Editura "Sapientia": Trei noi cărţi

Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Mărturisirea de credinţă a poporului lui Dumnezeu, scrisă de Papa Paul al VI-lea şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia "Rugăciunile familiei creştine", formatul 11x14, are 32 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 3 lei.

Îndatorirea fundamentală a oricărui creştin este de a sluji viaţa şi de a transmite credinţa şi valorile umane. Virtutea credinţei trebuie transmisă pornind de la viaţa concretă, cotidiană şi de la modul cum ne-o manifestăm în faţa semenilor noştri.

Această "Mărturisire de credinţă a poporului lui Dumnezeu", rostită de Papa Paul al VI-lea în ziua de 30 iunie 1968, vrea să reafirme credinţa dintotdeauna a poporului lui Dumnezeu, care are drept structură principalele adevăruri de credinţă, în noul context cultural în care acesta trăieşte.

Punctul de plecare este credinţa în Dumnezeu Tatăl, Creatorul cerului şi al pământului, Creatorul fiecărui suflet spiritual şi nemuritor: "Noi credem că acest Dumnezeu unic şi absolut şi unic în esenţa sa infinit sfântă, ca şi în toate perfecţiunile sale, în atotputernicia sa, în ştiinţa sa infinită, în providenţa sa, în voinţa sa, în iubirea sa".

Se continuă cu mărturisirea credinţei în Isus Cristos, "Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, născut din Tatăl înainte de toţi vecii, de o fiinţă cu Tatăl - homoousios to Patri - şi prin care toate s-au făcut [...] egal Tatălui după divinitate şi inferior după umanitate şi el însuşi unul, nu printr-o oarecare confuzie imposibilă a naturilor, ci prin unitatea persoanei".

Mărturisirea de credinţă în Duhul Sfânt cuprinde acţiunea acestuia în profeţii Vechiului Testament, dar şi în Fecioara Maria, în care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu. "El ne-a fost trimis de către Cristos prin învierea sa şi după înălţarea sa la Tatăl; el luminează, dă viaţă, apără şi conduce Biserica; el îi purifică pe membrii ei dacă aceştia nu se opun harului".

După Sfânta Treime, mărturisirea de credinţă a Papei Paul al VI-lea atinge teme, precum păcatul, crucea, Botezul, catolicitatea şi unitatea Bisericii, trupul şi sângele Domnului. Tema împărăţiei lui Dumnezeu este privită în raport cu civilizaţia: "Împărăţia lui Dumnezeu începută aici, jos, în Biserica nu este din acestă lume, a cărei figură trece, iar propria ei creştere nu se poate confunda cu progresul civilizaţiei, ştiinţei sau tehnicii umane, ci ea constă în a cunoaşte tot mai profund bogăţiile insondabile ale lui Cristos, în a spera tot mai puternic bunurile veşniciei, în a răspunde cu tot mai mult zel iubirii lui Dumnezeu".

Mărturisirea de credinţă se încheie cu o reflecţie asupra vieţii veşnice.

Ştefan Tamaş

Papa Paul al VI-lea, Mărturisirea de credinţă a poporului lui Dumnezeu, Iaşi 2013, p. 32, 11x14, 3 lei.

*

Editura "Sapientia" anunţă apariţia documentului Rationes magisterii cum theologia, Relaţiile reciproce dintre magisteriul ecleziastic şi teologie, elaborat de Comisia Teologică Internaţională şi Instrucţia Donum veritatis despre vocaţia eclezială a teologului, publicată de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei. Ambele documente, traduse de pr. dr. ?tefan Lupu, sunt publicate într-un singur volum în colecţia Magisterium, formatul 14x20, având 52 de pagini şi care poate fi procurat de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Magisteriul, potrivit înţelegerii Bisericii Catolice, este puterea acordată de Cristos apostolilor şi succesorilor lor, adică papei şi episcopilor în comuniune cu papa, de a expune, de a păstra şi de a apăra învăţătura revelaţiei în mod autentic, iar în anumite cazuri, în mod infailibil, prezentând-o ca obiect al credinţei pentru dobândirea mântuirii (cf. LG 25; DS 3074).

De-a lungul timpului, dar mai ales după Conciliul al II-lea din Vatican, se remarcă faptul că anumite documente emise de magisteriul bisericesc nu au fost bine primite, ba chiar au fost criticate de unii teologi. Acest conflict dintre magisteriul bisericesc şi teologi s-a născut fie dintr-o înţelegere eronată a acestor documente, fie din înţelegerea greşită a simţului credinţei.

