Consistoriul va fi un ajutor pentru toate familiile din lume

De Osvaldo Rinaldi

Săptămâna aceasta va începe Consistoriul cu tema familiei, voit puternic de papa Francisc. Acesta este un eveniment de mare speranţă pentru Biserică şi pentru lumea întreagă, pentru că atunci când Biserica se reuneşte în jurul Sfântului Părinte cu toţi cardinalii săi, exprimă dorinţa de a invoca şi de a primi darurile Duhului Sfânt pentru a le distribui înmulţite lumii întregi.

Tema despre raportul dintre familie şi Biserică nu este numai un fapt european, ci priveşte toate continentele din lume. Europa trăieşte un rapid proces de descreştinare, în care drepturile familiei şi ale celor mai slabi sunt în mod scăzut luate în considerare. Multe ţări din America Latină au guvernanţi care elimină din constituţie principiile fundamentale ale vieţii creştine. Africa este supusă la războaie fratricide cauzate de exploatarea ţărilor mai bogate, iar în unele naţiuni se suferă datorită flagelului persecuţiei împotriva creştinilor. Asia trăieşte, pe de o parte, o rapidă dezvoltare economică însoţită de noi vicii care derivă din modernitate şi din indiferenţa faţă de cei mai slabi şi, pe de altă parte, menţine o puternică închidere faţă de libertatea religioasă.

Dată fiind diversitatea de situaţii, ne vine spontan să ne punem întrebarea dacă este posibil să se găsească răspunsuri adecvate în aşa fel încât să satisfacă exigenţele tuturor familiilor din lume. Forţa Bisericii este aceea de a propune un model de familie care este valabil pentru toate latitudinile planetei: o familie în care domneşte dialogul, împărtăşirea, dreptatea şi pacea.

Intenţia Bisericii nu este aceea de a uniformiza familiile eliminând diversităţile care derivă din tradiţiile şi din culturile tipice ale propriei ţări de origine. Tot ceea ce este adevărat, bun şi frumos vine de la Dumnezeu şi pentru aceasta trebuie menţinut cu angajare, deoarece constituie o forţă de atracţie în cadrul familiei.

Duhul Sfânt are capacitatea de a realiza unitatea în diversitate. Şi acţiunea Duhului Sfânt trebuie să devină tot mai mult motorul misiunii fiecărei familii, care se realizează în mod concret în a căuta, a păstra şi a răspândi unitatea familială. Aceste trei verbe sunt piloni pe care este posibil să se edifice fundamentul familiei.

A căuta unitatea nu este ceva simplu şi imediat. În mod normal diferitele tradiţii ale familiei de origine (a soţului şi a soţiei) constituie deja un factor de diviziune. A căuta armonia familială înseamnă adesea a renunţa la o proprie obişnuinţă consolidată, pentru a fi dispus să se adopte una complet diferită. Este un a muri pentru sine însuşi pentru a face spaţiu celuilalt. Este atunci când e vorba de a se dărui altuia, aceasta este o operă pe care numai Duhul Sfânt poate s-o împlinească prin voinţa docilă a persoanei.

A păstra unitatea ar putea să apară mai simplă faţă de a căuta unitatea, dar experienţa învaţă că este mult mai complex. De fapt, a căuta unitatea este un ceva de moment, un a merge în întâmpinarea celuilalt pentru a trăi acea împărtăşire temporară de viaţă bucuroasă. A păstra nu înseamnă numai a merge în acea armonie obţinută cu trudă. A păstra înseamnă a deschide noi spaţii de comuniune şi de împărtăşire, pentru ca celălalt să fie sprijin şi părtaş al oricărei decizii a vieţii familiale. Am putea spune că a păstra înseamnă o căutare continuă şi obositoare a unităţii. A răspândi unitatea presupune faptul de a fi făcut paşii căutării şi păstrării, dar în acelaşi timp înseamnă a se deschide la întâlnirea şi la ascultarea celorlalţi.

Într-un moment istoric în care bisericile sunt golite de credincioşi, deoarece credinţa a fost slăbită chiar înlăuntrul vieţii familiei, este indispensabil a însufleţi mişcarea misionară a Bisericii. Familiile care trăiesc unitatea în diversitate trebuie tot mai mult să iasă pentru a întâlni alte familii, pentru ca o familie să-l poată întâlni pe Dumnezeu prin intermediul unei familii care deja l-a întâlnit pe Dumnezeu.

Acea valoare sacramentală, unitatea în diversitate care rămâne un mister pentru cei care nu frecventează sacramentele creştine, devine vizibilă în relaţiile din cadrul unei familii. Şi în acest mod, bucuria credinţei şi a vieţii trăite în familie, îl face vizibil pe Dumnezeu într-o lume care s-a trezit izolată în întuneric atunci când a renegat Evanghelia speranţei. Nu este necesar să se folosească multe cuvinte sau să se inspire din tratate teologice pentru a explica misterul lui Dumnezeu Unul şi Întreit.

Familia cuprinde în esenţa sa toate elementele vieţii creştine: a fi un trup mistic, a fi Templul lui Dumnezeu, a fi mireasa unită cu mirele său, a fi mamă şi tată a fiilor lui Dumnezeu, a fi fraţi şi surori ai fiecărui om care trăieşte pe pământ.

Sunt multe iniţiativele diferitelor mişcări, asociaţii, realităţi ecleziale unde această misiune a familiei a avut deja începutul său imediat după Conciliul al II-lea din Vatican. Marele protagonist este Duhul Sfânt, realizatorul de unitate în diversitate. Este important ca Duhul lui Dumnezeu să fie primit, recunoscut şi mărturisit. Şi toate acestea vor trece de la intervenţiile diferiţilor cardinali şi de la intuiţiile pe care papa Francisc va voi să le propună Bisericii şi lumii întregi.

(După Zenit, 18 februarie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.