Maica Speranța, în curând beatificată
În cursul audienței private cu cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, din dimineața de vineri, 5 iulie 2013, Sfântul Părinte papa Francisc a autorizat promulgarea decretului cu privire la miracolul realizat prin mijlocirea venerabilei slujtoare a lui Dumnezeu Esperanza de Jesùs (Maica Speranța a lui Isus), fondatoarea congregațiilor Slujitoarele și Fiii Iubirii Milostive, urmând ca ulterior să se stabilească data și locul unde Maica Speranța va fi declarată fericită.
Măreția Maicii Speranța a lui Isus, apostol al iubirii milostive, nu constă atât în profunzimea și originalitatea ideilor sale, cât în fidelitatea, tenace și suferitoare, cu care a realizat ceea ce Dumnezeu îi cerea.
S-a născut în ziua de 30 septembrie 1893, la Siscar, în regiunea Murcia din Spania, într-o familie foarte săracă; avea un trup fragil, marcat de nenumărate boli, va fi persecutată, calomniată, excomunicată; în cele din urmă va poposi la Collevalenza, un mic ținut rural din Umbria (Italia), unde va transforma o pădure numită "il roccolo", loc de prins păsări cu plasele, într-un orășel al milostivirii lui Dumnezeu.
Îndrăzneață, curajoasă, cu un pronunțat simț practic, cu un caracter decis, dinamic și întreprinzător, cu o inteligență sclipitoare, încrezătoare în providență și capabilă să înfrunte orice dificultate care i se prezenta; deschisă, expansivă, energică, tenace, intuitivă...
Uneori se compara cu "măgărița lui Balaam" de care Dumnezeu se folosește pentru a binecuvânta pe poporul său, dar care tot măgăriță rămâne.
Domnul însuși o numește "Gitana", adică țigancă, pentru felul său insistent de a-i cere în rugăciune. Se consideră "batistă care șterge lacrimile"... celor care îi mărturiseau ei suferințele și temerile lor. Se simte și o "portăreasă" care primește cu grijă și-i prezintă Domnului cererile persoanelor care bat la ușa sa.
A murit la Collevalenza, la 8 februarie 1983, și este înmormântată în cripta sanctuarului Iubirii Milostive din Collevalenza.
Pr. Iulian Butnaru, FIM
lecturi: 8.