Mesajul Sfântului Părinte Francisc către World Economic Forum

Către profesor Klaus Schwab, preşedinte executiv al World Economic Forum

Vă mulţumesc din inimă pentru invitaţia dumneavoastră respectuoasă de a mă adresa întâlnirii anuale a World Economic Forum, care, ca de obicei, se va ţine la Davos-Klosters la sfârşitul acestei luni (în Elveţia, 22-25 ianuarie 2014 - n. red.). Având încredere că întâlnirea va fi o ocazie pentru o reflecţie mai aprofundată asupra cauzelor crizei economice care a interesat toată lumea în ultimii ani, aş vrea să ofer câteva consideraţii în speranţa că pot să îmbogăţească dezbaterile forumului şi să furnizeze o contribuţie utilă pentru lucrarea sa importantă.

Timpul nostru este un timp caracterizat de schimbări însemnate şi de progrese semnificative în diferite domenii, cu importante consecinţe pentru viaţa oamenilor. De fapt, "trebuie să se laude succesele care contribuie la bunăstarea persoanelor, de exemplu în domeniul sănătăţii, educaţiei şi comunicării" (Evangelii gaudium, 52), precum şi în atâtea alte domenii ale acţiunii umane, şi trebuie recunoscut rolul fundamental pe care antreprenoriatul modern l-a avut în aceste schimbări epocale, stimulând şi dezvoltând resursele imense ale inteligenţei umane. Totuşi, succesele obţinute, deşi au redus sărăcia pentru un mare număr de persoane, adesea au dus şi la o excludere socială răspândită. De fapt, cea mai mare parte a bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru continuă să trăiască încă o sărăcie cotidiană, cu consecinţe adesea dramatice.

În acest sens, doresc să amintesc de importanţa pe care o au diferitele instanţe politice şi economice în promovarea unei abordări inclusive, care să ţină în consideraţie demnitatea fiecărei persoane umane şi binele comun. Este vorba despre o preocupare care ar trebui să marcheze orice alegere politică şi economică, însă uneori pare numai o adăugire pentru a completa un discurs. Cei care au sarcini în aceste domenii au o responsabilitate precisă faţă de alţii, îndeosebi faţă de cei care sunt mai fragili, slabi şi lipsiţi de apărare. Nu se poate tolera ca mii de persoane să moară de foame în fiecare zi, deşi sunt disponibile cantităţi uriaşe de hrană, care adesea sunt pur şi simplu irosite. La fel, nu pot lăsa indiferenţi numeroşii refugiaţi în căutare de condiţii de viaţă cât de cât demne, care nu numai că nu găsesc primire, dar adesea merg în întâmpinarea morţii în călătorii inumane. Sunt conştient că aceste cuvinte sunt puternice, chiar dramatice, totuşi ele vor să sublinieze, dar şi să provoace, capacitatea de a influenţa acest auditoriu. De fapt, cei care, cu priceperea lor şi abilitatea lor profesională au fost capabili să creeze inovaţie şi să favorizeze bunăstarea multor persoane, pot să dea o ulterioară contribuţie, punând propria competenţă în slujba celor care sunt încă în lipsuri.

De aceea, este nevoie de un reînnoit, profund şi extins simţ de responsabilitate din partea tuturor. "Vocaţia unui întreprinzător este - de fapt - o muncă nobilă, cu condiţia să se lase mereu interogat de o semnificaţie mai amplă a vieţii" (Evangelii gaudium, 203). Acest lucru permite atâtor bărbaţi şi femei să slujească mai eficient binele comun şi să facă mai accesibile pentru toţi bunurile din lumea aceasta. Totuşi, creşterea în egalitate cere ceva mai mult decât creşterea economică, deşi o presupune. Ea cere înainte de toate "o viziune transcendentă despre persoană" (Benedict al XVI-lea, Caritas in veritate, 11), pentru că "fără perspectiva unei vieţi veşnice, progresul uman în această lume rămâne lipsit de respiraţie" (ibid.). La fel, cere decizii, mecanisme şi procese menite pentru o mai egală distribuire a bogăţiilor, pentru crearea de oportunităţi de muncă şi pentru o promovare integrală a săracilor care să depăşească simplul asistenţialism.

Sunt convins că pornind de la această deschidere la transcendenţă ar putea să se formeze o nouă mentalitate politică şi antreprenorială internaţională poate să se bazeze pe mulţi bărbaţi şi femei de mare onestitate şi integritate personală, a căror muncă este inspirată şi condusă de înalte idealuri de dreptate, generozitate şi preocupare pentru dezvoltarea autentică a familiei umane. De aceea, vă îndemn să vă inspiraţi din acest mari resurse morale şi umane şi să înfruntaţi această provocare cu determinare şi cu clarviziune. Fără a ignora, desigur, specificul ştiinţific şi profesional al fiecărui context, vă cer să faceţi în aşa fel încât bogăţia să fie în slujba omenirii şi să n-o guverneze.

Domnule preşedinte, dragi prieteni,

Având încredere ca în aceste cuvinte scurte ale mele să puteţi vedea un semn de grijă pastorală şi o contribuţie constructivă pentru ca activităţile dumneavoastră să fie tot mai nobile şi rodnice, doresc să reînnoiesc urarea mea pentru rezultatul fericit al întâlnirii, în timp ce invoc binecuvântarea divină asupra dumneavoastră, asupra participanţilor la forum, precum şi asupra familiilor şi activităţilor dumneavoastră.

Vatican, 17 ianuarie 2014

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.