Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Când Ioan Paul al II-lea voia să meargă la Medjugorje

De Salvatore Cernuzio

La 27 aprilie peste 5 milioane de persoane provenind din toată lumea se vor înduioșa văzând carpeta de la Loja Binecuvântărilor coborând și descoperind fața lui Ioan Paul al II-lea. Dorința numeroșilor credincioși care la moartea sa strigau "Sfânt imediat!" a fost ascultată: Wojtyla va fi canonizat împreună cu Ioan al XXIII-lea. Precum Roncalli, și Pontiful polonez a schimbat istoria, printr-un pontificat revoluționar care a aruncat semințele atâtor roade care se trăiesc astăzi în Biserică și în lume. Însă secretul acestei forțe, al acestei credințe, al acestei sfințenii, de unde se năștea? Dintr-un raport intim cu Dumnezeu, care se realiza într-o rugăciune neîncetată care, de mai multe ori, a făcut în așa fel încât fericitul să lase patul neatins, pentru că prefera să petreacă nopțile pe pământ, în rugăciune. Confirmă asta postulatorul cauzei de canonizare, monseniorul Slawomir Oder, în interviul acordat agenției Zenit pe care-l prezentăm în continuare.

Despre Ioan Paul al II-lea s-a spus tot, s-a scris despre tot. Dar cu adevărat s-a rostit ultimul cuvânt despre acest "uriaș al credinței"?

Mons. Oder: Ioan Paul al II-lea însuși a sugerat care era cheia sa de cunoaștere: "Mulți încearcă să mă cunoască privindu-mă din afară, dar eu pot fi cunoscut numai dinăuntru, adică din inimă". Cu siguranță procesul de beatificare, mai întâi, și de canonizare, după aceea, a permis să ne apropiem mai mult de inima acestei persoane. Fiecare experiență și mărturie a fost o pietricică ce a compus mozaicul figurii extraordinare a acestui Pontif. Însă, cu siguranță, a ajunge la inima unei persoane ca Wojtyla rămâne un mister. Putem spune că în inima acestui Papă a fost cu siguranță iubirea față de Dumnezeu și față de frați, o iubire mereu în devenire, care nu este niciodată un fapt împlinit în viață.

Ce ați descoperit nou sau, oricum, mai puțin cunoscut despre Wojtyla în timpul cercetărilor dumneavoastră?

Mons. Oder: Există diferite aspecte istorice și ale vieții sale reieșite în proces care sunt mai puțin cunoscute. Unul dintre acestea este fără îndoială raportul cu Padre Pio pe care l-a întâlnit adesea și cu care a întreținut un lung raport epistolar. Dincolo de unele scrisori deja cunoscute, ca aceea în care cerea rugăciuni pentru prof. Pltawska, prietena și colaboratoarea sa, a reieșit o numeroasă corespondență în care fericitul îi cerea sfântului din Pietrelcina rugăciuni de mijlocire pentru vindecarea de credincioși. Sau cerea rugăciuni pentru el însuși care, în acea vreme, desfășura funcția de vicar capitular al Diecezei de Cracovia, în așteptarea numirii noului Arhiepiscop care după aceea va fi el însuși.

Altceva?

Mons. Oder: Am descoperit mult despre spiritualitatea lui Ioan Paul al II-lea. Cel mai mult a fost vorba de o confirmare a ceea ce deja era perceptibil, vizibil din raportul său cu Dumnezeu. Un raport intim cu Cristos viu, mai ales în Euharistia din care venea tot ceea ce noi credincioșii am văzut în el ca rod de caritate extraordinară, zel apostolic, pasiune pentru Biserică, iubire față de trupul mistic. Acesta este secretul de sfințenie a lui Ioan Paul al II-lea.

Deci, dincolo de marile călătorii și de marile discursuri, este aspectul spiritual inima pontificatului lui Ioan Paul al II-lea?

Mons. Oder: Absolut. Și există un episod foarte emoționant care-l identifică foarte bine. Papa bolnav, la sfârșitul uneia dintre ultimele sale călătorii apostolice, este târât în dormitor de colaboratorii săi. Aceiași, în dimineața următoare, găsesc patul neatins pentru că Ioan Paul al II-lea a petrecut toată noaptea în rugăciune, în genunchi, pe pământ. Pentru el reculegerea în rugăciune era fundamentală. Așa încât, în ultimele luni de viață, a cerut să aibă în dormitor un spațiu pentru Preasfântul Sacrament. Raportul său cu Domnul era într-adevăr extraordinar.

Papa era și foarte evlavios față de Maria...

Mons. Oder: Da, și procesul de canonizare ne-a ajutat să ne apropiem și de asta. Am aprofundat raportul foarte profund al lui Wojtyla cu Sfânta Fecioară Maria. un raport pe care oamenii din afară uneori nu reușeau să-l înțeleagă și care apărea surprinzător. Uneori papa în timpul rugăciunii mariane apărea răpit în extaz, se înstrăina din contextul înconjurător, ca o plimbare, o întâlnire. Trăia un raport foarte personal cu Sfânta Fecioară Maria.

Deci există și un aspect mistic în Ioan Paul al II-lea?

