Benedict al XVI-lea timp de trei ore la Castel Gandolfo între plimbare, Rozariu şi concert

De Salvatore Cernuzio

Probabil că avea nevoie să respire un aer diferit de cel din Grădinile Vaticane sau probabil, la sfârşitul verii, voia să revadă vila aceea care timp de opt veri l-a primit şi să se bucure de vederea lacului Albano. Oricum, în după-amiază zilei de 18 august 2013, Benedict al XVI-lea şi-a acordat o scurtă excursie la Castel Gandolfo, în vila care este reşedinţă de vară a pontifilor încă de la Urban al VIII-lea, în care a petrecut primele două luni după renunţarea la slujirea petrină.

Papa emerit - după cum prezintă surse vaticane - a petrecut în orăşelul din Lazio circa trei ore, plimbându-se în grădinile palatului, recitând Rozariul şi asistând la un concert de muzică clasică la pian. Apoi s-a întors seara în Vatican, în mănăstirea Mater Ecclesiae, unde a decis să trăiască "ascuns de lume" după istorica decizie din 11 februarie.

Duminică după-amiază l-au însoţit pe Benedict al XVI-lea nelipsiţii săi "îngeri păzitori": memores Domini, Loredana, Carmela, Cristina şi Manuela, cele patru laice consacrate din mişcarea Comunione e Liberazione care se îngrijeau de apartamentul, de capela şi de garderoba lui Ratzinger în timpul anilor de pontificat, şi care continuă să-l asiste şi acum, după demisie.

Deja papa Francisc "cedase" locul său predecesorului, invitându-l să petreacă în vila de pe Colli Albani perioada de vară, din moment ce el rămânea în schimb la Roma pentru "activităţi de muncă". Papa emerit declinase totuşi invitaţia, evitând deci posibila rumoare a unei transferări a lui şi menţinând coborâtul profil dorit.

După circa şase luni de la anunţarea care a răvăşit lumea, decizia lui Ratzinger de a trăi în ascundere provoacă încă reflecţii şi întrebări. Cineva a avut privilegiul să audă de pe buzele papei emerit motivaţiile acestei alegeri. În pofida vieţii de clauzură, Ratzinger acordă, de fapt, în mod sporadic şi numai în ocazii determinate, câteva vizite foarte private în Mater Ecclesiae. În timpul acestor întâlniri, fostul papă nu comentează, nu dezvăluie secrete, nu se lasă purtat spre declaraţii care ar putea să fie considerate drept "cuvintele spuse de celălalt papă", ci menţine circumspecţia care l-a caracterizat mereu.

Maxim observă cu satisfacţie minunăţiile pe care Duhul Sfânt le înfăptuieşte cu succesorul său sau vorbeşte despre sine, despre modul în care această alegere de a demisiona a fost o inspiraţie primită de la Dumnezeu.

Aşa ar fi spus Benedict al XVI-lea unuia dintre oaspeţii acestor rare întâlniri pe care subsemnatul a avut norocul să-l întâlnească, în urmă cu câteva săptămâni, la Roma. "Mi-a spus asta Dumnezeu", a fost răspunsul pontifului emerit la întrebarea despre motivul care l-a determinat să renunţe la scaunul lui Petru. Apoi a precizat imediat că n-a fost vorba despre niciun tip de apariţie sau fenomen asemănător; mai degrabă a fost "o experienţă mistică" în care Domnul a făcut să se nască în inima sa o "dorinţă absolută" de a rămâne singur faţă în faţă cu el, recules în rugăciune.

Aşadar, decizia lui Benedict n-a fost o fugă de lume, ci o refugiere în Dumnezeu şi trăire a iubirii sale. Acelaşi Ratzinger - a revelat sursa care preferă să rămână anonimă - a declarat că această "experienţă mistică" s-a prelungit pe parcursul tuturor acestor luni, mărind tot mai mult acea dorinţă a unui raport unic şi direct cu Domnul. În afară de asta, papa emerit a revelat că el cu cât observă mai mult "carisma" lui Francisc, cu atât înţelege mai mult cum această alegere a sa a fost "voinţă a lui Dumnezeu".

(După Zenit, 19 august 2013)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.