Pentru a rezolva divergenţele dintre magisteriu şi teologi, dar şi pentru a evita consecinţele dăunătoare pentru credinţa poporului lui Dumnezeu au intervenit atât Comisia Teologică Internaţională, cât şi Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, publicând diferite documente. Dintre acestea, pr. dr. ?tefan Lupu, profesor de teologie dogmatică la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iaşi, a ales să traducă două mai reprezentative, pe care acum avem bucuria să le prezentăm cititorilor noştri.

Primul document, elaborat de Comisia Teologică Internaţională, a fost publicat pe 6 iunie 1976 cu titlul Rationes magisterii cum theologia: relaţiile reciproce dintre magisteriul eclezial şi teologie. Intenţia documentului este să ilumineze relaţia existentă între magisteriul bisericesc care are misiunea de a păstra şi apăra în mod autentic învăţătura revelaţiei divine şi teologii care au misiunea de a studia şi de a expune doctrina credinţei.

Documentul are trei părţi, precedate de o scurtă introducere. Prima parte prezintă elementele comune existente între magisteriu şi teologi în exercitarea misiunii lor. Păstrând elementele pe care le au în comun, cea de-a doua parte, încearcă să găsească o linie de demarcaţie, anumite puncte care diferenţiază magisteriul de teologi. A treia parte caută să lămurească în ce mod pot fi reglementate astăzi raporturile dintre magisteriu şi teologi.

Al doilea document este instrucţia publicată de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei pe data de 24 mai 1990, cu titlul: Donum veritatis, despre vocaţia eclezială a teologului. Adresată în special episcopilor şi teologilor, instrucţia intenţionează să contribuie la creşterea poporului lui Dumnezeu în cunoaşterea adevărului care ne conduce la acea libertate pentru a cărei dobândire Cristos a murit şi a înviat. Căutarea adevărului este inserată în natura omului, în timp ce ignoranţa o menţine într-o stare de sclavie.

Această instrucţiune propune anumite norme pentru asigurarea raporturilor juste între magisteriu şi teologi şi, eventual, pentru rezolvarea tensiunilor care ar putea surveni. După ce prezintă, în prima parte, adevărul ca dar al lui Dumnezeu făcut poporului său, documentul descrie pe scurt funcţia teologilor în Biserică (partea a II-a). Cea de-a treia parte se opreşte asupra misiunii particulare a păstorilor şi, în final, a patra parte, propune mai întâi unele indicaţii despre raportul dintre teologie şi magisteriu şi apoi încearcă să clarifice problema dezacordului dintre ele. Documentul se încheie cu un îndemn al prefectului Congregaţiei, cardinalul Joseph Ratzinger, adresat păstorilor şi teologilor, de a păstra între ei relaţii reciproce de încredere şi un spirit de comuniune în slujirea cuvântului.

Laurenţiu Turbuc

Comisia Teologică Internaţională, Rationes magisterii cum theologia, Relaţiile reciproce dintre magisteriul ecleziastic şi teologie; Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Instrucţia Donum veritatis despre vocaţia eclezială a teologului, Iaşi 2013, 52 p., 14x20, ISBN 978-606-578-118-4, 8 lei.

*

Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Sfântul Toma de Aquino în magisteriul pontifical, în care sunt incluse Scrisoarea enciclică Aeterni Patris şi Breva Cum hoc sit a Papei Leon al XIII-lea, Scrisoarea enciclică Studiorum ducem a Papei Pius al XI-lea şi Scrisoarea apostolică Lumen Ecclesiae a Papei Paul al VI-lea. Aceste documente au fost traduse de Petru Ciobanu şi sunt publicate în colecţia Magisterium, formatul 14x20, având 92 de pagini. Volumul poate fi procurat de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Documentele magisteriale traduse de studentul teolog Petru Ciobanu şi publicate în volumul Sfântul Toma în magisteriul pontifical se constituie ca un compendiu dedicat sfântul Toma de Aquino, cunoscut pentru importanţa sa în filosofia şi teologia creştină.

În primul document pontifical din această culegere, Scrisoarea enciclică Aeterni Patris a Papei Leon al XIII-lea, publicată pe 4 august 1879, se specifică: "înainte de toate, filozofia, dacă este utilizată în scopul ei adevărat, contribuie, într-un anume fel, la deschiderea şi netezirea drumului care duce la credinţa adevărată, pregătind sufletele discipolilor ei să accepte revelaţia; de aceea, anticii o numeau, pe drept cuvânt, fie o instituţie pregătitoare a religiei creştine, fie preludiul şi ajutorul creştinismului, fie ghidul spre evanghelie. Şi, pe drept cuvânt, le revine ştiinţelor filozofice competenţa să apere cu solicitudine adevărurile revelate şi să se opună celor care le atacă". Filozofiei îi revine onoarea să fie considerată bastion al credinţei şi sprijin puternic pentru religie. În acest document papa pune filosofia la baza trăirii autentice a credinţei, insuflându-le mai ales tinerilor necesitatea căutării drumului corect: "nu există pentru noi un lucru mai nobil şi mai de dorit decât acela ca să vedem oferită din belşug tineretului studios apa pură a înţelepciunii, cea care mereu se revarsă din învăţătura Doctorului angelic".

În cel de al doilea document al acestei cărţi, aparţinând tot Papei Leon al XIII-lea, Breva Cum hoc sit (4 august 1880), sfântul Toma de Aquino este proclamat patron al şcolilor catolice, spunându-se: "într-adevăr, în timpurile noastre, studiul învăţăturii sale fiind extins pretutindeni, ne-au fost adresate numeroase cereri ca el, prin autoritatea Scaunului Apostolic, să fie proclamat patron al tuturor colegiilor, academiilor şi şcolilor catolice. Mulţi episcopi ne-au adus la cunoştinţă faptul că aceasta este voinţa lor şi au emis, prin urmare, scrisori particulare sau comune. Membrii multor academii şi societăţi ştiinţifice au cerut aceeaşi favoare prin rugăminţi umile şi insistente".

Al treilea document pontifical care îl omagiază pe Toma de Aquino este Scrisoarea enciclică Studiorum ducem a Papei Pius al XI-lea, publicată pe 29 iunie 1923, care declară: "sfântul Toma ar trebui să fie considerat principalul ghid în studiul disciplinelor superioare". Căci adevărata ştiinţă şi pietatea care însoţeşte toate virtuţile sunt unite între ele într-un mod minunat; şi fiind Dumnezeu însuşi adevărul şi bunătatea, cu siguranţă că nu ar fi suficient pentru gloria lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor - scopul principal şi specific al Bisericii - ca slujitorii sacri să fie bine instruiţi în cunoaşterea lucrurilor, dacă acestea nu ar fi, de asemenea, însoţite din abundenţă de aceleaşi virtuţi. Această coeziune dintre învăţătură şi pietate, dintre erudiţie şi virtute, dintre adevăr şi iubire a fost cu adevărat excepţională la Doctorul angelic, care a fost asemănat cu Soarele, pentru că, în timp ce revărsa în minte lumina ştiinţei, aprindea în voinţă flacăra virtuţii.

Toma de Aquino a fost, este şi va fi cu-adevărat o lumină a Bisericii şi a întregii lumi, după cum se pune accentul şi în cel de-al patrulea document pontifical al acestei carţi aparţinând Papei Paul al VI-lea, Scrisoarea apostolică Lumen Ecclesiae (20 noiembrie 1974). Paul al VI-lea spune: "sfântul Toma, deşi s-a ridicat prin speculaţiile sale inteligente pe cele mai înalte culmi, a ştiut să se umilească în faţa misterelor extraordinare şi inefabile ale credinţei: astfel, îngenunchea la picioarele Răstignitului de pe altar pentru a implora lumina înţelepciunii şi curăţia inimii, care-i permiteau să pătrundă cu ochi limpezi misterele lui Dumnezeu; recunoştea că a învăţat mai mult prin rugăciune decât prin studiu". El păstra vie semnificaţia transcendenţei divine, stabilind ca premisă fundamentală a cercetării teologice adevărul că "în viaţa aceasta îl cunoaştem pe Dumnezeu cu atât mai mult cu cât înţelegem mai bine că el întrece tot ceea ce poate înţelege intelectul".

Recomandăm această carte tuturor celor care doresc să cunoască mai adânc importanţa şi contribuţia pe care a adus-o Toma de Aquino în aprofundarea filosofiei şi teologiei creştine. De asemenea, tuturor celor care doresc să-şi ghideze viaţa după învăţătura sfântul Toma de Aquino; căci cel care trăieşte într-un mod integru şi curat şi, cu ajutorul virtuţilor, pune frâu pasiunilor sale, fiind absolut liber de orice impediment, poate să-şi înalţe spiritul spre realităţile cereşti mult mai uşor şi să se ancoreze mai bine în misterele divinităţii, urmând cuvintele sfântului Toma: "Mai întâi viaţa şi apoi învăţătura, pentru că viaţa conduce spre cunoaşterea adevărului".

Ştefan Tamaş

Sfântul Toma de Aquino în magisteriul pontifical (Papa Leon al XIII-lea, Scrisoarea enciclică Aeterni Patris şi Breva Cum hoc sit; Papa Pius al XI-lea, Scrisoarea enciclică Studiorum ducem; Papa Paul al VI-lea, Scrisoarea apostolică Lumen Ecclesiae), Iaşi 2013, 92 p., 14x20, ISBN 978-606-578-114-6, 8 lei.

lecturi: 36.