Reflecţie la sărbătoarea Sfinţii Arhangheli: Mihael, Gabriel şi Rafael - 2013

Sfinţii arhangheli - modele de slujire a lui Dumnezeu şi a oamenilor

Pe frontalul catedralei din Freiburg, Germania, se găseşte următoarea sculptură: în mijloc se află Dumnezeu aşezat pe un tron, cu mâna dreaptă binecuvântează un înger, iar cu mâna stângă ţine la distanţă un diavol cu cap de maimuţă care încearcă să-şi pună un tron lângă tronul său.

Diavolul este reprezentat aici cu cap de maimuţă, pentru că aşa cum face maimuţa, el caută mereu să-l imite pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu are un tron, şi el vrea un tron; dacă Dumnezeu are o împărăţie, şi el vrea o împărăţie; dacă Dumnezeu are adoratori, şi el îşi caută adoratori etc. Dar primul scop al diavolului este a-i fura lui Dumnezeu cel întreit şi unic cinstea cuvenită numai lui. De aceea vedem că îl ispiteşte pe Isus ca să nu asculte de Tatăl ceresc şi să i se închine lui. De aceea îl vedem amăgind pe îngeri şi pe oameni să nu i se închine lui Dumnezeu, prin Cristos şi Duhul Sfânt, ci să i se închine lui.

Am auzit cu toţii de expresia "împărăţia lui Dumnezeu". Este un loc şi o stare de fericire veşnică unde locuieşte Dumnezeu şi unde vor ajunge toţi cei care îl iubesc şi îl slujesc pe el. Dumnezeu, din veşnicie, a voit ca peste această împărăţie şi peste cei care vor intra în ea să domnească Fiul său, Isus Cristos. Iar satana voia să domnească el.

Dumnezeu însă l-a înălţat pe Isus la această demnitate, căci aşa cum spune prima lectură: "Lui i s-a dat stăpânirea, slava şi puterea împărătească; pentru ca numai lui să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia lui nu va fi nimicită niciodată" (Dan 7,13-14). Toţi îngerii şi arhanghelii cerului au fost de acord cu acest plan veşnic al lui Dumnezeu, în afară de Lucifer, care voia pentru el această domnie.

De aceea, aşa cum am auzit în a doua lectură de astăzi (cf. Ap 12,7-12), între îngerii care susţineau planul lui Dumnezeu şi Lucifer şi îngerii lui, "o treime din stelele cerului" (Ap 12,4), care nu susţineau acest plan, s-a dat o mare bătălie în cer. Lucifer a fost înfrânt atât de tare încât a ajuns "balaur" şi şi-a pierdut orice drept de intrare în cer. El şi însoţitorii săi sunt aruncaţi pe pământ. Dar soarta lor finală este cu mult mai rea, este iazul de foc şi pucioasă (cf. Ap 20,1-3.10).

Iar în locul îngerilor căzuţi Dumnezeu a decis să-i creeze pe oameni din pământ (cf. Gen 2,7) şi să-i aşeze în locul din care au căzut duhurile pure, dar rele, căci "Domnul doboară de pe tronuri pe cei mândri şi-i înalţă pe cei smeriţi" (Lc 1,52); căci Domnul ia măreţul mândru şi îl face nimic, iar nimicul smerit îl ia şi îl face măreţ (cf. 1Cor 1,27-28).

"Cum ai căzut din ceruri, luceafărule, fiu al zorilor! Eşti aruncat la pământ, tu, cel care subjugai naţiunile! Şi tu ziceai în inima ta: «Mă voi înălţa în ceruri, îmi voi înălţa tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu şi voi şedea pe muntele adunării în adâncimile nordului; mă voi sui peste înălţimile norilor, voi fi asemenea Celui Preaînalt!». Dar vei fi coborât în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului" (Is 14,12-15).

După ce satana s-a dovedit o cauză de durere pentru Dumnezeu şi o cauză de cădere pentru oameni, Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a dovedit a fi o cauză de bucurie pentru Dumnezeu şi o cauză de ridicare pentru oameni (cf. Lc 2,34).

În discuţia de astăzi cu Natanael (cf. In 1,47-51), Isus, făcând referire la visul lui Iacob cu scara peste care urcau şi coborau îngerii lui Dumnezeu (cf. Gen 28,11), spune că el este adevărata şi unica scară de urcare înapoi la Dumnezeu (cf. In 14,6). Îngerii, care acolo erau slujitorii Tatălui, acum sunt slujitorii săi şi ai operei sale de mântuire. Natanael va vedea curând cum Tatăl, aflat în capul scării, va confirma în prezenţa Duhului Sfânt: "Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea" (Mt 3,17).

După ce Isus, prin pătimirea şi moartea sa, a împlinit planul veşnic de mântuire al oamenilor, "Dumnezeu l-a înălţat nespus de mult şi I-a dat numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, în numele lui Isus, să se plece orice genunchi, al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul" (Fil 2,9-11).

În urma pătimirii, morţii, învierii şi glorificării sale la dreapta Tatălui, Isus a confirmat prin mântuirea multor păcătoşi că este unica scară prin care putem ajunge iarăşi în împărăţia lui Dumnezeu "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine" (In 14,6), dar şi că este regele acestei împărăţii, în care putem afla încredere şi putere, şi la al cărui piept să ne putem odihni, asemenea sfântului Ioan apostol (cf. In 13,23).

În această luptă pentru susţinerea cauzei lui Cristos ca rege al împărăţiei cerurilor, de la început şi până la sfârşit, s-a remarcat arhanghelul Mihael, însoţit de toţi ceilalţi îngeri care i-au rămas credincioşi lui Dumnezeu. Prima lectură de astăzi ne spune că erau: "Mii de mii de slujitori care îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui" (Dan 7,10). În această luptă cu Lucifer care voia să fie asemenea cu Dumnezeu, îngerii buni, în frunte cu Mihael, se întăreau cu lozinca: "Nimeni nu este ca Dumnezeu"!

Aruncat pe pământ, balaurul ?i îngerii săi au început lupta împotriva oamenilor, care erau creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,26) şi care erau chemaţi şi aleşi să ocupe locurile din care au căzut ei. Profetul Daniel în prima lectură de astăzi îl prezintă pe satana care şi-a făcut acoliţi dintre oamenii răi de pe pământ, pe care i-a făcut stăpâni peste împărăţia popoarelor, şi pe care i-a făcut asemănători cu nişte bestii; căci bestie devine orice om care urmează pe diavol. Aceştia au fost atunci împăraţii: Babilonului, mezilor, perşilor şi grecilor, care au luptat împotriva poporului său ales. De atunci, satana şi-a făcut şi îşi face încă multe alte bestii, chiar dintre oamenii chemaţi la mântuire.

De aceea, fără nici o îndoială că astăzi ne aflăm în mijlocul unor lupte, la fel de aprige, pentru că timpul satanei s-a scurtat (cf. Ap 12,12). Fără ca noi să vedem ceva, văzduhul este populat de domnii şi stăpâniri diabolice (cf. Ef 6,11-12). Împotriva lor, noi îl avem pe Domnul nostru Isus Cristos, care a primit domnia peste noi, şi care are în serviciul său milioane de îngeri (cf. Dan 7,10 ; Evr 12, 22; Ap 5,11); mulţime de oaste cerească (cf. Lc 2,13) şi nenumărate legiuni de îngeri (cf. Mt 26, 53). Adesea noi nu ne vom da seama de slujirea lor, până când ochii nu ne vor fi deschişi într-un alt plan al realităţii.

"Iată că trimit un înger înaintea ta, ca să te păzească pe drum şi să te aducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu grijă înaintea lui şi ascultă de glasul lui. Să nu te răzvrăteşti împotriva lui, căci nu vă va ierta fărădelegile, fiindcă numele meu este în el" (Ex 23,20-21). "Şi în vremea aceea se va scula Mihael, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău. În vremea aceea, poporul va fi mântuit" (Dan 12,1).

Rabinii, comentând şi interpretând Scripturile, ne spun că Mihael a fost primul înger din ceruri care a acceptat să slujească omenirii căzute; tot el a ţinut apoi sub observaţie prima familie şi după căderea lui Adam şi a lui Eva şi expulzarea lor din Gradina Edenului; a fost heruvimul care stătea la poarta Paradisului, "păzind calea către pomul vieţii" (Gen 3,24); Mihael a fost cel care-l scăpase pe acel "unu" (cf. Gen 14,13), care i-a spus lui Avraam că Lot a fost luat captiv; Mihael a fost cel care a protejat-o pe Sara ca sa nu fie necinstită de faraon şi pe Rebeca să nu fie necinstită de filisteanul Abimelec (cf. Gen 12,17; 26,9); Mihael a anunţat-o pe Sara că va avea un fiu (cf. Gen 18,14); şi tot el l-a salvat pe Lot din distrugerea Sodomei (cf. Gen 19,15); Mihael a fost cel care l-a împiedicat pe Avraam sa-l jertfească pe Isaac, aducând un berbec în locul său (cf. Gen 22,12); Mihael l-a împiedicat pe Laban sa-i facă rău lui Iacob (cf. Gen 31,22-55); Mihael a fost cel care s-a luptat cu Iacob şi care apoi l-a binecuvântat (cf. Gen 32,24-32); Mihael l-a apărat pe Israel şi pe timpul Exodului, când satan i-a acuzat pe israeliţi de idolatrie şi a declarat că ei meritau să moară (cf. Ex 32); Mihael a fost învăţătorul lui Moise în Egipt; Mihael a fost îngerul care i-a vorbit lui Moise din tufişul arzând (cf. Ex 3,4-5); Mihael i-a adus lui Moise tablele Legii de la Dumnezeu (cf. Ex 19-20); Mihael a fost îngerul care a stat în calea lui Balaam (cf. Num 22,23) etc.

Sfinţi Părinţi, interpretând şi comentând şi ei Scripturile, ne spun că Mihael a fost cel dintâi care a acceptat planul lui Dumnezeu cu privire la Isus şi la oameni, şi cel care s-a luptat cu satana şi l-a biruit (cf. Ap 12, 7-14); Mihael a fost acela care a mers înaintea evreilor eliberaţi din Egipt, ziua în stâlp de nor, iar noaptea în stâlp de foc (cf. Ex 13, 20-22); tot Mihael a fost cel care a venit cu oştirile cereşti pentru a orbi armatele siriene (cf. 2Rg 6,15-17); tot Mihael a fost cel care a învins cei 185.000 de soldaţi ai împăratului asirian Senaherib (2Rg 19, 35); tot Mihael a fost cel ce a administrat o corecţie căpeteniei greceşti, Heliodor (2Mac 3, 24-26); tot Mihael a fost cel ce i-a păzit pe cei tinerii sfinţi: Anania, Azaria ?i Misael, aruncaţi în cuptorul de foc pentru că au refuzat să se închine unui idol (cf. Dan 3,23-28); tot Mihael l-a dus pe profetul Habacuc din Iudeea în Babilon pentru a-i aduce lui Daniel hrană în groapa cu lei (cf. Dan 14,31-37); tot Mihael a fost cel care l-a certat pe diavolul pentru trupul lui Moise (cf. Iuda 1,9); tot Mihael este cel care apără şi protejează astăzi Biserica lui Isus (cf. Ap 12,13-14).

Sfântul arhanghel Mihael, patronul vechiului popor ales, este acum patronul Bisericii universale.

Alături de Mihael, astăzi mai celebrăm alţi doi arhangheli rămaşi credincioşi planului lui Dumnezeu de mântuire şi slujirii oamenilor. Ei sunt Gabriel şi Rafael.

Dacă cei pesimişti spun: "Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme" (Ap 12,12), arhanghelul Gabriel ne aduce veşti bune de la Dumnezeu, şi ne spune: "Nu te teme, Avrame, eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare" (Gen 15,1)"! "Nu te teme Manoah"! (cf. Jud 13,3); "Nu vă temeţi Elcana şi Ana"! (cf. 1Sam 1,17); "Nu te teme, Daniel"! (cf. Dan 9,23); "Nu te teme, Zaharia!" (cf. Lc 1,13); "Nu te teme Maria!" (cf. Lc 1,30); "Nu te teme, Iosif"! (cf. Mt 1,20); "Nu te teme, creştinule, Isus a biruit lumea"! (cf. Mt 14,27; In 16,33).

Dacă în urma păcatului introdus de satan în lume au intrat în viaţa noastră: truda, suferinţa şi moartea (cf. Gen 3,17-19), arhanghelul Rafael ne spune tuturor să nu ne temem, căci el ne este: unul dintre cei şapte arhangheli care stau înaintea lui Dumnezeu şi care ne poartă rugăciunile la el (cf. Tob 12,15); el este călăuza noastră pe cărările vieţii; ajutorul nostru în a ne rezolva problemele de zi cu zi; medicina lui Dumnezeu pentru toate bolile noastre trupeşti şi sufleteşti; cel care ne ajută să-l scoatem pe diavol din viaţa noastră şi a altora; cel care ne ajută să ajungem cu bine la Tatăl nostru (cf. Tob 12,1-22).

Biserica ne-a prezentat astăzi, nouă care trebuie să ocupăm locurile îngerilor căzuţi, activitatea sfinţilor arhangheli, să vedem din exemplul lor cum să lucrăm şi cum să ne învrednicim de aceste locuri cereşti.

Nu trebuie să uităm că şi acum satana caută să ocupe împărăţia lui Dumnezeu şi să-l scoată din ea pe Isus Cristos. El asta a căutat prin: ispitirea lui Isus din pustiu; prin revolta lui Petru; prin trădarea lui Iuda; prin răutatea autorităţilor civile şi religioase; prin revolta tâlharilor de pe cruce; prin batjocura trecătorilor de atunci; şi tot asta caută prin necredinţa şi răutatea oamenilor de astăzi.

Însă aici pe pământ, unde a fost aruncat satana şi unde trăim noi datorită păcatului făcut la presiunea lui, împărăţia lui Dumnezeu este în lăuntrul nostru (cf. Lc 17,21). El de aici, din lăuntrul nostru, se luptă astăzi să-l scoată pe Isus, ca să domnească el. Dacă în cer nu a reuşit din cauza luptei sfinţilor arhangheli şi îngeri, aici pe pământ speră să reuşească datorită slăbiciunii şi laşităţii oamenilor, care nu mai au pentru Cristos dragostea, fidelitatea şi abnegaţia arhanghelilor şi îngerilor.

Dar să nu ne temem, căci nu suntem singuri în această luptă. Suntem cu Isus şi cu îngerii lui. Să nu uităm că după ce Isus a zis: "L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger" (Lc 10,18); pe Simon Petru care era un om slab şi nestatornic precum apa, Isus l-a făcut o stâncă tare (cf. In 1,42); pe Filip, dintr-un iubitor de cai, Isus l-a făcut un mărturisitor al său în faţa oamenilor (cf. In 1,45); pe Natanael, dintr-un descendent al lui Iacob cel înşelător, Isus l-a făcut un israelit în care nu este viclenie (cf. In 1,47). Sprijiniţi de Isus, scara noastră către Tatăl ceresc, şi ajutaţi de sfinţii săi îngeri, vom reuşi şi noi să devenim "pietre tari" ca Petru, "mărturisitori curajoşi" ca Filip şi "oameni fără prefăcătorie" ca Natanael; şi astfel să-l păstrăm şi noi pe Isus şi împărăţia lui Dumnezeu în inimile noastre.

Arhanghelii şi îngerii sunt în slujba Fiului Omului, adică a lui Isus. Cinstirea noastră se îndreaptă în primul rând spre Cristos, Domnul îngerilor, cel slujit de îngeri, şi apoi spre ei. Îi mulţumim lui Dumnezeu care şi-a pus armatele sale de îngeri la dispoziţia lui Cristos, dar şi asupra celor care cred în Cristos şi îi slujesc cu fidelitatea îngerilor, pentru ca ei să ajungă să ocupe locurile din cer din care au căzut diavolii. Noi, ca viitori locuitori ai împărăţiei cerului împreună cu îngerii şi arhanghelii, trebuie să învăţăm de la ei, şi să ne unim cu ei în slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor chemaţi la mântuire.

Petru a mărturisit că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Filip a mărturisit că Isus este Mesia, cel vestit de Lege şi Profeţi. Natanael a mărturisit că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel. Pentru noi cine este Isus? Dacă vom putea mărturisi cu viaţa noastră că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Mesia, şi mântuitorul lumii cel slujit de îngeri şi de noi, atunci este foarte bine, căci sfinţii îngeri şi arhangheli ne vor însoţi şi ne vor ocroti, iar Isus va fi cu adevărat "scara" noastră spre Tatăl ceresc şi spre împărăţia lui. Aşa să fie!

Noul calendar a reunit într-o singură celebrare pe cei trei arhangheli: Mihael, Gabriel şi Rafael, care mai înainte erau sărbătoriţi separat: la 29 septembrie, 24 martie şi 24 octombrie. Data de 29 septembrie a fost aleasă pentru comemorarea lor reunită, pentru că la această dată a fost consacrată prima biserică închinată Sfântului Mihael, în secolul V, pe via Salaria, lângă Roma.

Sfinţilor arhangheli Mihael, Gabriel şi Rafael, rugaţi-vă şi ocrotiţi-ne pe noi toţi! Amin.

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 38.