Iaşi: Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor - a doua zi

"Oare a fost Cristos împărţit?" Această întrebare a sfântului apostol Paul i-a provocat la 19 ianuarie 2014 pe toţi cei prezenţi la cea de a doua celebrare din cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, în capela mănăstirii "Surorile Providenţei" din Iaşi (zona Bucium). Celebrarea a fost prezidată de pr. Iosif Dorcu, decan şi paroh de Iaşi, fiind înconjurat la altar de pr. Fabian Doboş, pr. Alois Fechet, pr. Daniel-Nicu Butacu, pr. Petru Tamaş, pr. Petru Sescu şi pr. Marius Bereşoaie, FDP. În capelă s-au unit în rugăciune numeroase persoane consacrate, seminarişti de la Seminarul "Don Orione" din Iaşi, precum şi numeroşi credincioşi ieşeni şi nu numai.

După actul penitenţial, celebrarea a continuat citându-se un fragment din mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru celebrarea celei de-a 47-a Zile Mondiale a Păcii. Papa afirmă: "Fraternitatea este o dimensiune esenţială a omului, care este o fiinţă relaţională. Conştiinţa vie a acestei raţionalităţi ne face să vedem şi să tratăm fiecare persoană ca pe o adevărată soră şi un adevărat frate".

Toţi cei prezenţi au ascultat cu bucurie şi plini de speranţă cuvintele frumoase ale părintelui Fabian Doboş, profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza", rostite în cadrul scurtei omilii.

Părintele a vorbit despre "dor" un cuvânt scurt dar care exprimă realităţi profunde. Pornind de la un fragment din cea de-a doua lectură, luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni - unde apostolul îşi exprimă dorul faţă de filipeni spunând: "Martor îmi este Dumnezeu că mi-e dor de voi toţi şi am aceeaşi duioşie faţă de voi pe care o are Isus Cristos" (Fil 1,7) - părintele a afirmat că dorul este o cauză eficientă a mântuirii şi a vorbit despre trei manifestări ale acestuia. Înainte de toate este dorul lui Dumnezeu după om, apoi este dorul omului după Dumnezeu şi nu în cele din urmă este dorul omului după om.

În fragmentul din Evanghelia după Sfântul Ioan, s-a vorbit despre întruparea lui Cristos, care este, de fapt, împlinirea dorului de veacuri a lui Dumnezeu. Manifestările de dor ale lui Dumnezeu, afirma părintele, le găsim în chemarea lui Adam, acolo unde Dumnezeu îl caută pe omul creat de el, în cuvintele lui Isus de pe cruce, când spune: "Mi-e sete", cuvinte care exprimă dorul lui Isus faţă de sufletele oamenilor. În viaţa de zi cu zi Isus ne duce dorul prin tabernacol, unde ne aşteaptă cu nerăbdare pe toţi. Dorul de oameni a lui Dumnezeu este echidistant, veşnic şi dezinteresat. În ceea ce priveşte dorul oamenilor către Dumnezeu, nu de puţine ori realizăm că acesta este temporar, selectiv şi interesat.

Un model de dor îl avem în sfinţi care l-au căutat mereu pe Dumnezeu, părintele amintindu-l aici şi pe episcopul martir Anton Durcovici, care neîncetat şi-a manifestat dorul profund de Dumnezeu, şi care prin suferinţele sale, iar mai târziu prin jertfa propriei vieţi a ajuns la cunoaşterea celui pe care l-a căutat şi l-a dorit mereu.

În cele din urmă ni s-a amintit că trebuie să existe şi un dor al omului faţă de om, căci fără el nu există unitate. În acest sens, avem exemple de la papa Paul al VI-lea care, la 5 ianuarie 1964 a efectuat o vizită în Israel, şi mai recent pe papa Ioan Paul al II-lea care în perioada 7-9 mai 1999 şi-a manifestat dorinţa adâncă de unitate prin vizita sa în România cu ocazia căreia fericitul părinte a afirmat: "Mă aflu aici printre voi însufleţit numai de dorinţa adevăratei unităţi şi de voinţa de a îndeplini ministerul petrin pe care Domnul mi l-a încredinţat între fraţii şi surorile în credinţă", arătând că aceste cuvinte exprimă un adevăr profund al fiinţei şi misiunii sale.

Părintele a încheiat omilia constatând că sunt aproape o mie de ani de la schismă, timp în care a existat mereu un dor comun între Occident şi Orient. Fiecare avem aşadar misiunea de a fi atenţi căci cu cât ne ascundem mai bine de ceilalţi riscăm să rămânem singuri, în schimb cu cât căutăm mai bine avem mai mari şanse să îl găsim pe cel ascuns şi să formăm o familie unită.

Acceptând provocarea sfântului Paul care ne întreabă "Oare a fost Cristos împărţit?" cu toţii am răspuns în cor: Nu! Împreună vestim vestea cea bună, împreună suntem chemaţi la înţelegere, împreună aparţinem lui Cristos, împreună căutăm armonia, împreună să mulţumim unul pentru altul şi împreună suntem chemaţi la sfinţenie.

Celebrarea s-a încheiat cu binecuvântarea finală şi cu îndemnul de a merge să trăim în pace şi unitate.

Amintindu-ne de cuvintele "Unitate, unitate!", pornite din piepturile celor prezenţi la Liturghia centrală din 9 mai 1999, a vizitei Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea în România, să ne rugăm ca Domnul să transforme acest strigăt ce a răsunat la Bucureşti în realitate!

Următoarea celebrare din cadrul acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, la Iaşi, va avea loc luni, 20 ianuarie, la ora 17.00, în biserica "Sfânta Tereza" din Iaşi (Cartier Nicolina).

Andrei Stolnicu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 19 ianuarie: Iaşi: Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor - a doua zi

* * *

Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.

lecturi: 29.