Gânduri la jubileul de 10 ani al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Iaşi

În anul 2013, Facultatea de Teologie Romano-Catolică, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, a împlinit frumoasa vârstă de 10 ani de la înfiinţare. La 6 aprilie 2013, mai mulţi studenţi în colaborare cu părinţii profesori au organizat o mică sărbătoare pentru a-şi exprima bucuria acestei aniversări. Una dintre absolventele acestei facultăţi, prof. Lăcrămioara Boroş, din promoţia 2006, specializarea Teologie Romano-Catolică Didactică - Limba şi Literatura română, a aşternut în scris câteva gânduri prilejuite de această sărbătoare.

Privirea senină a celor care au fost cândva studenţi

Fiecare fiinţă umană îşi clădeşte şi făureşte propria istorie, propria biografie şi propriul itinerariu, de care mai târziu, după trecerea anilor, îşi aminteşte pătrunsă de un sentiment de mulţumire vie şi de satisfacţie sufletească sau de resentimente.

Nicicând timpul nu va putea fura sau estompa clipele unice şi irepetabile, momentele de ascensiune sufletească şi de comuniune frăţească pe care anii studenţiei le-a revărsat în viaţa fiecărui student, dar mai cu seamă în inima şi sufletul unui student deschizător de drumuri. Da! Spun deschizători de drumuri, pentru ca aşa au fost primii studenţi care au tăiat panglica de inaugurare şi au debutat în cadrul celei mai tinere facultăţi, înfiinţate în anul 2002 la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, şi anume Facultatea de Teologie Romano-Catolică, având trei secţii cu dublă specializare:

- Teologie romano-catolică didactică - Asistenţă socială;

- Teologie romano-catolică didactică - Limba şi literatura română;

- Teologie romano-catolică didactică - O limbă şi literatură străină (engleza).

Ori de câte ori sunt în ipostaza de a împărtăşi gânduri, trăiri şi sentimente despre anii studenţiei, discursul meu începe prin a mulţumii celor două persoane care au trasat şi au marcat această perioadă. Una mi-a spus: (în timp ce admiram impunătoarea clădire a Universităţii) "Aici, peste câţiva ani vei studia tu, dacă vei învăţa şi vei fii cuminte!", iar după aproximativ şase ani cea de-a doua persoană mi-a vândut pontul cel mare: "În toamna anului 2002, la Iaşi se va deschide o facultate de teologie romano-catolică. Ar fi bine să te gândeşti cu luare-aminte la această invitaţie şi oportunitate, mai ales că te mai despart doar şase luni până vei susţine examenul maturităţii!"

Visul lor s-a contopit cu dorinţa mea de a mă număra printre studenţii acestei noi facultăţi. Consider că aceştia sunt primii mei paşi călăuzitori spre facultatea diecezei noastre, care părea plină de neprevăzut şi totuşi de împlinire sufletească şi de realizare intelectuală şi socială.

Îmi place să-mi desfăt sufletul şi să-mi "scald" activitatea de dascăl în bucuria şi armonia care ne-a unit ca într-o familie pe noi, studenţii facultăţii catolice. Eram aparte, aveam ceva numai al nostru, care ne făcea să ne ivim şi să părem în faţa celorlalţi profesori şi studenţi ca fiind "altfel" decât ei şi "anormali" că mai studiem teologia când tot ceea ce ne înconjura ne trimitea semnale certe că lumea aşteaptă altceva.

Şi astăzi poate pentru noi, studenţii de ieri şi de astăzi, se regăseşte într-un ungher întrebarea: "Cum sunt eu «altfel» decât colegii de camera sau de prietenii mei?"

Întăriţi de tot ceea ce descopeream zi de zi, la orele de curs sau de seminar, cred că am reuşit şi atunci, dar poate mai mult acum, să răspundem la întrebările uneori răutăcioase şi parcă totuşi inocente şi lipsite de noimă: "Ce viitor veţi avea daca veţi urma această facultate? Această facultate vă poate deschide o portiţă spre realizarea voastră?" Mă opresc aici fără a mai enumera şi altele.

Aş vrea să le răspund tuturor celor care au privit cu neîncredere pregătirea şi viitorul pe care facultatea ni le promitea, ca ea, facultatea mea, este azi în sărbătoare şi că "s-a ţinut de cuvânt". Prin sârguinţa, râvna şi devotamentul care i-a caracterizat atât pe preoţi pentru disciplinele de teologie cât si pe profesorii pentru cea de-a doua disciplină, prima misiune a facultăţii, de a ne forma spiritual, uman şi a ne pregăti profesional, şi-a atins ţelul, iar viitorul pentru proaspeţii absolvenţi licenţiaţi în teologie şi nu numai a prins viaţă şi trăieşte în activitatea fiecăruia: fie la catedră, fie ca asistenţi sociali în diferite asociaţii şi instituţii.

Privesc acum cu entuziasm fotografiile realizate în cadrul diverselor activităţi în care ne-am implicat pe parcursul celor patru ani şi la care am răspuns mereu cu disponibilitate şi generozitate. Unii dintre colegii mei s-au remarcat prin talent teatral, care, pregătiţi de doamna Doina Iarcuczewicz, au prezentat piesa Insomnie sau coşmar în anul 2004 atât în Iaşi, cât şi în alte oraşe ale Moldovei, iar alţii (doi ani mai târziu) pentru a prezenta piesa Marturii din infernul inimii în premieră la catedrala romano-catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regina" Iaşi. Alţii, înzestraţi de Dumnezeu cu voce suavă, s-au înscris în corala Gaudete, sub bagheta dr. pr. Florin Spatariu şi nu în ultimul rând cei cu inima mare şi generoasă s-au implicat în activităţi caritative în strânsă legătură cu Centrul Diecezan Caritas Iaşi, precum şi cu alte organizaţii non-guvernamentale prezente în parohiile noastre.

De o mare însemnătate pe tot parcursul acestor ani de formare, ne-am bucurat şi am beneficiat de exerciţii spirituale, zile de reculegere, iar ieşirile la zăpadă sau la iarbă verde prindeau nemaipomenit de bine după o sesiune bogată în examene şi rezultate pe măsură. Cred că cele mai marcante momente de comuniune şi împărtăşire au fost orele de curs sau seminar desfăşurate împreună cu colegii de la Facultatea de Teologie Ortodoxă. Acolo, odată intraţi pe poarta facultăţii, se împlineau cuvintele sfântului Pavel "aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus (Gal 3,28) pentru că toţi deveneam mici "mesageri" ai Cuvântului Divin, o singură familie care avea ca ţintă împlinirea dorinţei de a studia împreună şi de a arăta şi manifesta fără oprelişti sau rezerve bucuria şi jovialitatea specifică tinereţii, cât mai ales mângâierea că formăm o unitate, "un trup si un suflet" în credinţă.

Un gând de mulţumire se înalţă către bunul şi milostivul Dumnezeu, care în marea sa iubire a voit ca prin preoţi şi profesori, părinţi, fraţi şi surori, colegi şi prieteni, binefăcători şi susţinători, noi, generaţiile Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Iaşi, să beneficiem de o formare a unei conştiinţe drepte, de o întărire a credinţei, de o înălţare sublimă a întregii noastre fiinţe.

Astăzi în cadrul Facultăţii se desfăşoară un ciclu de master în teologie şi mă bucur că mă număr printre cei care au absolvit şi această treaptă de perfecţionare.

Adresez un cuvânt de laudă şi de încurajare tuturor studenţilor care au trecut pragul facultăţii şi în special celor care vor face acest pas în această toamnă. Să nu uităm că trebuie mereu să avem privirea senină, că avem nobila misiune de a fi vestitori ai Evangheliei, de a ne arăta recunoscători facultăţii pentru tot ce ne-a oferit în anii studenţiei şi de a relata în orice împrejurare frumuseţea de a fi student la Facultatea de Teologie Romano-Catolică!

Peste ani şi ani, noi ne vom întoarce să te revedem şi sperăm ca tu, draga noastră facultate, să călăuzeşti multe generaţii de studenţi dornici de a studia Cuvântul divin şi de a se implica în activităţile sociale!

Prof. Lăcrămioara Boroş

* * *

Iaşi: Facultatea de Teologie Romano-Catolică la 10 ani de la înfiinţare (6 aprilie)

lecturi: 23.