Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Reflecție la duminica a VIII-a de peste an - A

Dumnezeu ne iubește cu o dragoste de tată și de mamă

Predică lui Isus de pe munte continuă și în această duminică. Predica de pe munte este fără îndoială cel mai minunat discurs care s-a ținut vreodată pe fața pământului. În acest discurs, mântuitorul Isus și-a expus învățătura sa despre împărăției lui Dumnezeu, unde el este împărat.

Știm cu toții că cea mai curată iubire pe care a cunoscut-o ființa umană, este cea a tatălui și mamei pentru copilul lor. Ei bine, tocmai această imagine, unde tatăl și mama stau plecați cu dragoste asupra copilului lor, este folosită de profetul Isaia, pentru a descrie dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Dumnezeu iubește pe toți oamenii ca un tată bun și ca o mamă bună (cf. Is 49,14-15).

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (1606-1669), un pictor și gravor olandez, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale, în tabloul său: "Întoarcerea fiului risipitor" (cf. Lc 15,11-32), îl prezintă pe Tatăl îmbrățișându-și fiul risipitor întors acasă, - fiu pierdut și regăsit, fiu mort și înviat sufletește -, cu o mână de tată și cu o mână de mamă, cu o iubire de tată și cu o iubire de mamă. Și papa Ioan Paul I (1912-1978), ori de câte ori vorbea despre dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, vorbea ca despre o dragoste conjugată a tatălui și a mamei.

Cu o asemenea siguranță, în brațele viguroase de tată și în brațele calde de mamă ale lui Dumnezeu, nimeni dintre fiii oamenilor nu ar mai trebui să se teamă și nici să se mai îngrijoreze de nimic; și nimeni nu ar mai trebui să-și mai caute sprijin la idolii falși ai lumii, mai ales că Dumnezeu a asigurat pe fiecare om în parte: "Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi" (Evr 13,5).

Evreii, deși au ajuns în robia babilonică datorită purtării lor rele, totuși, Dumnezeu, prin profetul Isaia, le spune că el îi iubește încă cu o dragoste de tată și de mamă. Și drept dovadă a acestei iubiri, Dumnezeu i-a scos din robia babilonică, prin mâna lui Cirus, regele perșilor (cf. Is 44,28; 45,1; Ezd 6,3 ). Mulți dintre ei, în loc să aprecieze acest mesaj și să-l caute pe Dumnezeu, s-au îndepărtat de el și s-au alipit și mai mult de idoli, cu toate că dușmanii și idolii lor nu i-au fericit. Îndârjirea lor față de Dumnezeu care-i iubea ca o mamă a tot crescut până acolo că, atunci când a venit Mesia pentru a-i mântui din toate robiile lor trupești și sufletești, ei nu l-au primit, nu l-au mai ascultat, nu i-au deschis inima pentru mântuire.

Noi, creștinii de ieri și de astăzi, suntem noul popor ale al lui Dumnezeu, format din oameni aparținând poporului evreu și oameni aparținând tuturor popoarelor păgâne de pe pământ. Pe noi, creștinii, Isus ne smuls din robia satanei, prin patima, moartea și învierea sa glorioasă. Mai mult decât pe vechiul său popor, Dumnezeu nu ne-a scris numai în palmele sale (cf. Is 49,16), ci și în rănile lui Isus (cf. 1Pt 2,24); ba mai mult, el ne repetă zilnic "să ne temem de nimic", căci el ne iubește ca un tată și ca o mamă. În Biblie, expresia: "Nu vă temeți", apare de 366 de ori, câte odată pentru fiecare zi din an.

Cu atâtea dovezi de iubire din partea lui Dumnezeu, numai micimea credinței îi poate face pe unii oamenii să oscileze între Dumnezeu și mamona, amăgindu-se că se pot bucura și de darurile lui Dumnezeu și de surogatele mamonei. Este o înșelăciune a satanei să crezi asta, căci Isus spune: "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, sau se va atașa de unul și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji în același timp și lui Dumnezeu și mamonei" (Mt 6,24). Nu poți fi nici măcar neutru, căci atunci când nu ești cu unul, automat ești cu celălalt.

Isus ne spune astăzi că unicul lucru necesar, urgent și înțelept este acesta: "Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui, iar celelalte vi se vor da pe deasupra" (Mt 6,33). Restul e amăgire.

Sfântul Ioan Scolasticul (579-649) ne spune: "Mulți oameni din această lume se aseamănă cu un bolnav, care după ce își picură în ochi colir vindecător, imediat după aceea își picură acid care arde". El nu se referă în primul rând la leacuri diferite, ci se referă la obișnuința omului de a sluji în același timp la doi stăpâni total diferiți între ei, Dumnezeu și mamona, cum diferiți sunt și: colirul și acidul, lumina și întunericul, iubirea și ura, viața și moartea.

Mamona despre care ne vorbește astăzi Isus (cf. Mt 6,24; Lc 16,9; 11,13) este un cuvânt de origine babiloniană și înseamnă: "absolut nimic". Și într-adevăr, mamoma este "absolut nimic", de vreme ce la moarte nu putem scoate nimic din această lume (cf. 1Tim 6,7-9). Isus a preluat cuvântul "mamona", cu înțelesul de idol și laț, de amăgire și goană după vânt, prin care diavolul caută să-l deturneze pe om de pe calea lui Dumnezeu și a legilor sale (cf. Mt 6,19-24).

Mai exact, pentru Isus, "mamona" este suma tuturor idolilor, prin care diavolii au amăgit, amăgesc și vor amăgi pe oameni, ca să se îndepărteze și să-l părăsească pe Dumnezeu. În acest sens, mamona însemnă multe: bani, avere, plăceri, distracții, băutură, desfrâu, patima rea, idei și mentalități păgâne, căutări de lucruri zadarnice, pierdere de timp prețios, și orice altă amăgire prin care satana ne ține departe Dumnezeu și de împărăția lui. Câte păcate sunt, toți atâția idoli sunt. De fapt, tot ceea ce prețuiește omul mai mult decât pe Dumnezeu și împărăția lui este idol. În acest caz, pentru oameni, idoli ne pot deveni: soțul, soția, copilul, prietenul, mașina, ogorul și chiar ființa lor (cf. Lc 14,26). Dar... "nici un închinător la idoli nu va moșteni împărăția lui Dumnezeu" (1Cor 6,9).

Când ucenicul lui Cristos a primit de la Dumnezeu bani și bunuri, el nu este stăpân peste ele, ci doar administrator. De la administrator se cere să fie credincios (cf. 1Cor 4,1-2; 1Pt 4,10-11). Isus spune că cine ar îndrăzni să se poarte ca un stăpân hapsân peste bunurile primite de la el, fără a le împărți cu frații săi, va ajunge în locul unde este plâns și scrâșnirea dinților (cf. Mt 24,45-51). Exemplu bun de corectă administrare a bunurilor primite de la Dumnezeu este Abraham; el le împărțea cu săracii și drumeții, sub al căror chip de multe ori erau îngerii și chiar persoanele divine (cf. Gen 18,3; Evr 13,2; Mt 25,40).

Fiecăruia dintre noi i-a fost dat să audă, chiar din gura multor creștini, vorbe nesocotite ca acestea: "Mai poți trăi astăzi fără să minți, fără să înșeli, fără să furi? Mai poți trăi astăzi curat până la căsătorie și fidel până la mormânt? Mai poți astăzi respecta angajamentele de la Botez și cerințele evangheliei lui Isus? Cum mă va judeca lumea dacă îmi voi schimba purtarea?" Sfântul Paul, care a trebuit să se schimbe în urma întâlnirii cu Isus, se temea de judecata lui Dumnezeu, nu de a oamenilor: "Puțin îmi pasă dacă mă judecați voi sau dacă mă judecă lumea; cel care mă judecă este Domnul" (1Cor 4,3). Dacă ne pasă mai mult de ceea ce spune lumea și mai puțin de ceea ce cere Dumnezeu, arătăm că suntem robii satanei.

Mulți au alergat spre corabia lui Noe, atunci când a venit potopul, dar ușa corăbiei a fost închisă de Domnul și nu au mai putut să se salveze (cf. Gen 7,17). Cei care au alergat spre corabia lui Noe în momentul potopului, sunt icoana celor mulți din toate timpurile, care s-au pierdut și se vor pierde, pentru că în timpul vieții au crezut că se poate trăi slujind în același timp și lui Dumnezeu și mamonei.

Spuneam că pentru Isus, mamona înseamnă tot ceea ce ne desparte de Dumnezeu. Propun să privim în Biblie și să vedem răutatea și ravagiile pe care le aduc alergarea după bani. Pentru bani: Iuda l-a vândut pe Isus și s-a spânzurat (cf. Mt 26,49; 27,5); tânărul bogat a refuzat urmarea lui Isus și comoara din cer (cf. Lc 18,22-23); lucrătorii din vie, au început să se răzvrătească, pierzând prietenia stăpânului (cf. Mt 20,11-13); soldați puși de pază la mormântul lui Isus au mințit că Isus nu a înviat, lăsând un popor în necredință (cf. Mt 28,12-15); Anania și Safira și-au vândut sufletul satanei (cf. Fap 5,9); Simon Magul voia să comercializeze cele sfinte (cf. Fap 8,18); Dima s-a lăsat de Cristos și evanghelie (cf. 2Tim 4,2).

Dar ce putem face practic cu banii? Cu bani putem cumpăra mâncare, dar nu și pofta de mâncare. Cu bani putem cumpăra perne moi, dar nu și somnul liniștit. Cu bani putem cumpăra medicamente, dar nu și sănătatea. Cu bani putem cumpăra multe cărți, nu și înțelepciunea. Cu bani putem câștiga mulți prieteni, nu și statornicia lor. Cu bani putem cumpăra multe desfătări, nu și fericire adevărată. Cu bani putem cumpăra multe lucruri pământești, dar nu și împărăția lui Dumnezeu, mântuirea sufletului și viața veșnică.

Rămânând tot la mamona ban, amintim că Biblia ne spune clar: "Dragostea de bani este rădăcina tuturor relelor; iar cei care au umblat după ea au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri." (1Tim 6,10). În lume, mamona ban este cauza tuturor: relelor, crimelor, furturilor, curviilor, trădărilor, minciunilor, înșelătoriilor, a distrugerilor de sentimente și de speranțe; apoi, dragostea de bani: tulbură și strică sănătatea; slăbește nervii și transformă munca în sclavie; apoi ucide și trupul și sufletul. De aceea, Dumnezeu ne spune iar: "Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea (cf. Ps 61,10).

Am văzut numai mamona ban și ne-am speriat. Ce să mai spunem dacă vom analiza toate celelalte fațete ale mamonei și despre toate urmările lor? Sunt un dezastru pentru om! Când un european a mers la un prieten al său din SUA, a rămas uimit când a văzut câți bani cheltuiesc americanii pe distracții și divertisment. Atunci americanul i-a explicat europeanului: "Acesta este modul nostru de a evada din cotidian". "A evada din cotidian? Asta e bună! Aveți cele mai înalte cote civilizație, aveți cele mai înalte standarde de viață, aveți tot ce vă dorește inima și, totuși, doriți să evadați? Chiar că nu vă înțeleg!"

Căutarea celor pământești, în detrimentul celor veșnice, sufocă și ucid omul, la propriu și la figurat. Se spune că atunci când un șarpe otrăvitor atacă o lebădă, se încolăcește de gâtul ei. Pasărea își ia zborul împreună cu șarpele. Cine privește de jos, văzând șarpele încolăcit în jurul gâtului lebedei, cu solzii lui verzi și cu reflexe luminoase în bătaia soarelui, are impresia că pasărea poartă la gât un colier de pietre prețioase. În realitate, are un șarpe ucigător care, după ce îi suge sângele, își varsă veninul în trupul ei, iar ea se prăbușește moartă la pământ. Lebăda cu șarpele la gât, care de departe pare a fi un colier prețios, este imaginea oricărui om păcătos care-și petrece viața departe de Dumnezeu și aproape de satana; la prima vedere un astfel de om pare fericit și de invidiat; dar, în realitate, el poartă în suflet un șarpe otrăvitor care-l mușcă mereu, care-i strecoară continuu venin în el și care îi ucide trupul și sufletul.

Pentru psalmistul de astăzi, Dumnezeu îi era totul. Iată ce spunea el: "Numai în Dumnezeu își află sufletul meu odihna; numai de la el îmi vine ajutorul. Numai Dumnezeu este stânca și mântuirea mea, turnul meu de scăpare; de aceea nu mă clatin. Numai în Dumnezeu își află sufletul meu odihna, el singur este speranța mea. Numai el este stânca și mântuirea mea, turnul meu de scăpare; de aceea nu mă clatin. Numai Dumnezeu este mântuirea și gloria mea, locul meu de adăpost" (Ps 62,1-8). Încrederea în Tatăl ceresc trebuie să biruie îngrijorarea referitor la ceea ce vom mânca și vom bea, la ceea ce vom îmbrăca și purta și ce va fi cu ziua de mâine. Dacă Dumnezeu are grijă de viața păsărilor cerului; dacă Dumnezeu îmbracă și parfumează atât de frumos crinii câmpului, oare ne va putea uita pe noi copii săi, pe care atât de mult ne iubește (cf. Mt 6,26-30), el care ne numără și lacrimile și perii capului (cf. Ps 56,9; Mt 10,30)? Desigur că nu! Dacă noi vom căuta mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea ei, atunci toate cele de trebuință ni se vor da pe deasupra (cf. Mt 6,33).

Văduva săracă din Sarepta Sidonului, care avea și un fiu de crescut, care trecea și printr-un timp de criză din cauza secetei prelungite, pentru că și-a deschis inima la cuvântul lui Dumnezeu, rostit prin gura lui Ilie, nu a dus lipsă de nimic, având cele necesare pentru, ea, fiul ei și profetul Ilie (cf. 1Rg 17,10-16).

Lazăr, Maria și Marta, pe care îi iubea Isus (cf. In 11,5), pentru că erau mereu în căutarea împărăției lui Dumnezeu și a dreptății ei, deși erau orfani și săraci, nu numai că nu au dus niciodată lipsă de nimic, ba chiar aveau resurse pentru a ajuta și pe alții (cf. Lc 10,38-42).

Chiar și atunci când nimic nu ne-ar reuși, chiar și atunci, sau, mai ales atunci, trebuie să alergăm la Dumnezeu, care ne spune: "Chiar dacă o mamă își poate uita copilul, eu nu te voi uita" (Is 49,14-15); "Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi" (Evr 13,5).

De aceea, sfântul Petru ne spune: "Aruncați asupra lui Dumnezeu îngrijorările voastre și el se va îngriji de voi" (1Pt 5,7; Fil 4,6; 1Tim 6,6). Numai lipsa de credință sau credința noastră puțină îl poate împiedica pe Dumnezeu să lucreze în noi așa cum ar voi.

Pentru a arăta că Dumnezeu este credincios cuvântului dat, am să închei cu un caz consemnat în istoria casei regale engleze. Elisabeta I (1533-1603), regina Angliei, a desemnat un industriaș prosper să îndeplinească misiunea de ambasador într-o țară străină. Anunțat de această desemnare, industriașul a cerut sa fie scuzat, motivând că misiunea aceasta i-ar aduce prejudicii financiare, pentru că nu i-ar permite să-și dezvolte afacerea. La această scuză, regina i-a dat următoarea asigurare: "Tu caută ca afacerea mea să meargă bine în străinătate, iar eu voi căuta ca afacerea ta să meargă bine în țară". Acest industriaș a acceptat misiunea și a stat în străinătate mai mulți ani. Când s-a întors acasă, a găsit că regina se îngrijise de afacerea lui chiar mult mai bine decât putea el să o facă el, dacă rămânea în țară. Dacă un rege pământesc se ține de cuvânt, oare Regele cerului nu se va ține de cuvânt atunci când ne cere: "Să căutăm mai întâi împărăția cerurilor și dreptatea ei, și că apoi toate celelalte ni se vor adăuga pe deasupra" (Mt 6,33)? Dumnezeu, este credincios promisiunilor sale (cf. Ps 105,8). Curaj!

Pr. Ioan Lungu


 

lecturi: 59.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat