Viaţa contemplativă carmelită la Luncani

Sunt sora Mihaela Catană din Huşi şi pentru 20 de zile am avut bucuria de a veni la Luncani împreună cu superioara în vederea deschiderii unei mănăstiri carmelite de viaţă contemplativă. Casa a fost deja cumpărată de un binefăcător din Italia, este situată aproape de mănăstirea fraţilor carmeliţi şi va fi dedicată papei Paul al VI-lea. Peisajul care înconjoară mănăstirea este încântător, plin de frumuseţi naturale şi de motive contemplative de o profundă linişte şi pace.

Momentan sunt în Italia în mănăstirea din Carpineto Romano, satul papei Leon al XIII-lea, situat la 70 km de Roma. Sunt aici pentru formare, dar voi reveni la Luncani împreună cu alte surori pentru a începe o perioadă de pregătire în vederea realizării acestui proiect.

În ce constă acest tip de viaţă?

Este o viaţă de rugăciune care constă mai ales în a trăi în prezenţa Domnului pentru a-i lăsa spaţiu lui Dumnezeu ca el să lucreze în viaţa noastră; rugăciune în care îl lăudăm pe Domnul şi mijlocim pentru întreaga omenire în bucurie şi fraternitate. "Sora carmelită oferă o slujire inestimabilă poporului lui Dumnezeu consumându-şi viaţa în prezenţa Domnului, în ardoarea rugăciunii şi în zelul apostolic." (Constituţii, nr. 22). În unire intimă cu Maria surorile îşi propun să trăiască misterul vieţii sale interioare, uniunea intimă cu Dumnezeu în Isus Cristos. După exemplul sfintei Fecioare Maria şi a sfântului Ilie ele meditează şi păstrează cuvântul lui Dumnezeu în inima lor zi şi noapte. Viaţa contemplativă influenţează in mod misterios construirea împărăţiei lui Dumnezeu prin căutarea directă şi imediată a Domnului, prin unirea cu el. Aşa cum inima este indispensabilă în corpul omenesc, tot la fel şi acest tip de viaţă, după cum afirma plină de bucurie sfânta Tereza a Pruncului Isus: "Am găsit locul meu în Biserică: în inima Bisericii voi fi iubirea. Astfel voi fi totul".

O zi obişnuită se desfăşoară într-un ritm alternat de rugăciune personală şi în comun, de muncă manuală în tăcere şi momente de întâlnire fraternă. Ziua noastră începe dis-de-dimineaţă. Lumina discretă din corul bisericii noastre ne îmbie la cântarea psalmilor, la meditaţie şi la rugăciune. Începem cu oficiul lecturilor, după care continuăm cu rugăciunea laudelor. Urmează rugăciunea de meditaţie personală care durează o oră în liniştea chiliei şi culminează cu sfânta Liturghie, chezăşia unităţii, a iubirii, a fraternităţii, a comuniunii în Cristos euharistic; după care se alternează momente de muncă, de întâlnire fraternă, de rugăciune în comun şi de odihnă. Surorile muncesc aproximativ patru-cinci ore pe zi: lucrări în casă şi lucrări necesare autosusţinerii comunităţii cum ar fi: cusutul, confecţionarea scapularelor şi a rozariilor, tipărituri, filatelie, icoane, pictură. La ora 18 comunitatea se adună pentru rugăciunea Vesperelor care îmbrăţişează, într-o universală şi profundă ofertă, opera tuturor oamenilor şi se transformă în ofrandă de mulţumire şi de iertare pentru întreaga lume. Ziua se încheie în pacea senină a nopţii care de asemenea aparţine lui Dumnezeu. Completoriul (la ora 21) ne însoţeşte la odihnă, fără să întrerupă comuniunea spirituală cu Cristos în care şi pentru care dormim într-o aşteptare atentă.

Fiecare zi este pătrunsă de linişte şi de seninătate, de iubire şi de fraternitate, comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele. Liturgia orelor este aproape întotdeauna cântată, deoarece cântecul exprimă bucurie, armonie şi dă intensitate laudelor, adoraţiei şi mulţumirii. Chiar dacă programul nostru se repetă, zilele nu se aseamănă între ele, sunt mereu noi în modul în care le trăim. Fiecare clipă este plină de iubire faţă de Dumnezeu şi de aproapele, este plină de sens pentru că prin dăruirea noastră prezentăm Tatălui ceresc problemele şi necesităţile întregii omeniri. Relaţia cu Cristos ne transformă, ne împinge să ieşim din noi înşine pentru a îmbrăţişa lumea întreagă prin rugăciune, pentru a trăi în iubire pură faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Cristos dă bucurie şi sens deplin existenţei noastre. El este fericirea şi împlinirea vieţii noastre.

Edith Stein (o sfântă carmelită) spunea: "Cine intră în Carmel nu este pierdut pentru ai săi, în realitate este mult mai aproape pentru că rolul nostru este de a da cont lui Dumnezeu pentru toţi". Rolul nostru este de a mijloci lui Dumnezeu pentru toţi pentru că prin rugăciune noi lăsăm spaţiu lui Dumnezeu pentru ca el să lucreze, iar el poate să facă mult mai mult decât putem face noi cu forţele noastre umane.

Pentru cine simte chemarea Domnului, comunitatea oferă şi posibilitatea unei experienţe pentru a putea discerne cât mai bine voinţa sa.

Adrese utile:

• Monastero Carmelo S. Anna
  Via B.P. Caldarozzi, 32
  00032 Carpineto Romano (RM), Italia
  Tel.: 0039.06.97189049
  Fax: 0039.06.9719458
  www.monasterocarpineto.it
  Info@monasterocarpineto.it

• Mănăstirea Carmelită
  Str. Slatina, Sat Luncani
  Com. Mărgineni, jud. Bacău, cod 607317
  Tel.: 004.0234.206085
  www.carmelitani.ro
  info@carmelitani.ro

Sr. Mihaela Catană

lecturi: 48.