Editura "Sapientia": Patru noi cărţi în colecţia Magisterium

Scrisorile enciclice Mater et magistra, de papa Ioan al XXIII-lea, Pacem in terris, de papa Ioan al XXIII-lea, Populorum progressio, de papa Paul al VI-lea, şi scrisoarea apostolică Octogesima adveniens, de papa Paul al VI-lea, sunt cele mai recente apariţii în colecţia Magisterium a Editurii "Sapientia".

* * *

Editura "Sapientia" anunţă apariţia scrisorii enciclice Mater et magistra, scrisă de papa Ioan al XXIII-lea şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14x20 cm, are 92 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Cu ocazia celei de a 50-a aniversare a enciclicei Mater et magistra a fericitului Ioan al XXIII-lea, papa Benedict al XVI-lea sublinia actualitatea acestui document în lumea noastră globalizată: "În Mater et magistra, papa Roncalli, având o viziune despre Biserică pusă în slujba familiei umane, mai ales prin specifica sa misiune evanghelizatoare, s-a gândit la doctrina socială - anticipându-l pe fericitul Ioan Paul al II-lea - ca la un element esenţial al acestei misiuni, pentru că este «parte integrantă a concepţiei creştine despre viaţă» (...) Problema socială de astăzi este fără îndoială o problemă de dreptate socială mondială, aşa cum de altfel amintea deja Mater et magistra în urmă cu cincizeci de ani, deşi cu referinţă la un alt context. Pe lângă aceasta, este o altă problemă de distribuire egală a resurselor materiale şi nemateriale, de globalizare a democraţiei substanţiale, sociale şi participative. Pentru aceasta, într-un context în care se trăieşte o progresivă unificare a omenirii, este indispensabil ca noua evanghelizare a socialului să evidenţieze implicaţiile unei dreptăţi care trebuie realizată la nivel universal. Cu referinţă la fundamentul acestei dreptăţi, trebuie subliniat că nu este posibilă realizarea ei sprijinindu-ne pe un simplu consens social, fără a recunoaşte că acesta, pentru a fi durabil, trebuie să fie înrădăcinat în binele uman universal. În ceea ce priveşte planul de realizare, dreptatea socială trebuie edificată în societatea civilă, în economia de piaţă, dar de o autoritate politică onestă şi transparentă, proporţionată cu ea, chiar şi la nivel internaţional".

Enciclica Mater et magistra, publicată de papa Ioan al XXIII-lea pe 15 mai 1961 şi tradusă acum în limba română de Petru Ciobanu, se deschide cu o scurtă trecere în revistă a ceea ce ne-a transmis enciclica Rerum novarum: "Leon al XIII-lea a vorbit într-o perioadă caracterizată de transformări radicale, de contraste accentuate şi revolte violente. Umbrele acelui timp ne fac să apreciem mai mult lumina pe care o emană învăţătura sa...; i-a revenit lui Leon al XIII-lea să-şi publice mesajul social, fundamentat pe natura umană şi pătruns de principiile şi spiritul evangheliei, mesaj care, de la apariţia sa, a suscitat, chiar şi în mijlocul opoziţiei uşor de înţeles, admiraţia şi entuziasmul universal".

În cea de-a doua partea a acestei enciclice sunt făcute câteva precizări şi dezvoltări ale învăţăturii enciclicei Rerum novarum, adăugându-se: "Puterile publice, responsabile de binele comun, trebuie să se simtă angajate în exercitarea unei acţiuni multiple în domeniul economic, o acţiune mai vastă, mai profundă, mai organică; de asemenea, trebuie să se adapteze, în acest scop, structurilor, competenţelor, mijloacelor, metodelor. Se cuvine ca acest principiu să fie reamintit în permanenţă: prezenţa statului în domeniul economic nu are drept scop să reducă din ce în ce mai mult libertatea de iniţiativă personală, dimpotrivă, are drept obiectiv să-i asigure acestui domeniu de acţiune, o amploare tot mai mare, graţie unei protecţii efective, pentru toţi". Alături de acestea, mai sunt tratate şi teme, precum socializarea privită ca "o multiplicare progresivă a relaţiilor în cadrul vieţii comunitare", remunerarea muncii, proprietatea privată etc.

În cea de-a treia parte sunt dezvoltate noile aspecte ale problemei actuale cu referire la raporturile dintre diversele sectoare economice, dintre regiunile dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate din cadrul unei economii naţionale, de asemenea şi la exigenţele dreptăţii în raport cu sectoarele de producţie, solidaritatea şi colaborarea, reechilibrarea şi promovarea regiunilor subdezvoltate, creşterea demografică şi dezvoltarea economică, colaborarea pe plan mondial.

În partea finală se subliniază importanţa stabilirii legăturilor vieţii în comun, bazate pe adevăr, dreptate şi iubire: "După atâtea progrese ştiinţifice şi chiar ca urmare a lor, rămâne încă actuală problema unor relaţii sociale mai echilibrate din punct de vedere uman, atât în interiorul fiecărei comunităţi, cât şi pe plan internaţional".

Recomandăm lectura şi studiul acestei enciclice tuturor celor care sunt animaţi de iubirea lui Cristos şi simt comuniunea cu ceilalţi, acceptându-le nevoile, suferinţele şi bucuriile, dar şi celor care doresc să ajungă la acest grad de comuniune.

Ştefan Tamaş

*

Editura "Sapientia" anunţă apariţia scrisorii enciclice Pacem in terris: despre pacea dintre oameni bazată pe adevăr, dreptate şi libertate, scrisă de papa Ioan al XXIII-lea şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14x20 cm, are 68 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Violenţa pe care continuă să o îndure atâtea persoane şi atâtea popoare, războaiele care însângerează încă numeroase părţi ale lumii, nedreptatea care apasă asupra unor continente întregi au devenit intolerabile. Trebuie să se treacă de la cuvinte la fapte: cetăţenii şi familiile, credincioşii şi Bisericile, statele şi organismele internaţionale, toţi trebuie să se simtă chemaţi să participe cu o implicare mai adâncă în promovarea păcii.

Papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963), având încă proaspete în minte atrocităţile provocate de cel de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) şi privind îngrijorător la dezlănţuirea războiului rece, a lansat un apel la pace, un "ultim strigăt" din inima lui de "Papa cel bun", înainte de a fi răpus de un cancer la stomac. Acest apel s-a concretizat prin Scrisoarea enciclică "Pacem in terris": despre pacea dintre oameni bazată pe adevăr, dreptate şi libertate (11 aprilie 1963), pe care o prezentăm cititorilor noştri în limba română, graţie traducerii realizate de studentul teolog Petru Ciobanu.

Vorbind despre valoarea acestui document, papa Benedict al XVI-lea spunea: "La apogeul războiului rece, când lumea încerca încă să se obişnuiască cumva cu ameninţarea existenţei şi proliferării armelor de distrugere în masă, papa Ioan al XXIII-lea scria ceea ce avea să fie ultima sa scrisoare deschisă către lume. Scrisoarea a fost apelul din inimă al unui mare păstor, aflat aproape de sfârşitul vieţii sale, cerând ca pacea şi dreptatea să fie promovate cu vigoare în toate straturile societăţii, la nivel naţional şi internaţional".

De puţine ori o enciclică a reuşit să aibă o rezonanţă mediatică aşa de vastă ca aceea obţinută de Pacem in terris. Publicată oficial la 11 aprilie 1963 - dar semnată în dimineaţa zilei de 9 aprilie în cadrul unei ceremonii publice care a contribuit la răspândirea ei planetară - enciclica lui Ioan al XXIII-lea a avut o primire fără egal în presa internaţională, în măsură să trezească o reacţie a opiniei publice mondiale care, şi astăzi, are puţine exemple asemănătoare.

Enciclica este împărţită în cinci secţiuni. Prima secţiune, în paralel cu Declaraţia universală a drepturilor omului, stabileşte relaţia dintre oameni, ca indivizi, şi discută despre drepturile omului (dreptul la viaţă şi la un trai decent, dreptul la libertatea de conştiinţă, drepturile civile etc.) şi obligaţiile lui morale (în responsabilităţi, convieţuirea în adevăr, dreptate, iubire şi libertate etc.) (nr. 1-45). A doua secţiune abordează raporturile dintre oameni şi puterile publice în cadrul fiecărei comunităţi politice (nr. 46-79).

A treia secţiune stabileşte necesitatea egalităţii între naţiuni. Popoarele, intensificând relaţiile şi schimburile dintre ele, vor descoperi mai uşor legăturile de unitate care decurg din natura lor comună; ele vor înţelege mai bine că una dintre datoriile lor primordiale, care rezultă din comuniunea lor de natură, este de a fundamenta relaţiile dintre oameni şi popoare pe iubire, şi nu pe frică (nr. 80-129).

A patra secţiune pledează pentru nevoia de relaţii mai bune între oameni şi de cooperare între naţiuni (n. 130-145), iar ultima secţiune îi îndeamnă pe catolici să lucreze împreună cu alţii pentru promovarea binelui comun al întregii familii umane şi, de asemenea, luminaţi de credinţa lor şi cu forţa iubirii, să se străduie ca instituţiile economice, sociale, culturale sau politice să nu împiedice, ci să contribuie la efortul de perfecţionare a oamenilor, atât pe plan natural, cât şi supranatural (nr. 146-172).

Fie ca această enciclică să devină un stimul pentru toţi la a se implica tot mai mult în promovarea reconcilierii şi a păcii la orice nivel şi astăzi, după cincizei de ani de la emiterea ei (1963).

Laurenţiu Turbuc

*

Editura "Sapientia" anunţă apariţia Scrisorii enciclice Populorum progressio: despre dezvoltarea popoarelor, scrisă de papa Paul al VI-lea şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14x20 cm, are 56 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Conceptul de "problemă socială" a evoluat de la jumătatea secolului al XIX-lea până astăzi. Această temă nu se limitează doar la problema muncitorimii; în ea sunt incluse şi problemele dezechilibrelor şi ale schimbărilor structurale. Astfel a înţeles Conciliul al II-lea din Vatican problema socială în Constituţia pastorală Gaudium et spes, viziune reluată de Paul al VI-lea în enciclica Populorum progressio (26 martie 1967) şi în scrisoarea apostolică Octogesima adveniens (14 mai 1971). Şi papa Ioan Paul al II-lea scria în enciclica sa Laborem exercens: "Dacă în trecut se evidenţia în centrul acestei probleme mai ales problema clasei, în timpul mai apropiat se pune în prim plan problema lumii" (§ 2).

Enciclica Populorum progressio, tradusă de Petru Ciobanu, este un document ce a accentuat problema socială la nivel mondial. Astfel, în Introducere putem citi: "Dezvoltarea popoarelor, în special a acelora care se străduiesc să scape de foamete, de sărăcie, de bolile endemice, de ignoranţă, care caută o participare mai largă la roadele civilizaţiei, o valorizare mai activă a calităţilor lor umane, care se orientează decisiv spre deplina lor dezvoltare, este obiectul unei atente observaţii din partea Bisericii. După Conciliul ecumenic al II-lea din Vatican, o conştientizare reînnoită a exigenţelor mesajului evanghelic a determinat Biserica să se pună în slujba oamenilor pentru a-i ajuta să sesizeze toate dimensiunile acestei probleme grave şi pentru a-i convinge de urgenţa unei acţiuni solidare în această cotitură a istoriei umane".

În prima parte a acestei enciclice se tratează problema dezvoltării integrale a omului, punând în discuţie aspiraţiile oamenilor, colonizarea şi colonialismul, dezechilibrul crescând datorat producerii de alimente în exces, în timp ce altora acestea le lipsesc cu desăvârşire, conştientizarea crescândă a diferitelor condiţii sociale şi a scandalului dat de aceste diferenţe, ciocnirea diferitelor civilizaţii. Un alt accent este pus pe relaţia dintre Biserică şi dezvoltarea reliefată în acţiunilor misionare: "Fidelă învăţăturii şi exemplului divinului ei Fondator care a vestit vestea cea bună săracilor ca semn al misiunii sale, Biserica nu a neglijat niciodată promovarea creşterii umane a popoarelor cărora le ducea credinţa în Cristos. Misionarii ei au zidit, alături de biserici, ospicii şi spitale, şcoli şi universităţi. Învăţându-i pe indigeni modalitatea de a trage cel mai mare folos din resursele lor naturale, deseori i-au apărat de lăcomia străinilor. Fără îndoială, opera lor, prin ceea ce avea uman, nu a fost perfectă, iar unii dintre ei au amestecat deseori vestirea autentică a mesajului evanghelic cu modurile de gândire şi de viaţă din ţara lor de origine. Însă au ştiut, de asemenea, să cultive instituţiile locale şi să le promoveze". Foarte importantă este şi viziunea creştină a dezvoltării, conform căreia dezvoltarea nu se limitează numai la dezvoltarea economică, ci, "pentru a fi autentică, ea trebuie să fie integrală, adică să-l promoveze pe fiecare om şi omul întreg", după cum a accentuat, pe bună dreptate, L.-J. Lebret, în Dynamique concr?te du développement: "Nu acceptăm să separăm economicul de uman, dezvoltarea de civilizaţia în care se înscrie. Ceea ce contează pentru noi este omul, fiecare om, fiecare grup de oameni, până la omenirea întreagă". Printre subiectele tratate sunt şi reprezentarea ierarhică a valorilor, destinaţia universală a bunurilor, proprietatea, folosirea veniturilor, industrializarea, promovarea culturală etc.

Cea de-a doua parte tratează despre dezvoltarea solidară a omenirii: "Dezvoltarea integrală a omului nu poate merge fără dezvoltarea solidară a omenirii. Am spus-o la Bombay: «Omul trebuie să întâlnească omul, naţiunile trebuie să se întâlnească asemenea fraţilor şi surorilor, asemenea copiilor lui Dumnezeu. În această înţelegere şi în această prietenie reciprocă, în această comuniune sacră, noi trebuie, de asemenea, să începem să lucrăm împreună pentru a zidi viitorul comun al omenirii». Astfel, sugerăm căutarea mijloacelor concrete şi practice de organizare şi cooperare, pentru a pune în comun resursele disponibile şi a realiza astfel o adevărată comuniune între toate naţiunile". În această parte putem citi şi despre asistenţa celor slabi (lupta contra foametei, obligaţia solidarităţii), dreptatea în relaţiile comerciale, iubirea universală (obligaţia ospitalităţii, muncitorii emigraţi, simţul social etc.).

Recomandăm această enciclică tuturor celor care vor să înţeleagă mai bine strigătul popoarelor suferinde, dar şi tuturor celor care au înţeles acest mesaj, aşa cum încheie acest document Papa Paul al VI-lea: "Voi toţi care aţi înţeles apelul popoarelor suferinde, voi toţi care lucraţi pentru a răspunde acestui apel, voi sunteţi apostolii dezvoltării bune şi adevărate, care nu înseamnă bogăţia egoistă şi iubită pentru ea însăşi, ci economia în slujba omului, pâinea de toate zilele împărţită tuturor, ca izvor de fraternitate şi semn al Providenţei".

Ştefan Tamaş

* * *

Editura "Sapientia" anunţă apariţia Scrisorii apostolice Octogesima adveniens, scrisă de papa Paul al VI-lea şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14x20 cm, are 48 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Constituie o convingere comună a tuturor creştinilor nevoia participării Bisericii la abordarea şi soluţionarea problemelor sociale. Ceea ce este firesc, întrucât Biserica nu poate să rămână deoparte, manifestând lipsă de interes faţă de acestea, ci să se apropie de toate aspectele şi manifestările vieţii oamenilor. Astfel, reuşeşte să se apropie de slujirea propusă de exemplul Mântuitorului, care nu a venit să fie slujit, ci să slujească şi să îşi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.

Din dorinţa de a continua tradiţia peregrinării Bisericii împreună cu omenirea cu care îşi împărtăşeşte soarta în cadrul istoriei şi datorită incertudinilor şi tulburărilor anilor pontificatului său, Papa Paul al VI-lea (1963-1978) a dorit să transmită un mesaj specific, voind prin aceasta să ofere oamenilor o susţinere în efortul lor de a-şi lua în mâini şi de a orienta viitorul. Acest mesaj s-a concretizat şi prin scrisoarea apostolică Octogesima adveniens, pe care o prezentăm cititorilor noştri, graţie traducerii realizate de studentul teolog Petru Ciobanu.

Scrisoarea a fost publicată de Papa Paul al VI-lea la 14 mai 1971, fiind adresată Monseniorului cardinal Maurice Roy, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Laici şi al Comisiei Pontificale "Justitia et Pax", cu scopul "de a trezi în poporul lui Dumnezeu o deplină înţelegere a rolului său în momentul de faţă" şi de "a promova apostolatul pe plan internaţional" (nr. 52).

Octogesima adveniens nu a fost scrisă într-un vid istoric sau în discontinuitate cu învăţătura socială catolică din deceniile precedente, ci a continuat temele pe care le găsim atât în Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană Gaudium et spes, cât şi în documentele magisteriale sociale ale predecesorilor săi, şi se constituie ca un răspuns dat provocările contextului istoric în care a fost scrisă. Trebuie notat, de asemenea, că prin această scrisoare apostolică, papa Paul al VI-lea a voit să marcheze împlinirea a 80 de ani de la promulgarea primei enciclice sociale a Papei Leon al XIII-lea Rerum novarum (15 mai 1891), enciclică despre care papa a afirmat, încă de la începutul scrisorii, că este cea care continuă să inspire acţiunile pentru dreptatea socială, iar acest fapt l-a determinat să reia şi să prelungească învăţătura predecesorilor săi, răspunzând astfel noilor necesităţi ale unei lumi în schimbare (nr. 1).

După o introducere de şapte paragrafe, Octogesima adveniens este structurată pe patru secţiuni. Cea mai mare parte a scrisorii (nr. 8-42) se întoarce la o lectură a semnelor timpului, evidenţiind provocările (de exemplu, urbanizarea) cu care se confruntă anumite grupuri de persoane (tineri, femei etc), problemele la nivel mondial (cum ar fi influenţele mass-media şi ale mediului) şi aspiraţiile oamenilor zilelor noastre. Restul scrisorii oferă câteva reflecţii ecleziale cu privire la aceste semne ale timpului.

După ce a analizat situaţia actuală şi a atras atenţia cu privire la principiile după care ar trebui să se ghideze creştinii, Papa Paul al VI-lea adaugă un apel la acţiune (nr. 48-52). În diversitatea situaţiilor, a funcţiilor, a organizaţiilor, fiecare creştin trebuie să-şi situeze responsabilitatea şi să discearnă, în cunoştinţă de cauză, acţiunile la care este chemat să participe.

Lectura acestui document magisterial este utilă tuturor oamenilor de bunăvoinţă, pentru o transformare pozitivă a societăţii

Laurenţiu Turbuc

* * *

Mater et magistra,
Papa Ioan al XXIII-lea, Ed. "Sapientia", 2013, ISBN 978-606-578-115-3, 14x20 cm, 92 p., 8 lei

Pacem in terris,
Ioan al XXIII-lea, Ed. "Sapientia", 2013, ISBN 978-606-578-116-0, 14x20 cm, 68 p., 8 lei

Populorum progressio,
Papa Paul al VI-lea, Ed. "Sapientia", 2013, ISBN 978-606-578-117-7, 14x20 cm, 56 p., 8 lei

Octogesima adveniens,
Paul al VI-lea, Ed. "Sapientia", 2013, ISBN 978-606-578-121-4, 14x20 cm, 48 p., 8 lei

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi;
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 61.