Spania: Pelerinaj din Zaragoza la Barcelona

După terminarea anului pastoral, comunitatea catolică din Zaragoza a dorit să încheie acest moment cu un pelerinaj la Barcelona şi Montserrat, în ziua de 8 iunie 2013. Scopul a fost acela de a mulţumi Domnului pentru toate harurile primite în acest an pastoral şi, de asemenea, să-i aducem lauda Maicii Domnului pentru toate darurile pe care ni le-a mijlocit de la Fiul ei, Isus.

Sâmbătă dimineaţa, la ora 6, după ce aproape toată noaptea a plouat încontinuu, ne-am întâlnit mai somnoroşi, mic şi mare, lângă bazilica Pilar pentru a pleca în pelerinaj. Ploaia încă mai continua ritmul ei, iar noi, fără să ţinem cont de ea, ne-am îmbarcat în autocare, plin de speranţă că oricum e o zi fericită şi putem să ne bucurăm de ea, chiar dacă de sus ne plouă nu cu haruri, ci doar cu apă curată.

Au participat cam 110 credincioşi, mulţi dintre ei pentru prima oară în Barcelona. Drumul a fost destul de tăcut, mai ales că cu cât ne apropiam de Barcelona, ploia era şi mai puternică. Noi însă, ne-am continuat rugăciunea rozariului şi cântecele la Măicuţa Domnului ca şi cum ar fi fost o zi deosebit de frumoasă.

Gândul nostru era ca măcar să se potolească un pic ploaia pentru a putea vizita şi oraşul, nu numai bazilica "Sagrada Familia".

În sfârşit, după un drum de vreo trei ore ajungem la "Sagrada Familia", unde, la ora 11, era prevăzută sfânta Liturghie.

Coborând din autobuz, nu mai reuşeam nici umbrelele să le deschidem de furtuna ce s-a abătut asupra oraşului.

Cu toţii ne-am imaginat că ziua se va termina doar cu vizitarea catedralei şi nimic mai mult.

Am intrat cu multă credinţă în bazilică şi am rămas uimiţi de imensitatea acestui templu sfânt. După terminarea sfintei Liturghii, ghidul nostru ne-a explicat un pic istoricul catedralei şi apoi şi viaţa arhitectului Antonio Gaudi.

Printre altele spunea că aceasta catedrală nu are statui înăuntru sau basoreliefuri. Totul este prevăzut pe afară, pentru că spunea arhitectul că vrea ca aceasta catedrală să ofere o cateheză celor care nu intra în biserică, pentru că cei care intră, deja ştiu despre viaţă şi istoria lui Isus. Astfel că pe afară a vrut să înfăţişeze toată istoria mântuirii încât fiecare om care priveşte la templu să-şi poată pune întrebări şi să caute adevărul. Am rămas cam două ore înăuntru, dar cred că dacă am fi rămas şi o zi întreagă nu am fi terminat de vizitat tot, datorită imensităţii ei, dar şi a atâtor simboluri pe care le are.

La ieşirea din catedrala am rămas uimiţi cum Domnul a făcut o minune: după potopul care a fost înainte de slujbă, acum totul s-a schimbat: soarele a început să strălucească cu toată splendoarea. Vă imaginaţi bucuria şi încântarea din inimile tuturor.

Am reuşit, astfel, să vizităm oraşul şi câteva obiective turistice. După-amiază era programată plecarea spre Montserrat. Abia urcaţi în autocare, spre durerea noastră, ploaia a revenit şi ameninţa din nou pelerinajul nostru. Cum Montserrat este o zonă de munte (cam 720 m înălţime), riscăm să nu putem urca cu autocarele pentru că din munţi se mai desprind şi pietre şi atunci strada este închisă circulaţiei. Am stat cu inima strânsă, tot drumul, sperând să nu ni se întâmple tocmai nouă acest lucru.

Pentru că ploaia continua şi mai tare cu cât ne apropiam de mănăstirea Montserrat, noi ne-am încredinţat din nou Maicii Domnului de la Montserrat pentru ca ea să ne ofere posibilitatea să o putem vizita.

După o oră de mers ajungem la mănăstire şi iarăşi cu greu am putut ajunge până la biserică din cauza ploii abundente.

Am intrat în biserică şi am aflat câteva lucruri despre această mănăstire atât de frumoasă. Că practic nişte păstoraşi au descoperit într-o peşteră o luminiţă care ardea. Au intrat înăuntru şi au văzut o statuie a Maicii Domnului (anul 820). Episcopul locului, auzind de această minune, a vrut să scoată statuia din acea peşteră şi să o strămute în catedrala sa. Numai că nicicum nu a reuşit să mişte acea statuie din loc. Atunci a înţeles că Maica Domnului nu voia să fie luată de acolo şi a decis să i se construiască o capelă. Cu timpul în zona a venit un călugăr ca să slujească la capela respectivă (prin anul 1100). Deoarece mulţi pelerini veneau să ceară favoruri Maicii Domnului atunci s-a hotărât să construiască o biserică. Numai că acum acea biserică s-a construit în timp şi a devenit o imensă catedrala unde şi astăzi sunt vreo 20 de călugări benedictini care slujesc în fiecare zi şi se roagă Maicii Domnului pentru toţi pelerinii.

Probabil şi rugăciunea lor, dar şi încrederea noastră în Măicuţa Sfântă a făcut ca iarăşi la ieşire din biserica să avem soarele minunat, care cu măreţia lui, ne lumina cu razele sale printre munţi.

Vă imaginaţi ce bucurie am trăit din nou şi cu câtă încredere ne-am întors acasă mulţumind încă odată sfintei Fecioare pentru această zi atât de binecuvântată.

Seara târziu, acasă fiind, rememorând drumul făcut şi toate frumuseţile pe care le-am putut vizita, nu puteam să nu-i mulţumim Domnului pentru modul cum se foloseşte de oameni ca să poată face lucruri măreţe.

Am cerut Domnului ca să se folosească şi de noi ca astfel să putem fi în mâna sa ca un lut, din care să facă o operă de artă şi că toţi să poată admira minunile sale. Asta e rugăciunea care ne-a rămas în memorie în această zi.

Pr. Ionel Jicmon

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 8 iunie: Spania: Pelerinaj din Zaragoza la Barcelona

lecturi: 10.