Mesajul Sfântului Părinte Francisc adresat participanţilor la simpozionul "Sacrosanctum Concilium. Recunoştinţă şi angajare pentru o mare mişcare eclezială" (18-20 februarie 2014)

Publicăm în continuare mesajul pe care Sfântul Părinte Francisc l-a trimis participanţilor la simpozionul "Sacrosanctum Concilium. Recunoştinţă şi angajare pentru o mare mişcare eclezială" (18-20 februarie 2014, Universitatea Pontificală Lateran), promovat de Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor în colaborare cu Ateneul Lateran, cu ocazia aniversării a 50 de ani ai Constituţiei Conciliare despre Liturgia Sacră promulgată de papa Paul al VI-lea:

Către veneratul frate cardinal Antonio Cañizares Llovera, prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor

Au trecut 50 de ani de la promulgarea Constituţiei Sacrosanctum Concilium, prim document promulgat de Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, şi această aniversare importantă face să apară sentimente de recunoştinţă pentru reînnoirea profundă şi răspândită a vieţii liturgice, făcută posibilă de Magisteriul conciliar, pentru gloria lui Dumnezeu şi edificarea Bisericii, şi în acelaşi timp determină la relansarea angajării pentru a primi şi a realiza în manieră tot mai deplină această învăţătură.

Constituţia Sacrosanctum Concilium şi ulterioarele dezvoltări ale Magisteriului ne-au făcut să înţelegem mai mult liturgia în lumina Revelaţiei divine, ca "exercitare a funcţiei sacerdotale a lui Cristos", în care "cultul public integral este exercitat de trupul mistic al lui Isus Cristos, adică de cap şi de mădularele sale" (SC, 7). Cristos se revelează ca adevăratul protagonist al fiecărei celebrări, şi el "îşi asociază totdeauna Biserica, Mireasa lui preaiubită, care se roagă Domnului său şi prin el aduce cult Tatălui veşnic" (ibid.). Această acţiune, care are loc prin puterea Duhului Sfânt, are o forţă creatoare capabilă să atragă în sine pe fiecare om şi, într-un fel, întreaga creaţie.

A celebra adevăratul cult spiritul înseamnă a ne oferi pe noi înşine ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu (cf. Rom 12,1). O liturgie care ar fi dezlipită de cultul spiritual ar risca să se golească, să decadă de la originalitatea creştină într-un sens sacral generic, aproape magic, şi într-un estetism gol. Fiind acţiune a lui Cristos, liturgia împinge din interiorul său să ne îmbrăcăm cu sentimentele lui Cristos şi în acest dinamism întreaga realitate este transfigurată. "Trăirea noastră zilnică în trupul nostru, în lucrurile mici, ar trebui să fie inspirată, pătrunsă, cufundată în realitatea divină, ar trebui să devină acţiune împreună cu Dumnezeu. Asta nu înseamnă că trebuie să ne gândim mereu la Dumnezeu, ci că trebuie să fim realmente pătrunşi de realitatea lui Dumnezeu, aşa încât toată viaţa noastră... să fie liturgie, să fie adoraţie" (Benedict al XVI-lea, Lectio divina la Seminarul Roman, 15 februarie 2012).

La aducerea de mulţumire lui Dumnezeu pentru ceea ce a fost posibil să se facă este necesar să unim o voinţă reînnoită de a merge înainte pe drumul indicat de părinţii conciliari, pentru că încă rămâne mult de făcut pentru o asimilare corectă şi completă a Constituţiei despre Liturgia Sacră din partea celor botezaţi şi a comunităţilor ecleziale. Mă refer îndeosebi la angajarea pentru o solidă şi organică iniţiere şi formare liturgică, atât a credincioşilor laici cât şi a clerului şi a persoanelor consacrate.

În timp ce exprim recunoştinţa mea celor care au promovat şi au pregătit această întâlnire, doresc ca ea să aducă roadele sperate. Invoc pentru aceasta mijlocirea sfintei Fecioare Maria şi vă trimit dumneavoastră, domnule cardinal, colaboratorilor, conferenţiarilor şi tuturor participanţilor binecuvântarea apostolică.

Din Vatican, 18 februarie 2014

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.