Mons. Oder: În mod categoric da. Nu pot confirma viziuni, elevații sau alocuțiuni, ca acelea cu care este adesea identificată viața mistică, însă cu Ioan Paul al II-lea aspectul unui profund și autentic misticism era prezent și se manifesta prin a sta în prezența lui Dumnezeu. De fapt, un adevărat mistic este cel care are conștiința că se află în prezența lui Dumnezeu și trăiește totul pornind de la o profundă întâlnire cu Domnul.

Sunt ani de când dumneavoastră trăiți alături de figura acestui om considerat deja sfânt în viață. Cum vă simțiți văzându-l acum ridicat la cinstea altarelor?

Mons. Oder: Procesul de canonizare a fost o aventură extraordinară. Cu siguranță marchează viața mea sacerdotală. Am o mare recunoștință față de Dumnezeu care m-a pus în fața acestui maestru de viață și de credință. Pentru mine acești 9 ani ai procesului au fost o aventură umană și un extraordinar curs de exerciții spirituale predicate "indirect" cu viața sa, scrierile sale, cu tot ceea ce a rezultat din cercetări.

Aveți amintiri personale?

Mons. Oder: N-am fost niciodată unul dintre colaboratorii mai apropiați ai lui Wojtyla, dar păstrez în inimă diferite ocazii în care am putut să respir sfințenia Pontifului. Una dintre acestea este de la începutul preoției mele, în Joia Sfântă din 1993, anul în care papa a voit să spele picioarele unor preoți angajați în formarea seminariștilor. Eu am fost printre acei preoți. În afară de valența simbolică rituală, pentru mine rămâne primul contact cu o persoană care în acel gest în mod autentic umil, plin de iubire, mi-a comunicat iubirea sa față de Cristos și față de preoție însăși. O altă ocazie s-a prezentat din nou pe la ultimele luni de viață a Papei: era deja bolnav și pe neașteptate am participat la cină cu el, împreună cu secretarii, colaboratorii și alți câțiva preoți. Și acolo îmi amintesc această simplitate și marele sentiment de primire, de umanitate, care reieșea din simplitatea gesturilor.

Benedict al XVI-lea a declarat ultima vreme într-un interviu că a știut mereu că trăiește lângă un sfânt. După aceea, este vestit acel "Faceți repede, dar faceți bine" al său, când, ca Pontif, a autorizat demararea procesului de beatificare...

Mons. Oder: Mi-a făcut multă plăcere să citesc mărturia Papei emerit. A fost confirmarea a ceea ce el a făcut să transpară mereu în cursul pontificatului său: de fiecare dată când era posibil vorbea despre iubitul său predecesor, în privat sau în public în timpul omiliilor și discursurilor. A dat mereu mare mărturie despre afectul față de Ioan Paul al II-lea. Și, din partea mea, pot să exprim o puternică recunoștință lui Benedict pentru atitudinea pe care a arătat-o în acești ani. L-am simțit mereu foarte apropiat și pot să afirm că a fost determinant în deschiderea procesului de beatificare puțin după moarte. Apoi privind ultimele evenimente istorice, trebuie să spun că Providența Divină a făcut o "regie" magnifică a întregului proces.

Vedeți o continuitate și cu papa Francisc?

Mons. Oder: Magisteriul continuă, carisma lui Petru continuă. Fiecare dintre Papi dă consistență și formă istorică determinată de trăirea personală și de propria personalitate. Nu se poate să nu se vadă o continuitate. Mai în detaliu, sunt diferite aspectele prin care Francisc îl amintește pe Ioan Paul al II-lea: dorința profundă de a fi aproape de persoane, curajul de a merge dincolo de anumite scheme, pasiunea pentru Cristos prezent în Trupul său mistic, dialogul cu lumea și cu celelalte religii.

Apoi Francisc va merge în Coreea în august. Una dintre dorințele nerealizate a lui Wojtyla era tocmai aceea de a vizita Asia...

Mons. Oder: Este extraordinar că eforturile făcute de Ioan Paul al II-lea pentru o deschidere spre Orient s-au proliferat cu succesorii săi. Drumul deschis de Wojtyla a găsit teren fertil cu gândirea lui Benedict și, acum, grație evenimentelor istorice care însoțesc pontificatul lui Francisc, se realizează în mod concret. Este mereu acea dialectică a continuității despre care vorbeam înainte, care este după aceea logica Bisericii: nimeni nu începe de la capăt, piatra este Cristos care a acționat în Petru și în succesorii săi. Astăzi trăim pregătirea a ceea ce se va întâmpla mâine în Biserică.

Se spune de asemenea că Ioan Paul al II-lea avea dorința de a vizita Medjugorje. Confirmați?

Mons. Oder: Vorbind în privat cu prieteni ai săi, de mai multe ori papa a spus: "Dacă ar fi posibil aș vrea să merg". Însă sunt cuvinte care nu trebuie interpretate cu un caracter de recunoaștere sau oficialitate pentru evenimentele din țara bosniacă. Papa a fost mereu foarte atent când se mișca, fiind conștient de importanța funcției sale. Însă nu este îndoială că la Medjugorje se întâmplă lucruri care transformă inimile persoanelor, mai ales în confesional. Așadar dorința exprimată de papa trebuie interpretată în optica pasiunii sale sacerdotale, adică faptul că voia să fie într-un loc în care un suflet îl caută pe Cristos și îl găsește, grație unui preot, prin sacramentul Reconcilierii sau al Euharistiei.

Și pentru ce n-a mers?

Mons. Oder: Pentru că nu totul este posibil în viață...

(După Zenit, 29 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 17.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat