Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 
Preoți înmormântați în Moldova (III)

Cu scopul de a recupera memoria preoților înmormântați în Moldova, continuăm să-i descoperim pe cei care odihnesc în Rădăuți, Țibeni și Voievodeasa.

Rădăuți

La Rădăuți am ajuns cu ocazia hramului la 13 septembrie 2009. Părintele paroh Iosif Răchiteanu mi-a arătat arhiva. Registre dinainte de 1940 nu sunt decât puține de la filiale sau de la foste parohii: 1914-1931: Crasna, Crăsnișoara Veche și Crăsnișoara Nouă; 1836-1870: Măneuți (Andrasfalva), cu filiale, cu întreruperi; 1935-1943: Boian (Ucraina); 1853-1856, 1860, 1863, 1864 și 1915-1939: Voievodeasa. Celelalte au fost luate de germani când s-au retras. În sacristie este un tablou vechi deteriorat cu fotografiile tuturor preoților din Decanatul de Bucovina, făcut cu ocazia jubileului pr. Eduard Niestenberger (probabil 1902), paroh în Rădăuți în perioada decembrie 1879 - ianuarie 1903.

După-amiază am mers cu părintele paroh în cimitir. Acesta se află în partea de apus a localității spre Marginea, aproape de capăt. Cimitirul este traversat de calea ferată, unicat în Europa, după cum spune parohul. Capela ortodoxă este în stânga, în dreapta este capela catolică, față în față, la 50 m de la intrarea în cimitir. În cimitir sunt înmormântați cinci preoți.

Dincolo de linie, lângă parcela mormintelor de germani, în dreapta, spre margine lângă un monument sunt trei morminte ale preoților catolici.

Primul mormânt găsit este al pr. Iosif Mykietiuk. Este împrejmuit pe margini cu ciment. O cruce din mozaic se ridică pe un postament din același material. Crucea are și un crucifix (corpus). Pe postament este așezată o placă de marmură pe care este notat: "Hier + ruht / Hw. Iosif Mykietiuk / Dec. 1923 - 72 ani / R.I.P / A.C. 183-3545/79". Ultimele litere și cifre probabil reprezintă poziționarea din cimitir. Din cartea "Două secole de istorie a Parohiei Romano-Catolice din Rădăuți" (p. 240), scrisă de Ioan Șmid, aflăm că părintele Mykietiuk a fost paroh la Rădăuți în perioada 1 mai 1922 - 15 mai 1923. Născut la 17 septembrie 1851 în Kolomyja (Galiția, azi Ucraina), a fost sfințit preot la 8 august 1875 la Lemberg. A fost vicar la Stryj (Galiția), Suceava și Rădăuți, precum și profesor de religie și, înainte de a fi numit paroh, a fost pensionar. A decedat la 15 mai 1923.

Al doilea mormânt, în apropierea celuilalt, este al pr. Eduard Niestenberger. Împrejmuirea și crucea sunt la fel ca la mormântul dinainte, crucea însă este fără crucifix. Pe placa de marmură este notat: "Hier + ruht / Pfr. Eduard / Niestenberger / dechant / dec. 1903 / R.I.P. / A.C. 183-3546/79". Din aceeași lucrare (p. 238) aflăm că pr. Niestenberger s-a născut la Tarnopol (Galiția) în anul 1829. A fost hirotonit în anul 1852 la Lemberg. A activat ca vicar la Luisenthal și Rădăuți, paroh la Solca și Rădăuți (5 decembrie 1879 - 22 ianuarie 1903), decan interimar de Suceava, canonic. A decedat la Rădăuți la 22 ianuarie 1903.

Mormântul pr. Rudolf Dabrowski se află lângă cel dinainte. O cruce de dimensiuni mai mici se ridică pe o construcție așezată pe un postament în trei scări, toate din mozaic. Sus pe o parte a construcției centrale apare fotografia tânărului preot răposat, așezată pe o placă de mozaic. Din păcate, sticla a fost spartă. Dedesubt este făcută din mozaic un fel de fereastră în care pe o placă mare din marmură apare un text lung în limba germană: "Hier ruht / Rudolf Dabrowski / geb. 7. Okt. 1885 / zum Priester geweiht / 4. Juli 1909, Koop i. Galizien / gest. 26 Spet. 1909. i. Lemberg, / liefbetrauert von der Familie, / dem kath. Klerus u. Der / Radautzer Burgerschaft. / Stete Erinnerung u. d. Denkmal / widmen alle Hinterbliebenen / dem selig Verstorbenen als Zeichen d. Verehrung u. Liebe". Părintele Alois Fechet a tradus textul: "Aici odihnește Rudolf Dabrowski, născut la 7 octombrie 1885, hirotonit preot la 4 iulie 1909, vicar în Galiția, mort la 26 septembrie 1909 în Lemberg, deplâns cu iubire de familie, de clerul catolic și de cetățenii din Rădăuți. Amintire continuă, iar acest monument îl oferă toți cei rămași în urma fericitului răposat ca un semn de cinstire și iubire"). În lucrarea sus-amintită, numele părintelui este scris diferit: Dombrowski (p. 268, probabil din pricina pronunției: "ą" din limba polonă se pronunță "om" - "o" urmat de un "m" scurt). De asemenea, autorul notează că părintele a fost hirotonit în iulie 1909 la Lemberg. În drum de la Rădăuți (unde a avut primiția la 4 august 1909) spre parohia în care a fost numit vicar (Zimnawoda) s-a îmbolnăvit și a murit la Lemberg la 23 septembrie 1909. După cum se observă datele diferă de cele de pe cruce. Mormântul este împrejmuit pe margini cu ciment.

