Vatican: Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat superiorilor şi oficialilor din Secretariatul de Stat cu ocazia salutului dat cardinalului Tarcisio Bertone şi a luării în posesie a noului secretar de stat, ES Mons. Pietro Parolin

(Biblioteca Secretariatului de Stat, marţi, 15 octombrie 2013)

Dragi prieteni, bună ziua!

Ne-am adunat pentru a-i mulţumi cardinalului Tarcisio Bertone, care astăzi părăseşte funcţia de secretar de stat, şi pentru a adresa bun-venit Monseniorului Parolin, dar va fi un bun-venit "in absentia", pentru că el va lua în posesie noua sa funcţie câteva săptămâni mai târziu faţă de data de astăzi, din cauza unei mici intervenţii chirurgicale la care a trebuit să se supună.

1. În acest moment este un sentiment de recunoştinţă cel pe care aş vrea să-l împărtăşesc cu voi toţi. Dragă cardinal Tarcisio, cred că interpretez şi gândul iubitului meu predecesor Benedict al XVI-lea prezentându-vă cea mai vie mulţumire pentru munca desfăşurată în aceşti ani. Văd în Dumneavoastră înainte de toate pe fiul lui don Bosco. Cu toţii suntem marcaţi de istoria noastră. Gândindu-mă la lunga dumneavoastră slujire adusă Bisericii, atât în învăţământ cât şi în slujirea de Episcop diecezan şi în munca din Curie, până la funcţia de secretar de stat, mi se pare că firul roşu este constituit tocmai de vocaţia sacerdotală saleziană care v-a marcat încă din fragedă copilărie şi care v-a făcut să desfăşuraţi toate funcţiile primite, fără deosebire, cu profundă iubire faţă de Biserică, mare generozitate şi cu acel tipic amestec salezian care uneşte un sincer spirit de ascultare şi o mare libertate de iniţiativă şi de inventivitate personală.

2. Pentru orice salezian, iubirea faţă de Biserică se exprimă în manieră cu totul deosebită în iubirea faţă de succesorul lui Petru. A se simţi la inima Bisericii, tocmai pentru că este cu papa. Şi tocmai pentru că este cu papa, a fi părtaş de vastitatea misiunii Bisericii întregi şi de amplitudinea dinamismului său evanghelizator. Şi aici vin la al doilea aspect pe care doresc să-l subliniez: atitudinea de fidelitate necondiţionată şi de lealitate absolută faţă de Petru, caracteristică distinctivă a mandatului dumneavoastră ca secretar de stat, atât faţă de Benedict al XVI-lea cât şi faţă de mine în aceste luni. Am putut să observ asta în multe ocazii şi vă sunt profund recunoscător pentru asta.

3. În sfârşit, doresc să vă mulţumesc şi pentru curajul şi răbdarea cu care aţi trăit contrarietăţile pe care a trebuit să le înfruntaţi. Sunt multe! Printre visele relatate de don Bosco tinerilor săi este şi cel al trandafirilor: vă amintiţi? Sfântul vede un umbrar plin de trandafiri şi începe să intre în el, urmat de mulţi discipoli. Însă, treptat ce intră în el, împreună cu trandafirii, care acoperă tot umbrarul, apar spini foarte ascuţiţi, care rănesc şi provoacă mari dureri. Cine priveşte din exterior vede numai trandafirii, în timp ce don Bosco şi discipolii care merg în interior simt spinii: mulţi se descurajează, dar Fecioara Maria îi îndeamnă pe toţi să persevereze şi la sfârşit sfântul se întoarce cu ai săi, într-o grădină foarte frumoasă. Visul ar vrea să reprezinte truda educatorului, dar cred că se poate aplica şi la orice slujire de responsabilitate în Biserică. Dragă cardinal Bertone, în acest moment îmi place să cred că, deşi au fost spinii, Fecioara Ajutătoare cu siguranţă n-a făcut să lipsească ajutorul său şi nu va face să lipsească în viitor: fiţi sigur! Urarea pe care toţi v-o facem este ca dumneavoastră să puteţi continua să vă bucuraţi de comorile care v-au marcat vocaţia: prezenţa lui Isus Euharistie, asistenţa sfintei Fecioare Maria, prietenia papei. Cele trei mari iubiri ale lui don Bosco: acestea trei.

Şi cu aceste gânduri adresăm şi - "in absentia" - cel mai cordial bun-venit secretarului nou, el cunoaşte foarte bine familia de la secretariatul de stat, a lucrat aici mulţi ani, cu pasiune şi competenţă şi cu acea capacitate de dialog şi de trăsătură umană care sunt o caracteristică a sa. Într-un anumit sens este ca o întoarcere "acasă".

Aş vrea să închei mulţumindu-vă vouă tuturor pentru slujirea zilnică pe care o desfăşuraşi, adesea în formă ascunsă şi anonimă; este preţioasă pentru slujirea mea. Vă invit pe toţi să vă rugaţi pentru mine - am atâta nevoie - şi aş vrea ca să fiţi siguri de rugăciunea mea şi de prietenia mea, de apropierea mea şi de recunoştinţa mea pentru această muncă pe care voi o faceţi. Asupra voastră şi asupra celor dragi ai voştri invoc binecuvântarea Domnului. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.