Vatican: Sfânta Liturghie cu cardinalii (14 martie 2013)
Omilia Sfântului Părinte Francisc
În aceste trei lecturi văd că există ceva comun: este mișcarea. În prima lectură mișcarea pe drum; în a doua lectură mișcarea în edificarea Bisericii; în a treia, în Evanghelie, mișcarea în mărturisire. A merge, a edifica, a mărturisi.
A merge. "Casa lui Iacob, veniți să umblăm în lumina Domnului" (Is 2,5). Acesta este primul lucru pe care Dumnezeu l-a spus lui Abraham: Mergi în prezența mea și fii ireproșabil. A merge: viața noastră este un mers și atunci când ne oprim, lucrurile nu merg. A merge mereu, în prezența Domnului, în lumina Domnului, căutând să trăim cu acea ireproșabilitate pe care Dumnezeu i-o cerea lui Abraham, în promisiunea sa.
A edifica. A edifica Biserica. Se vorbește despre pietre: pietrele au consistență; dar pietre vii, pietre unse de Duhul Sfânt. A edifica Biserica, Mireasa lui Cristos, pe acea piatră unghiulară care este însuși Domnul. Iată o altă mișcare a vieții noastre: a edifica.
Al treilea, a mărturisi. Noi putem merge cât vrem, noi putem edifica atâtea lucruri, dar dacă nu-l mărturisim pe Isus Cristos, lucrurile nu merg. Vom deveni o ONG de asistență, dar nu Biserica, Mireasa Domnului. Când nu mergem, ne oprim. Când nu edificăm pe pietre ce se întâmplă? Se întâmplă ceea ce li se întâmplă copiilor pe plajă când fac palate de nisip, totul se dărâmă, este fără consistență. Când nu-l mărturisim pe Isus Cristos, îmi vine fraza lui Léon Bloy: "Cine nu-l roagă pe Domnul, îl roagă pe diavol". Când nu este mărturisit Isus Cristos, se mărturisește mondenitatea diavolului, mondenitatea demonului.
A merge, a edifica - a construi, a mărturisi. Dar lucrul nu este așa de ușor, pentru că în mers, în construire, în mărturisire, uneori sunt zguduieli, există mișcări care nu sunt chiar mișcări ale drumului: sunt mișcări care ne trag înapoi.
Această Evanghelie continuă cu o situație specială. Același Petru care l-a mărturisit pe Isus Cristos îi spune: Tu ești Cristos, Fiului Dumnezeului celui viu. Eu te urmez, dar să nu vorbim despre Cruce. Asta nu merge. Te urmez cu alte posibilități, fără Cruce. Când mergem fără Cruce, când edificăm fără Cruce și când mărturisim un Cristos fără Cruce, nu suntem discipoli ai Domnului: suntem mondeni, suntem Episcopi, Preoți, Cardinali, Papi, dar nu discipoli ai Domnului.
Eu aș vrea ca toți, după aceste zile de har, să avem curajul, chiar curajul, de a merge în prezența Domnului, cu Crucea Domnului; de a edifica Biserica pe sângele Domnului, care este vărsat pe Cruce; și de a mărturisi unica glorie: pe Cristos Răstignit. Și astfel Biserica va merge înainte.
Eu urez nouă tuturor ca Duhul Sfânt, prin rugăciunea Sfintei Fecioare Maria, Mama noastră, să ne dea acest har: să mergem, să edificăm, să-l mărturisim pe Isus Cristos Răstignit. Așa să fie.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 14.