Vatican: Angelus (19 ianuarie 2014)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Cu sărbătoarea Botezului Domnului, celebrată duminica trecută, am intrat în timpul liturgic numit "de peste an". În această a doua duminică, evanghelia ne prezintă scena întâlnirii dintre Isus şi Ioan Botezătorul, la râul Iordan. Cel care o relatează este martorul ocular, Ioan Evanghelistul, care înainte de a fi discipol al lui Isus era discipol al Botezătorului, împreună cu fratele Iacob, cu Simon şi Andrei, toţi din Galileea, toţi pescari. Aşadar, Botezătorul îl vede pe Isus care înaintează prin mulţime şi, inspirat de sus, recunoaşte în el pe trimisul lui Dumnezeu, pentru aceasta îl arată cu aceste cuvinte: "Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!" (In 1,29).

Verbul care este tradus cu "ridică" înseamnă literalmente "a lua", "a lua asupra sa". Isus a venit în lume cu o misiune precisă: ca s-o elibereze din sclavia păcatului, luând asupra sa păcatele omenirii. În ce mod? Iubind. Nu există alt mod de a învinge răul şi păcatul decât cu iubirea care determină la dăruirea propriei vieţi pentru alţii. În mărturia lui Ioan Botezătorul, Isus are trăsăturile Slujitorului Domnului, care "a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui" (Is 53,4), până la moartea pe cruce. El este adevăratul miel pascal, care se cufundă în râul păcatului nostru, pentru a ne purifica.

Botezătorul vede în faţa sa un om care stă la rând cu păcătoşii pentru a fi botezat, deşi nu avea nevoie de asta. Un om pe care Dumnezeu l-a trimis în lume ca miel jertfit. În Noul Testament termenul "miel" apare de mai multe ori şi mereu cu referinţă la Isus. Această imagine a mielului ar putea să uimească; de fapt, un animal care nu se caracterizează desigur prin forţă şi robusteţe ia pe umerii săi o povară aşa de apăsătoare. Masa enormă a răului este ridicată şi dusă de o creatură slabă şi fragilă, simbol de ascultare, docilitate şi de iubire lipsită de apărare, care ajunge până la jertfirea de sine. Mielul nu este un dominator, ci este docil; nu este un agresiv, ci paşnic; nu arată ghearele şi colţii în faţa oricărui atac, ci suportă şi este răbdător. Şi aşa este Isus! Aşa este Isus, ca un miel.

Ce înseamnă pentru Biserică, pentru noi, astăzi, a fi discipoli ai lui Isus, Mielul lui Dumnezeu? Înseamnă a pune îl locul răutăţii nevinovăţia, în locul forţei iubirea, în locul mândriei umilinţa, în locul prestigiului slujirea. Este o muncă bună! Noi creştinii trebuie să facem asta: să punem în locul răutăţii nevinovăţia, în locul forţei iubirea, în locul mândriei umilinţa, în locul prestigiului slujirea. A fi discipoli ai Mielului înseamnă a nu trăi ca o "citadelă asediată", ci ca o cetate aşezată pe munte, deschisă, primitoare, solidară. Înseamnă a nu asuma atitudini de închidere, ci a propune tuturor evanghelia, mărturisind cu viaţa noastră că a-l urma pe Isus ne face mai liberi şi mai bucuroşi.

_______________

După Angelus

Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului, cu tema "Migranţi şi refugiaţi: spre o lume mai bună", pe care am dezvoltat-o în Mesajul publicat deja de mult timp. Adresez un salut special reprezentanţilor diferitelor comunităţi etnice venite aici, îndeosebi comunităţilor catolice din Roma. Dragi prieteni, voi sunteţi aproape de inima Bisericii, pentru că Biserica este un popor care este în drum spre împărăţia lui Dumnezeu, pe care Isus Cristos a adus-o în mijlocul nostru. Nu pierdeţi speranţa unei lumi mai bune! Vă urez să trăiţi în pace în ţările care vă primesc, păstrând valorile culturilor voastre de origine. Aş vrea să le mulţumesc celor care lucrează cu migranţii pentru a-i primi şi a-i însoţi în momentele lor dificile, pentru a-i apăra de cei pe care fericitul Scalabrini îi definea "negustori de carne umană", care vor să-i facă sclavi pe migranţi! În mod deosebit, vreau să mulţumesc Congregaţiei Misionarilor Sfântului Carol, părinţilor şi surorilor Scalabrinieni care fac atât de mult bine Bisericii şi se fac migranţi cu migranţii.

În acest moment ne gândim la atâţia migranţi, atâţia refugiaţi, la suferinţele lor, la viaţa lor, de atâtea ori fără loc de muncă, fără documente, atâta durere; şi putem adresa cu toţii împreună o rugăciune pentru migranţii şi refugiaţii care trăiesc situaţii mai grave şi mai dificile: Bucură-te Marie...

Vă salut cu afect pe voi toţi, dragi credincioşi veniţi din diferite parohii din Italia şi din alte ţări, precum şi asociaţiile şi diferitele grupuri. Îndeosebi, salut pelerinii spanioli din Pontevedra, La Coru?a, Murcia şi pe studenţii din Badajoz. Salut foştii elevi din Opera Don Orione, Asociaţia Laici Iubirea Milostivă şi Corul "Sfântul Francisc" din Montelupone.

Tuturor vă doresc o duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

lecturi: 26.