Lângă alee, în apropierea capelei, se află mormântul pr. Josef Sattfeld. Este ca un fel de mic cavou deasupra căruia se află o lespede. Crucea, așezată pe un mic postament din mozaic, este din fier cu un crucifix (corpus). La baza crucii este un fel de tablă pe care cu greu se poate descifra: "Hier + ruht / Pfarrer / Josef Sattfeld / erbauer / der Rom Kath / Kirche Radautz 1823-1825 / + 14 XII 1851". În lucrarea sa (p. 237), Ioan Șmid precizează că a fost primul paroh al noii Parohii Rădăuți în perioada aprilie 1818 - 14 noiembrie 1851 și a construit actuala biserică (în perioada 1823-1825, după cum este notat pe cruce). Născut la Karpfen (Komitatul Sohl - Ungaria), a decedat la 14 noiembrie 1851 (data este diferită față de cea de pe cruce). O fotografie anterioară anului 1940 și alta nouă a mormântului (alături de fotografiile preoților) mi-au fost trimise de cercetătorul Ioan Șmid la 25 noiembrie 2013. Din fotografia nouă se observă că între timp a fost scoasă tabla de la baza crucii și a fost înlocuită cu o inscripție în limba română pusă sus în locul crucifixului: "Biserica / Romano-Catolică Rădăuți / recunoscătoare. / Preot / Joseph Sattfeld / primul paroh: 26 apr. 1818 - 14 nov. 1851 / ctitorul bisericii: 1823 - 1825 / + / R.I.P." (După cum se observă data morții în noua inscripție a fost luată din lucrarea citată).

Mormântul pr. Johann Zukiewicz, despre care cercetătorul Ioan Șmid spune că a murit la Rădăuți la 17 mai 1878, nu a fost găsit. Pr. Iosif Răchiteanu crede că mormântul ar fi fost pe locul pe unde trece trenul. Când s-a pus calea ferată, împreună cu alți răposați catolici, a fost deshumat și înmormântat în capelă. Între timp Ioan Șmid a venit cu explicația: "La ora actuală mormântul nu mai este întrucât în anii 1950, a fost mărită gara CFR Rădăuți și o serie de morminte au fost desființate". Conform lucrării citate (p. 237), pr. Zukiewicz s-a născut la 16 februarie 1808 la Tarnopol (Galiția). A fost hirotonit în anul 1833 la Viena. A activat la Cernăuți și Lemberg, și a fost paroh de Rădăuți în perioada 28 martie 1852 - 17 mai 1878.

Deși în Arhiva Episcopiei de Iași se păstrează copii pentru două Registre de răposați 1812-1849 și 1817-1874, decedații pentru anul 1851 lipsesc. Pr. Iosif Doboș, fost paroh de Rădăuți, are un ziar "Der Sudostdeutsche" din 15 aprilie 1992. La p. 9 sunt notate toate registrele din Bucovina care se găsesc actualmente la Leipzig, în Germania.

Țibeni

Luând din nou legătura (21 noiembrie 2013), pr. Iosif Răchiteanu a precizat că actuala Parohie Rădăuți gestionează practic zece foste parohii germane. După cel de-Al Doilea Război Mondial localitățile au rămas fără catolici, iar bisericile au fost date în folosință credincioșilor ortodocși, precum la Mănueuți, Gura Putnei, Dornești, Vicovu de Sus și Țibeni. Pr. Răchiteanu și-a amintit că la Țibeni, în spatele bisericii, este înmormântat un preot catolic, ctitorul biserici de acolo. Era un sat compact catolic de maghiari. Au plecat înainte de război, iar biserica a fost dată în folosință credincioșilor ortodocși. Primind fotografia mormântului (făcută acum câțiva ani) de la pr. Valentin Pușcașu, paroh ortodox de Țibeni, pr. Răchiteanu mi-a trimis-o, împreună cu datele biografice. Este mormântul pr. Laszlo Istvan. Pe o împrejmuire din marmură se ridică bare din inox legate între ele cu lanț. Pe o cruce simplă din marmură este scris: "Preot / Laszlo / Istvan / pap / 1845-1914 / Istensegits / Déva / Bonyhad 2007".

Din datele oferite de părintele ortodox rezultă că pr. Laszlo s-a născut la 10 septembrie 1845 în Istensegíts (Țibeni) din părinții Laszlo Istvan și Antalffy Rozalia; a făcut școala primară în Istensegits și gimnaziul la Esztergom (Ungaria), unde a fost trimis de preotul Druzsbaczky György (slujitor în sat între 1862 și 1868), prin Asociația "Sfântul Ladislau"; studiile următoare le-a făcut tot în Ungaria; a fost etnograf și a consemnat obiceiurile, cântecele, poveștile și tradițiile maghiarilor din Bucovina; este ctitorul bisericii din Țibeni; în 1894 a început colectarea de fonduri în Bucovina, având un delegat, Lörincz Adam, care a făcut colecte în Ungaria; a depus un efort deosebit pentru finalizarea bisericii; sărbătoarea veche a satului (hramul) era la Rusalii, însă, după sfințirea bisericii la 12 septembrie 1898, a fost mutată pe 9 septembrie; a murit la 25 februarie 1914 în Istensegits. Are o placă de marmură în biserică așezată la 28 ianuarie 1934 de preotul Elekeș Deneș (ultimul preot maghiar de la Țibeni, slujitor între 1928 și 1941), pe cheltuiala sa și a corului; în aceeași zi, 28 ianuarie 1934, Elekeș Deneș i-a făcut o slujbă de pomenire la mormânt unde i-au fost amintite eforturile pentru ridicarea bisericii. Rămâne cu prima ocazie să fie fotografiată și această placă.

Voievodeasa

Voievodeasa a fost odinioară parohie, se numea Fürstenthal (Valea Prințesei). Începuturile ca parohie sunt la 19 aprilie 1821; s-a desființat odată cu plecarea germanilor în anul 1940. În perioada comunistă biserica și casa parohială au fost luate de credincioșii ortodocși, fiind recuperate după 1990, mai precis la 27 aprilie 1995. Aici s-a născut (12 iunie 1846) Iosif Weber, arhepiscop auxiliar de Lemberg, acela care a sprijinit zidirea bisericii din Cacica, precum și pelerinajul de aici. A studiat la Lemberg și Roma. La 7 iunie 1873 a fost sfințit preot. A fost vicar la Lemberg, prefect, spiritual și rector la Seminar, canonic al catedralei. La 2 decembrie 1895 este nimit episcop de Temnus; a fost consacrat la 29 decembrie 1895 în catedrala din Lemberg; la 15 aprilie 1898 este numit episcop auxiliar de Lemberg; la 15 aprilie 1901 este numit arhiepiscop de Darni-Derna; la 26 mai 1906 renunță la funcția de arhiepiscop auxiliar și la 24 iunie 1906 intră în Congregația Resurecționiștilor, unde depune voturile la 2 februarie 1907. Până în iunie 1908 a activat la Roma în cadrul congregației, apoi pleacă în Canada, unde este maestru de novici (1909-1914). La 24 august 1917 deschide un centru de noviciat la Chicago. A murit și a fost înmormântat la Chicago (SUA) la 24 martie 1918 (Ioan Șmid, op.cit., p. 288-292). Nu demult, la în cimitirul din Voievodeasa s-a găsit piatra de mormânt a tatălui arhiepiscopului.

L-am întrebat pe pr. Eduard Ferenț dacă există vreun mormânt al unui preot în această localitate. Mi-a vorbit despre ctitorul bisericii, pr. Ignaz Seidel, înmormântat în cimitir, dar mormântul nu se mai știe unde este. În lucrarea sus-citată (p. 278-279), autorul menționează că s-a născut în anul 1808, fiind hirotonit în 1834. A murit la 20 septembrie 1884, în vârstă de 77 de ani. A slujit la Fürstenthal 41 de ani. A construit biserica, aceasta fiind sfințită după moartea lui în zilele de 28-29 august 1887, de către episcopul Kozielko Puzyna. La 24 noiembrie 2013 Ioan Șmid, care a trimis și fotografiile din cimitir, mi-a scris: "Din păcate încă nu a fost identificat mormântul, întrucât după Al Doilea Război Mondial cimitirul catolic a fost vandalizat, multe cruci și pietre funerare fiind furate. După căderea regimului comunist cimitirul a fost îngrădit și curățat. Bucăți din pietre funerare au fost adunate lângă crucea mare din cimitir. Creștinii care trăiesc la Voievodeasa intenționează să construiască un fel de memorial al tuturor celor înmormântați în acest cimitir".

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteți vedea în Albumul foto: Preoți înmormântați în Moldova (III)

* * *

Preoți înmormântați în Moldova (II)

Preoți înmormântați în Moldova (I)

Preoți înmormântați în Iași


 

lecturi: 85.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat