Vatican: Omilia din Duminica Floriilor 2013

1. Isus intră în Ierusalim. Mulţimea discipolilor îl însoţeşte în sărbătoare, mantiile sunt aşternute în faţa lui, se vorbeşte despre minuni pe care le-a săvârşit, un strigăt de laudă se înalţă: "Binecuvântat cel care vine, regele, în numele Domnului. Pace în cer şi glorie în înaltul cerului" (Lc 19,38).

Mulţime, sărbătoare, laudă, binecuvântare, pace: este un climat de bucurie cel care se respiră. Isus a trezit în inimă atâtea speranţe mai ales în rândul oamenilor umili, simpli, săraci, uitaţi, cei care nu contează în ochii lumii. El a ştiut să înţeleagă mizeriile umane, a arătat faţa de milostivire a lui Dumnezeu şi s-a aplecat pentru a vindeca trupul şi sufletul.

Acesta este Isus. Aceasta este inima sa care ne priveşte pe noi toţi, care priveşte bolile noastre, păcatele noastre. Este mare iubirea lui Isus. Şi astfel intră în Ierusalim cu această iubire şi ne priveşte pe noi toţi. Este o scenă frumoasă: plină de lumină - lumina iubirii lui Isus, aceea a inimii sale -, de bucurie, de sărbătoare.

La începutul Liturghiei am repetat-o şi noi. Am fluturat palmierii noştri. Şi noi l-am primit pe Isus; şi noi am exprimat bucuria de a-l însoţi, de a-l şti aproape, prezent în noi şi în mijlocul nostru, ca un prieten, ca un frate, şi ca rege, adică drept far luminos al vieţii noastre. Isus este Dumnezeu, dar s-a înjosit ca să meargă cu noi. Este prietenul nostru, este fratele nostru. Aici ne luminează pe drum. Şi aşa l-am primit astăzi. Şi acesta este primul cuvânt pe care aş vrea să vi-l spun: bucurie! Nu fiţi niciodată bărbaţi şi femei trişti: un creştin nu poate fi niciodată trist! Nu vă lăsaţi cuprinşi niciodată de descurajare! Bucuria noastră nu este una care se naşte din faptul de a poseda multe lucruri, ci se naşte din faptul de a fi întâlnit o Persoană: pe Isus, care este în mijlocul nostru; se naşte din faptul de a şti că împreună cu El nu suntem niciodată singuri, chiar şi în momentele dificile, chiar şi atunci când drumul vieţii se ciocneşte de probleme şi obstacole care par insurmontabile, şi sunt atâtea! Şi în acest moment vine duşmanul, vine diavolul, mascat în înger de atâtea ori, şi cu viclenie ne spune cuvântul său. Nu-l ascultaţi! Să-l urmăm pe Isus! Noi îl însoţim, îl urmăm pe Isus, dar mai ales ştim că El ne însoţeşte şi ne ia pe umerii săi: aici se află bucuria noastră, speranţa pe care trebuie s-o ducem în această lume a noastră. Şi, vă rog, nu lăsaţi să vi se fure speranţa! Nu lăsaţi să se fure speranţa! Aceea pe care ne-o dă Isus.

2. Al doilea cuvânt. Pentru ce intră Isus în Ierusalim, sau poate mai bine zis: cum intră Isus în Ierusalim? Mulţimea îl aclamă ca Rege. Şi El nu se opune, nu-i spune să tacă (cf. Lc 19,39-40). Dar ce tip de Rege este Isus? Să-l privim: este călare pe un măgăruş, nu are o curte care-l urmează, nu este înconjurat de o armată simbol de forţă. Cine-l primeşte sunt oameni umili, simpli, care au simţul de a privi în Isus ceva mai mult; au acel simţ al credinţei, care spune: Acesta este Mântuitorul. Isus nu intră în Cetatea Sfântă pentru a primi onorurile rezervate regilor pământeşti, celui care are putere, celui care domină; intră pentru a fi biciuit, insultat şi chinuit, aşa cum prevesteşte Isaia în prima lectură (cf. Is 50,6); intră pentru a primi o coroană de spini, un baston, o mantie de purpură, regalitatea sa va fi obiect de batjocură; intră pentru a urca pe Calvar purtând un lemn. Şi atunci iată al doilea cuvânt: Cruce. Isus intră în Ierusalim pentru a muri pe Cruce. Şi tocmai aici străluceşte faptul de a fi Rege conform lui Dumnezeu: tronul său regesc este lemnul Crucii! Mă gândesc la ceea ce le spunea cardinalilor Benedict al XVI-lea: Voi sunteţi principi, dar ai unui Rege răstignit. Acela este tronul lui Isus. Isus ia asupra sa... De ce Crucea? Pentru că Isus ia asupra răul, murdăria, păcatul lumii, chiar şi păcatul nostru, al nostru al tuturor, şi-l spală, îl spală cu sângele său, cu milostivirea, cu iubirea lui Dumnezeu. Să privim în jurul nostru: câte răni provoacă omenirii răul! Războaie, violenţe, conflicte economice care-l lovesc pe cel care este mai slab, setea de bani, pe care după aceea nimeni nu-i ia cu sine, trebuie să-i lase. Bunica mea ne spunea nouă copiilor: ştergarul nu are buzunare. Iubirea de bani, puterea, corupţia, dezbinările, crimele împotriva vieţii umane şi împotriva creaţiei! De asemenea - fiecare dintre noi ştie asta şi cunoaşte asta - păcatele noastre personale: lipsurile de iubire şi de respect faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele şi faţă de întreaga creaţie. Şi Isus pe cruce simte toată greutatea răului şi cu forţa iubirii lui Dumnezeu îl învinge, îl înfrânge prin învierea sa. Acesta este binele pe care Isus ni-l face nouă tuturor pe tronul Crucii. Crucea lui Cristos îmbrăţişată cu iubire niciodată nu duce la tristeţe, ci la bucurie, la bucuria de a fi mântuiţi şi de a face un picuţ ceea ce a făcut El în acea zi a morţii sale.

3. Astăzi în această piaţă sunt atâţia tineri: de 28 de ani, Duminica Floriilor este Ziua Tineretului! Iată al treilea cuvânt: tineri! Dragi tineri, v-am văzut în procesiune, când intraţi; vă imaginez făcând sărbătoare în jurul lui Isus, fluturând ramurile de măslin; vă imaginez în timp ce strigaţi numele său şi exprimaţi bucuria voastră de a fi cu El! Voi aveţi o parte importantă în sărbătoarea credinţei! Voi ne aduceţi bucuria credinţei şi ne spuneţi că trebuie să trăim credinţa cu o inimă tânără, mereu: o inimă tânără, chiar la şaptezeci, optzeci de ani! Inimă tânără! Cu Cristos, inima nu îmbătrâneşte niciodată! Însă noi toţi ştim asta şi voi ştiţi bine asta că Regele pe care-l urmăm şi care ne însoţeşte este foarte special: este un Rege care iubeşte până la cruce şi care ne învaţă să slujim, să iubim. Şi vouă nu vă este ruşine de Crucea sa! Mai mult, o îmbrăţişaţi, pentru că aţi înţeles că în dăruirea de sine, în dăruirea de sine, în ieşirea din noi înşine, se află adevărata bucurie şi că El a învins răul cu iubirea lui Dumnezeu. Voi purtaţi Crucea peregrină prin toate continentele, pe străzile din lume! O purtaţi răspunzând la invitaţia lui Isus: "Mergeţi şi faceţi discipoli din toate naţiunile" (cf. Mt 28,19), care este tema Zilei Tineretului din anul acesta. O purtaţi pentru a le spune tuturor că pe Cruce Isus a dărâmat zidul duşmăniei, care-i desparte pe oameni şi popoarele, şi a adus reconcilierea şi pacea. Dragi prieteni, şi eu pornesc la drum împreună cu voi, de astăzi, pe urmele fericitului Ioan Paul al II-lea şi ale lui Benedict al XVI-lea. De acum suntem aproape de etapa următoare a acestui mare pelerinaj al Crucii. Privesc cu bucurie la luna iulie, la Rio de Janeiro! Vă dau întâlnire în acel mare oraş din Brazilia! Pregătiţi-vă bine, mai ales din punct de vedere spiritual în comunităţile voastre, pentru ca Întâlnirea aceea să fie un semn de credinţă pentru întreaga lume. Tinerii trebuie să spună lumii: este bine a-l urma pe Isus; este bine a merge cu Isus; este bun mesajul lui Isus; este bine a ieşi din noi înşine, la periferiile lumii şi ale existenţei pentru a-l duce pe Isus! Trei cuvinte: bucurie, cruce, tineri.

Să cerem mijlocirea Fecioarei Maria. Ea ne învaţă bucuria întâlnirii cu Cristos, iubirea cu care trebuie să-l privim sub cruce, entuziasmul inimii tinere cu care trebuie să-l urmăm în această Săptămână Sfântă şi în toată viaţa noastră. Aşa să fie.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.