Vatican: Sfânta Liturghie cu noii cardinali şi Colegiul Cardinalilor

Duminică, 23 februarie 2014, duminica a VII-a de peste an, Sfântul Părinte Francisc a prezidat în Bazilica Vaticană concelebrarea euharistică împreună cu noii cardinali creaţi în Consistoriul de ieri şi cu toţi cardinalii veniţi la Roma pentru Consistoriu. Prezentăm în continuare textul omiliei pe care Papa a ţinut-o după proclamarea sfintei evanghelii:

"Părinte milostiv, ajutorul tău să ne facă mereu atenţi la glasul Duhului" (Rugăciunea zilei).

Această rugăciune, rostită la începutul Liturghiei, ne aminteşte de o atitudine fundamentală: ascultarea Duhului Sfânt, care dă viaţă Bisericii şi o însufleţeşte. Cu forţa sa creatoare şi reînnoitoare, Duhul susţine mereu speranţa poporului lui Dumnezeu care merge în istorie şi susţine mereu, ca Mângâietor, mărturia creştinilor. În acest moment, noi toţi, împreună cu noii cardinali, vrem să ascultăm glasul Duhului care vorbeşte prin Scripturile proclamate.

În prima lectură a răsunat apelul Domnului către poporul său: "Fiţi sfinţi pentru că eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt" (Lev 19,2). Şi Isus în evanghelie proclamă: "Fiţi desăvârşiţi după cum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit" (Mt 5,48). Aceste cuvinte ne interpelează pe noi toţi, discipoli ai Domnului; şi astăzi sunt adresate în special mie şi vouă, iubiţi fraţi cardinali, în mod deosebit vouă care de ieri faceţi parte din Colegiul Cardinalilor. A imita sfinţenia şi desăvârşirea lui Dumnezeu poate să pară o ţintă de neatins. Totuşi, prima lectură şi evanghelia sugerează exemplele concrete aşa încât comportamentul lui Dumnezeu să devină regulă a acţiunii noastre. Dar să ne amintim noi toţi, să ne amintim că fără Duhul Sfânt ar fi zadarnic efortul nostru! Sfinţenia creştină nu este înainte de toate lucrare a noastră, ci este rod al docilităţii - voite şi cultivate - faţă de Duhul lui Dumnezeu cel de trei ori sfânt.

Leviticul spune: "Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta... Să nu te răzbuni şi să nu ţii ură... Să-l iubeşti pe aproapele tău..." (19,17-18). Aceste atitudini se nasc din sfinţenia lui Dumnezeu. Noi în schimb suntem de obicei aşa de diferiţi, aşa de egoişti şi orgolioşi... şi totuşi bunătatea şi frumuseţea lui Dumnezeu ne atrag, şi Duhul Sfânt ne poate purifica, ne poate transforma, ne poate plăsmui zi de zi. A face această muncă de convertire, convertire în inimă, convertire pe care noi toţi - în special voi cardinalii şi eu - trebuie s-o facem. Convertire!

În evanghelie şi Isus ne vorbeşte despre sfinţenie şi ne explică legea cea nouă, legea sa. Face asta prin câteva antiteze între dreptatea imperfectă a cărturarilor şi a fariseilor şi dreptatea superioară a împărăţiei lui Dumnezeu. Prima antiteză din textul de astăzi se referă la răzbunare. "Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!». Eu însă vă spun: ... dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt!" (Mt 5,38-39). Nu numai că nu trebuie să-i restituim celuilalt răul pe care ni l-a făcut, ci trebuie să ne străduim să facem binele cu generozitate.

A doua antiteză face referinţă la duşmani: "Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!». Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută" (v. 43-44). Celui care vrea să-l urmeze Isus îi cere să-l iubească pe cel care nu merită asta, fără răsplată, pentru a umple golurile de iubire care există în inimi, în relaţiile umane, în familii, în comunităţi şi în lume. Fraţi cardinali, Isus n-a venit ca să ne înveţe bunele maniere, maniere de salon! Pentru asta nu era nevoie ca să coboare din cer şi să moară pe cruce. Cristos a venit ca să ne mântuiască, să ne arate calea, singura cale de ieşire din nisipurile mişcătoare ale păcatului, şi această cale de sfinţenie este milostivirea, aceea pe care El a făcut-o şi o face în fiecare zi faţă de noi. A fi sfinţi nu este un lux, este necesar pentru mântuirea lumii. Asta cere Domnul de la noi.

Iubiţi fraţi cardinali, Domnul Isus şi mama Biserica ne cer să mărturisim cu mai mare zel şi ardoare aceste atitudini de sfinţenie. Tocmai în acest supliment de oferire gratuită constă sfinţenia unui cardinal. De aceea, să-i iubim pe cei care ne sunt ostili; să-l binecuvântăm pe cel care ne vorbeşte de rău; să-l salutăm cu un zâmbet pe cel care poate că nu merită asta; să nu aspirăm să ne impunem, ci să opunem prepotenţei blândeţea; să uităm umilirile îndurate. Să ne lăsăm mereu conduşi de Duhul lui Cristos, care s-a jertfit pe sine însuşi pe cruce, pentru ca să putem fi "canale" în care curge caritatea sa. Aceasta este atitudinea, aceasta trebuie să fie conduita unui cardinal. Cardinalul - vă spun asta în special vouă - intră în Biserica de Roma, fraţilor, nu intră la o curte. Să evităm toate şi să ne ajutăm reciproc să evităm obiceiurile şi comportamentele de curte: intrigi, bârfe, alianţe, favoritisme, preferinţe. Limbajul nostru să fie cel al Evangheliei: "da, da; nu, nu"; atitudinile noastre să fie cele ale fericirilor şi calea noastră să fie cea a sfinţeniei. Să ne rugăm din nou: "Părinte milostiv, ajutorul tău să ne facă mereu atenţi la glasul Duhului".

Duhul Sfânt ne vorbeşte astăzi şi prin cuvintele sfântului Paul: "Voi sunteţi templul lui Dumnezeu... templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi, este sfânt" (1Cor 3,16-17). În acest templu, care suntem noi, se celebrează o liturgie existenţială: aceea a bunătăţii, a iertării, a slujirii, într-un cuvânt, liturgia iubirii. Acest templu al nostru este profanat dacă neglijăm îndatoririle faţă de aproapele. Când în inima noastră găseşte loc cel mai mic dintre fraţii noştri, însuşi Dumnezeu e cel care găseşte loc. când acel frate este lăsat afară, însuşi Dumnezeu e cel care nu este primit. O inimă goală de iubire este ca o biserică desconsacrată, scoasă din serviciul divin şi destinată pentru altceva.

Iubiţi fraţi cardinali, să rămânem uniţi în Cristos şi între noi! Vă cer să fiţi aproape de mine, cu rugăciunea, sfatul, colaborarea. Şi voi toţi, episcopi, preoţi, diaconi, persoane consacrate şi laici, uniţi-vă în invocarea Duhului Sfânt, aşa încât Colegiul Cardinalilor să fie tot mai arzător de caritate pastorală, tot mai plin de sfinţenie, pentru a sluji Evanghelia şi a ajuta Biserica să iradieze în lume iubirea lui Cristos.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 19.