Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Monseniorul Oscar Arnulfo Romero, un predicator "martir"

Amintindu-l pe Slujitorul lui Dumnezeu și fost arhiepiscop de San Salvador, ucis la 24 martie 1980 la altar în timp ce celebra Euharistia

Cu ocazia celei de-a XXII-a zile de rugăciune și de post instituită de Ioan Paul al II-lea pentru a-i aminti pe misionarii martiri, figura monseniorului este mai mult ca oricând de referință și de actualitate. Fixată în această zi în care a avut loc martiriul monseniorului Romero, "ziua" este o invitație urgentă de a-i comemora pe toți cei care au acceptat să trăiască oferirea supremă a vieții lor pentru credință.

Pentru a aminti forța cuvântului monseniorului Romero i-am cerut profesorului Manlio Sodi să pună la dispoziția tuturor cititorilor agenției Zenit o scurtă dar prețioasă "voce" apărută în Dizionario di Omiletica [Dicționar de omiletică], editat pentru a treia oară în aceste zile de editurile Elle Di Ci și Velar.

Contribuția a fost redactată de monseniorul Gregorio Risa Chávez, actual auxiliar și vicar general al arhidiecezei de San Salvador, unde la 24 martie 1980 monseniorul Romero a fost ucis în timpul celebrării Euharistiei. Desigur, nu este vorba de un misionar, ci de un păstor care a trăit slujirea sa usque ad mortem și a cărui "voce" strigă încă în favoarea dreptății și împotriva oricărei forme de asuprire.

1. Profilul biografic

- Date generale. Monseniorul Oscar Arnulfo Romero s-a născut la 15 august 1917 la Ciudad Barrios, dieceza de San Miguel, în nord-estul lui El Salvador. A fost hirotonit preot la Roma, la 4 aprilie 1942; a primit consacrarea episcopală la 21 iunie 1970. Abundă mărturiile care scot în evidență spiritul său de rugăciune și de umilință, dezlipirea sa de lucruri și iubirea sa față de cei săraci. După ce a slujit Biserica fiind episcop auxiliar de San Salvador, i-a succedat primului episcop de Santiago de Maria, dieceză pe care a condus-o puțin mai mult de doi ani (decembrie 1974 - februarie 1977). La 22 februarie 1977 a luat în posesie canonică arhidieceza de San Salvador, într-un ambient social și politic extrem de agitat. A murit asasinat în capela spitalului oncologic "Divina Providență", în timp ce, după ce a terminat de rostit omilia la o Liturghie oferită pentru mama unui jurnalist, se pregătea să ofere pâinea și vinul. Cu o lună înainte, în cursul exercițiilor spirituale pe care le-a făcut cu mai mulți preoți, fiind informat că viața sa era în pericol, a scris: "O altă teamă se referă la riscul în care se află viața mea. Mă costă scump acceptarea unei morți violente, care în aceste împrejurări este foarte posibilă. Chiar și domnul nunțiu de Costa Rica m-a anunțat despre pericole iminente pentru săptămâna aceasta" (Notițe din 25 februarie 1980). În fața pericolului iminent, monseniorul Romero face oferirea conștientă a propriei vieți: "Dispoziția mea trebuie să fie aceea de a-mi da viața pentru Dumnezeu, oricare ar fi sfârșitul vieții mele. Împrejurările, necunoscute, se vor trăi cu harul lui Dumnezeu. El i-a asistat pe martiri și, dacă este necesar, îl voi simți foarte aproape în a-i încredința întreaga mea viață și în a trăi pentru El" (ibid.).

- Convertire sau evoluție? S-a răspândit pe larg ideea că monseniorul Romero s-a "convertit" la săraci după asasinarea prietenului său, iezuitul Rutilio Grande, care a avut loc la doar trei săptămâni după sosirea noului arhiepiscop la scaunul din San Salvador. Aceasta este teza unuia dintre biografii săi (J.R. Brockman, La palabra queda. Vida de Monseñor Oscar A. Romero, San Salvador 1985), susținută și în filmul "Romero", în care figura episcopului era întruchipată de actorul portorican Raul Julia. Această opinie nu este împărtășită de cel care a studiat mai profund viața sa și învățătura sa (J. Delgado, Oscar E. Romero. Biografia, Madrid 1986) nici de mulți dintre principalii colaboratori și prieteni ai monseniorului Romero, inclusiv succesorul său, monseniorul Arturo Rivera y Damas. O operă recentă (Z. Diez - J. Macho, "En Santiago de Maria me topé con la miseria". Dos años de la vida de Monseñor Romero, San Salvador 1995) încearcă să demonstreze că această "convertire" a monseniorului Romero a început în dieceza de Santiago de Maria, când a descoperit violența brutală care-i strivește pe țărani și mizeria pe care o îndură săracii. Episcopul actual al Santiago de Maria - la sfârșitul unui curs despre Puebla realizat la Medellin - dă mărturie despre uimirea sa: "Când m-am întors de la Medellin l-am întâlnit foarte schimbat. Acum se putea vorbi cu el despre problemele politice și sociale ale țării" (o.c., VII). probabil ar fi mai potrivit să se afirme că în monseniorul Romero nu a avut loc propriu-zis o "convertire" ci o "evoluție", așa cum a spus el însuși autorului acestui profil atunci când i-a pus în mod expres întrebarea într-un interviu radiofonic. O "evoluție" născută dintr-o pasiune care a marcat mereu viața arhiepiscopului: să descopere drumurile lui Dumnezeu și să răspundă cu generozitate la chemările sale. Este "evoluția" naturală a celui care trăiește în permanentă "convertire", în totală deschidere la Dumnezeu și fraților.

