile?

Probabil că papa Francisc a furnizat explicația cea mai completă până astăzi despre iubirea umană răspunzând la întrebările logodnicilor, pe care i-a întâlnit în "Sfântul Petru" la 14 februarie, sărbătoarea sfântului Valentin. Trăind în "cultura provizoriului", tinerilor le este frică să facă alegeri definitive. Le este frică de o angajare care depășește cei "zece ani", dar și să fie tratați, într-o zi, ca "rebuturi". Și "cultura rebutului" este o frază folosită de mai multe ori în textele pontificale. Nu numai în raport cu imigrații și săracii. Papa folosește acest termen referindu-se și la copiii nenăscuți și la părinții bătrâni. În aceste situații există riscul de a trata cealaltă persoană întocmai ca "un rebut". Așadar pare rațional să se folosească această expresie și în contextul soților și al copiilor abandonați.

Inima îndrăgostită caută în mod instinctiv iubirea care "toate le iartă, toate le crede, toate le suportă", și vrea să iubească "pentru totdeauna". Papa observă că această iubire nu se construiește "pe nisipul sentimentelor", ci cere "un drum spiritual zilnic, făcut din pași - pași mici"; căsătoria este "o lucrare artizanală, o lucrare de giuvaiergerie, pentru că soțul are misiunea de a o face pe soție mai femeie și soția are misiunea de a-l face pe soț mai bărbat". În iubire nu e vorba numai de a construi o casă confortabilă pe pământ, ci de a face un pelerinaj comun în credința spre casa Tatălui care este în ceruri. Iubirea este preocuparea conform căreia niciunul dintre "aproapele" noștri să nu fie absent în casa din cer.

Charles Péguy compară evanghelizarea cu picătura de apă sfințită pe care, intrând în biserică, o dăruim unul altuia făcând semnul crucii. Din mână în mână, de la un deget la altul, de la o generație la alta, până la sfârșitul lumii. În acest mod milostivirea lui Dumnezeu merge "din generație în generație", din tată în fiu și nepot, din mamă în fiică și nepoată. Contrar "culturii provizoriului", până la sfârșitul lumii.

(După agenția SIR, 12 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 10.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat