Raporturile, în ansamblu bune, cu catolicii; cele cu protestanţii, caracterizate de lumini şi umbre; colaborarea dintre Bisericile ortodoxe locale şi pregătirea marelui conciliu; temerile pentru situaţia creştinilor din Irak, Egipt, Siria, Libia, Afganistan, Pakistan. A fost un discurs la 360 de grade cel al mitropolitului de Volokolamsk, Hilarion, preşedinte al Departamentului pentru Relaţiile Ecleziale Externe din Patriarhia de Moscova, care a intervenit luni la deschiderea cursului de formare pentru noi episcopi la Şcoala de doctorat şi înalte studii teologice "Sfinţii Ciril şi Metodiu", unde este rector. Hilarion a afirmat că viaţa Bisericii ortodoxe ruse a fost remarcată în ultimii douăzeci şi cinci de ani de o renaştere de mare amploare. Graţie enoriaşilor ajutaţi de fundaţiile caritative şi cu sprijinul statal, au fost deschise în această perioadă douăzeci şi cinci de mii de biserici şi opt sute de mănăstiri. Un fapt care asumă importanţă deosebită dacă se ia în considerare secularizarea rapidă a societăţii europene.

Tratând tema relaţiilor intercreştine, mitropolitul a amintit că raporturile cu catolicii, dincolo de dialogul teologic, sunt caracterizate de mare sintonie în cadrul pastoraţiei sociale şi al apărării valorilor morale. "În acest sens avem un amplu domeniu de acţiune - a explicat el - pentru că în lumea contemporană ortodocşii şi catolicii se află în faţa aceloraşi provocări, în primul rând cel al ideologiei laice, care nu recunoaşte nicio valoare morală absolută; de aici propaganda homosexualităţii în Occident, cu legalizarea unirilor dintre persoane de acelaşi sex şi acordarea dreptului de adopţie perechilor homosexuale". Cu privire la aceste probleme, "abordarea noastră este practic identică aceleea a catolicilor. Şi astăzi, deşi nu suntem în acord cu Biserica Catolică despre diferite probleme teologice şi ecleziologice, putem lucra împreună la apărarea valorilor morale tradiţionale. Dezvoltăm în mod activ această direcţie".

Este diferit discursul cu lumea protestantă. În ajunul celei de cincisutea aniversări a Reformei, el se prezintă, conform responsabilului ortodox, ca un conglomerat disparat de comunităţi creştine, printre care unele sunt relativ apropiate de catolicism în timp ce altele s-au îndepărtat total. Anumite comunităţi protestante s-au alipit de valorile morale tradiţionale (baptiştii ruşi, de exemplu), dar în altele prevalează spiritul liberal. "În anii 60 şi 80 din secolul trecut, sub influenţa mişcării feministe, liberalismul a incitat comunităţile protestante să introducă preoţia feminină şi, astăzi, episcopatul feminin. Cât priveşte doctrina morală - a mai spus preşedintele Departamentului pentru Relaţiile Externe - ea a fost modificată în multe comunităţi şi s-a aliniat la normele laice contemporane, unele deja au introdus un rit de binecuvântare a unirilor homosexuale". Cu aceste comunităţi, Patriarhia de Moscova a întrerupt orice tip de contact "deoarece considerăm că există o linie care nu se poate depăşi".

Cu protestanţii dialogul teologic este în situaţie de zăbavă, deşi continuă cu unele comunităţi "cu scopul de a le avertiza cu privire la înaintări fatale". Rămâne colaborarea în domeniul social şi în cadrul organizaţiilor internaţionale: "În aceşti ultimi ani problema persecuţiei împotriva creştinilor în Orientul Apropiat şi în Africa de Nord a fost tratată împreună în ansamblul lumii creştine. După părerea mea, astăzi este problema numărul unu. Este vorba de a păstra creştinismul în regiunea în care s-a născut şi în care a existat timp de două milenii". În această privinţă, Hilarion a amintit că în Irak, sub Saddam Hussein, trăiau un milion şi jumătate de creştini, astăzi s-au redus la circa două sute de mii, şi "observăm ceea ce se întâmplă în Egipt, unde musulmanii atacă bisericile copte, unde populaţia creştină este constrânsă la un exod în masă. Există tot mai puţini creştini în Libia, în Afganistan, în Pakistan şi chiar şi în Siria existenţa creştinismului este ameninţată. Este în joc - a subliniat el - soarta unei întregi Biserici locale, Biserica din Antiohia. Este vorba despre o problemă foarte serioasă care cere eforturi de solidaritate, mai ales din partea Bisericilor creştine. Şi trebuie să spun că dialogul nostru aduce unele roade bune".

În intervenţia sa, mitropolitul de Volokolamsk s-a oprit, de asemenea, asupra marelui conciliu panortodox, a cărei pregătire continuă de peste cincizeci de ani. De fapt, în anul 1961, o conferinţă a pus pe tapet o sută de teme care trebuie dezvoltate, teme care apoi s-au redus ca număr. La prima adunare preconciliară panortodoxă, în anul 1976 la Chambésy, Bisericile au limitat discuţia la zece teme esenţiale: printre ele, diaspora ortodoxă, autocefalia şi autonomia şi modalităţile de a le proclama, dipticele, problema calendarului, impedimentele la căsătorie, postul, relaţiile dintre Bisericile ortodoxe şi restul lumii creştine, ortodoxia şi mişcarea ecumenică, contribuţia Bisericilor ortodoxe locale la afirmarea idealurilor creştine de pace, libertate, fraternitate şi iubire între popoare, eliminarea discriminării rasiale. Despre aceste teme s-a vorbit în diferite ocazii la nivel interortodox şi au fost redactate documente, totuşi - a explicat Hilarion - unele vor trebui rescrise ţinând cont de problematica actuală, îndeosebi de persecuţiile împotriva creştinilor în unele regiuni din lume. Pregătirea conciliului va trebui să fie minuţioasă, nu numai din punct de vedere al conţinutului, ci şi al procedurii, în aşa fel încât să fie ascultată poziţia fiecărei Biserici locale. Şi în acest sens, a spus reprezentantul Patriarhiei de Moscova, principiul consensului trebuie să fie respectat în mod strict.

(După L'Osservatore Romano, 25 octombrie 2013)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.