- Jurnalul său. Pentru a intra în sufletul monseniorului Romero putem să ne bazăm pe un instrument provindențial: Jurnalul său personal. L-a publicat arhiepiscopul de San Salvador, în februarie 1990 (Su Diario, Arzobispado de San Salvador, 1990). În realitate, monseniorul Romero n-a scris Jurnalul său, ci l-a imprimat, noapte după noapte, pe bandă magnetică. Acolo relatează, în cronică de seară, unele dintre activitățile sale zilnice și comentează viața Bisericii și a țării. Sunt, în total, treizeci de casete audio care adună ultimii doi ani ai slujirii sale (de la 31 martie 1978 la 20 martie 1980). Aceasta este sursa cea mai sigură și credibilă pentru a ști cine era și ce gândea al treilea arhiepiscop de San Salvador. Există traduceri ale Jurnalului în italiană (Oscar Arnulfo Romero, Diario, Ed. La Meridiana, Palermo-Molfetta 1991) și engleză (Archbishop Oscar Romero, A Shepherd's Diary, St. Anthony Messenger Press, Cincinnati-Ohio, Novalis-Montreal 1993); trebuie adăugată și o selecție de texte în franceză și germană (Oscar Romero, L'amour vainqueur. Texte alese de James R. Brockman, Ed. du Cerf, Paris 1990; Journal de Oscar Romero, Ed. Karthala, Paris 1992; Oscar A. Romero, In meiner Bedrängnis, îngrijit de E.L. Stehle, Ed. Herder, Freiburg-Basel-Wien 1993). Pentru tema noastră este deosebit de important ceea ce în această operă postumă se referă la slujirea predicării. Există referințe frecvente la omilia duminicală - care uneori durează mai mult de o oră - care, după ce a explicat mesajul biblic, luminează, pornind de la cuvântul lui Dumnezeu, istoria dureroasă a țării.

2. Slujitorul Cuvântului lui Dumnezeu

- Un om născut pentru slujirea Cuvântului. Oscar Arnulfo Romero a venit pe lume pentru a fi omul Cuvântului. Preoția sa este marcată de o neobosită muncă de predicator; această slujire i-a adus mare respect și popularitate în diferitele sectoare ale societății. Cu proclamarea mesajului creștin de la pupitru unește apostolatul peniței, în săptămânalul diecezan sau în alte periodice din provincie. Un loc aparte îl ocupă predica prin intermediul radioului: programul său zilnic "Rugăciunea de dimineață" atrage atenția unui numeros auditoriu. Contemporanii săi amintesc cu emoție catehezele sale în timpul transmiterii radiofonice a Liturghiei duminicale a episcopului în catedrala "San Miguel". Erau timpurile în care Liturghia era celebrată în latină!

- Denunțarea păcatului social. Conciliul al II-lea din Vatican i-a deschis perspective noi și stimulante pe care el le-a integrat fără dificultate în predică, dând însemnătate deosebită temei despre Biserică. Dovadă acestui lucru sunt cele patru scrisori pastorale ale sale ca arhiepiscop de San Salvador, dedicate toate Bisericii (Iglesia de la Pascua, 10 aprilie 1977; La Iglesia, Cuerpo de Cristo en la historia, 6 august 1977; La Iglesia y las organizaciones populares, 6 august 1978; Misión de la Iglesia en la crisis del país, 6 august 1979). Însă imediat sosește criza, când s-a încercat să se aplice învățăturile conciliare la realitatea dramatică din America Latină, realitate pe care documentele de la Medellin (1968) n-au ezitat s-o califice ca "nedreptate instituționalizată". Aproape contemporană cu adunarea de la Medellin apare teologia eliberării. "Recitirile" documentului de la Medellin în cheie proeminent sociologic l-au umplut de neliniște pe monseniorul Romero, așa cum se reflectă în multe articole ale sale, când ocupa funcția de rector al Seminarului arhidiecezei de San Salvador.

3. Opera omiletică

- "Glasul celui care nu are glas". Arhidieceza de San Salvador a publicat omiliile monseniorului Romero (Mons. Oscar A. Romero, Su Pensamiento, I-VIII, San Salvador). Opera completă constă din opt volume și cuprinde cele trei cicluri liturgice. Omiliile monseniorului Romero au un fond profund cristologic și ecleziologic. Frecvent el le dădea un titlu; a devenit obișnuită schema în trei părți, pe care el le numea "cele trei concepte". Întâlnim un exemplu în omilia de duminică 7 ianuarie 1978, care poartă titlul "Cristos, epifanie a iubirii Tatălui" și pe care el o dezvoltă în trei părți: Epifania ne revelează o mântuire transcendentă; Epifania ne oferă o mântuire universală; necesitatea credinței (cf. Jurnalul său, 97). Foarte des în Jurnalul său dă mărturie despre ideile cheie ale predicii sale și despre reacțiile auditoriului. Unul dintre cazurile cele mai curioase a avut loc duminică 4 martie 1979, când s-a întrerupt curentul electric, lucru care l-a împiedicat pe monseniorul Romero să comenteze evenimentele săptămânii. Citim în Jurnalul său: "Și după Liturghie, după ce am dat binecuvântarea, când am spus că toți cei care voiau să rămână vor auzi partea referitoare la știri și la denunțări, aproape toată catedrala a rămas la locul său" (pag. 135). Însă probabil cea mai nouă caracteristică a predicii monseniorului Romero este atenția sa constantă față de problematica dureroasă a țării într-unul dintre momentele cele mai întunecate ale istoriei sale. De aici s-a născut pe bună dreptate apelativul de "Glas al celui care nu are glas".

- "Metoda". Jurnalul dă informații frecvente despre metoda adoptată pentru a pregăti omilia duminicală. Ar putea să fie rezumată astfel: cu Biblia într-o mână și ziarul în cealaltă. O amplă și profundă reflecție despre textele biblice, aproape întotdeauna foarte personală, se unea cu munca de équipe cu un grup de consilieri care săptămânal îl ajutau să înțeleagă și să lumineze creștinește complicata și vertiginoasa istorie de violență care însângera ținutul din San Salvador. Rezultatul acestui compromis radical cu Evanghelia și cu istoria poporului a transformat omilia duminicală a monseniorului Romero într-un eveniment excepțional în istoria predicării contemporane. Glasul său clar și vibrant răsuna în catedrală și în același timp ajungea, prin radioul catolic, în toată țara; sintonia era așa de înaltă încât uneori părea că este vorba despre un "lanț național" de radiouri.

- Ce este omilia pentru monseniorul Romero. Cum concepe monseniorul Romero omilia și slujirea profetică? "Omilie înseamnă cuvântul simplu al păstorului care celebrează cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l repeta celor care reflectează că acest cuvânt al lui Dumnezeu un este un cuvânt abstract, eteric, ci este un cuvânt care se întrupează în realitatea în care trăiește această adunare care meditează" (Omilia din 16 aprilie 1978). Predicatorul este un profet: "Profet înseamnă că el vorbește în numele altcuiva... Preocuparea noastră trebuie să fie aceea de a rămâne ecou fidel al acestui glas al lui Cristos, unicul care are dreptul să vorbească poporului și care are conștiință de acest lucru" (Omilia din 14 ianuarie 1979). Explică modul său de a predică până și lui Paul al VI-lea, care-l primește cu bunăvoință în audiență privată: "Eu i-am repetat care era exact modul în care eu procedam în predică, vestind iubirea, chemând la convertire. I-am spus că de multe ori am repetat mesajul său din Ziua Păcii: «Nu violenței, da păcii». I-am exprimat adeziunea mea de neclintit la Magisteriul Bisericii. Și că în denunțările mele împotriva situației violente din țară invitam mereu la convertire" (Jurnalul său, 21 iunie 1978, 51).

Acesta a fost glasul pe care cartușul asasin care a străbătut inima sa la 24 martie 1980 a pretins să-l reducă la tăcere: "Asasinarea monseniorului Romero ar fi ultima confirmare a adevăratului său cuvânt de profet... Au făcut să tacă glasul său pentru a nu trebui să audă apelul la convertire" (J. Delgado, Oscar A. Romero. Biografia, 177)

(După Zenit, 23 și 24 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 41.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat