Reflecţie: Cu ochii iubirii dintâi

Printr-o ciudată complicitate a inimii şi timpului, cei pe care îi iubim rămân neschimbaţi peste vremi şi vremuri - poate fiindcă iubirea deschide ochii inimii şi ori de câte ori îi privim, vedem esenţa - adică scânteia divină, sufletul fiecăruia. Dacă aceasta e adevărat pentru fiinţa umană, cu atât mai adevărat este când privim şi vedem cu ochii primei iubiri, icoanele.

Maica Domnului din Częstochowa are frumuseţea dintotdeauna a Miresei Domnului, iar rănile de pe faţa sa sfântă, de când husiţii au încercat s-o fure, în anul 1430, vorbesc despre fidelitatea sa pentru copiii ei - pe care, după ce-i apărase în mod miraculos, nu a dorit să-i părăsească. Onoarea supremă care-i putea fi acordată pe pământ - încoronată ca Regina şi protectoarea Poloniei în anul 1656 de regele Ioan Cazimir - nu a făcut decât să consfinţească lucrarea sfintei icoane.

Şi cum o naţiune se menţine în primul rând prin credinţă, primii polonezi aduşi la noi pentru exploatarea salinei din Cacica (1798), care au sculptat în masivul de sare, la 21 m adâncime, capela cu hramul "Sfânta Varvara", au construit şi la lumina soarelui, după doisprezece ani (un an pentru fiecare apostol), în anul 1810, o bisericuţă de lemn, unde au aşezat copia icoanei Maicii Domnului de la Częstochowa, adusă de ei - pentru ca nu eşti "acasă" decât acolo unde te poţi închina liber icoanelor tale de suflet, iar omul nu există ca fiinţă semnificantă decât în măsura în care aparţine naţiunii sale. Maica Domnului din Częstochowa îşi urmase copiii. Iar cei care-i iubesc pe copiii ei, sunt ei înşişi copii ai ei.

În Anul Jubiliar 2000, ca urmare a cererii din 17 ianuarie 2000 a Preasfinţitului Petru Gherghel, biserica sanctuarului a primit titlul de "Basilica Minor", titlu acordat de papa Ioan Paul al II-lea la 14 martie 2000. La 15 august 2010, cu prilejul aniversării a 10 ani de când sanctuarul marian de la Cacica a fost ridicat la rangul de Basilica Minor, în faţa bisericii a fost amenajată o piaţă şi a fost dezvelită o statuie a papei Ioan Paul al II-lea.

Şi tot din 2010, icoana de la Cacica se află în pelerinaj în dieceza noastră - de fapt, ca orice mamă, poposeşte la fiecare din casele copiilor ei, ca să-i binecuvânteze, să-i sfinţească şi mai ales, să-i ajute, fiindcă e tare mult de muncă pe la noi...

Dacă icoana, potrivit legendei, a fost pictată de sfântul Luca pe blatul de cedru al mesei din casa Sfintei Familii, dacă a călătorit de la Ierusalim la Constantinopol, la Belz şi apoi la Częstochowa, unde se află din august 1382, dacă fumul atâtor războaie şi incendii şi suferinţe pe care le-a văzut cu ochii săi sfinţi i-au adăugat şi rănile vremurilor la timpul însuşi care a lunecat asupra sa - toate nu au reuşit să-i umbrească strălucirea dumnezeiască a frumuseţii.

De fapt, România şi Polonia sunt menite să fie surori: o ţară latină cu alfabet latin şi rit dominant bizantin şi o ţară de limbă slavonă cu alfabet latin şi de rit dominant romano-catolic, ambele stând drept în bătaia tuturor furtunilor pământului, fiindcă se afla sub oblăduirea Maicii Domnului. Şi este firesc ca Maica Domnului din Częstochowa, Regina Poloniei, să poposească în grădina ei şi, ajungând aici, s-o iubească şi, în tihnă, s-o ajute.

Şi fiindcă pe cei dragi îi vedem întotdeauna cu ochii primei iubiri, şi ei se uită la noi tot cu ochii iubirii celei dintâi - ai iubirii dumnezeieşti, dintotdeauna.

De aceea sărbătorile sunt, ca în familie, ale tuturora. Şi sunt frumoase, ca sufletul fiecăruia !

La mulţi ani, Polonia, de ziua ta!

Dr. Ecaterina Hanganu

lecturi: 9.