An jubiliar dedicat fericitului Frederic Ozanam

Anul 2013 reprezintă un an jubiliar pentru Conferinţele "Sfântul Vincenţiu de Paul" din întreaga lume. La 23 aprilie 1813, la Milano, se naşte fericitul Frederic Ozanam, iniţiatorul mişcării laice vincenţiene din Franţa secolului XIX. Aş dori să-l prezint pe fericitul Frederic Ozanam din punctul de vedere al unui vincenţian din zilele noastre, în fiecare zi, de 23, timp de patru luni.

Am început la 23 ianuarie 2013 cu Frederic Ozanam - omul, am continuat cu Frederic Ozanam - Trăirea în credinţă.

Acum vă prezint...

Frederic Ozanam - Gânduri politice şi sociale

Dorinţa arzătoare a lui Ozanam a fost să slujească Biserica şi pentru aceasta s-a implicat în mai multe domenii: educaţie, politică, cultură, caritate etc.

Sfântul Paul, în scrisoarea către Romani, ne aminteşte de pericolul de a accepta lucrurile aşa cum sunt: "Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin reînnoirea minţii ca să înţelegeţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit" (Rom 12,2).

Figura lui Ozanam a devenit emblematică prin ascensiunea sa în rândul studenţilor catolici din Paris începând cu 1832 şi până în 1836. Participarea împreună cu colegii săi la conferinţe şi seminarii filozofice pe anumite teme a dus la legarea de prietenii şi la cunoaşterea problemelor din societatea franceză. Dezbaterile obişnuite s-au transformat în discuţii filozofice, istorice şi teologice despre credinţă şi binefacerile creştinismului pentru societate; dându-şi seama că sintagma "credinţa fără fapte e moartă" este adevărată, tinerii studenţi au început să viziteze şi să ajute săracii din oraş. Pentru a sluji în spirit evanghelic, tinerii au cerut ajutorul unei Fiice a Carităţii, sora Rosalie Rendu, discipolă a sfântului Vincenţiu de Paul, prin care a intervenit în activitatea lor spiritul vincenţian. Frederic, împreună cu prietenii săi, se lasă formaţi de aceasta soră care îi iniţiază în slujirea săracilor şi le dă exemple de trăire a carismei vincenţiene. Astfel, pentru membrii Conferinţelor, primul angajament în favoarea săracilor a fost crearea unei legături de prietenie cu aceştia prin vizite regulate, nu doar cu ocazia marilor sărbători creştine. Tinerii, îndrumaţi de sora Rosalie, au trăit evanghelia prin fapte: vizitarea familiile sărace, cumpărarea de lemne şi alimente pentru familii nevoiaşe cu banii din bursă, organizarea de lecţii cu militarii din garnizoane, vizitarea spitalelor, unde aduc alinare persoanelor bolnave. Astfel ia naştere pe 23 aprilie 1833 în jurul lui Emmanuel Baily prima "Conferinţă de Caritate ", ce mai târziu va lua numele de Conferinţa "Sfântul Vincenţiu de Paul". Catolic convins şi practicant, Frederic a dorit "să înconjoare lumea cu o reţea de caritate" şi nu a ezitat niciodată să-şi mărturisească credinţa, rămânând umil în practicarea operelor de caritate: "Să recunoaştem împreună cu sfântul Vincenţiu de Paul că «aceşti săraci sunt domnii şi stăpânii noştri» şi că noi nu merităm să-i slujim".

În 1848 el participă la editarea ziarului "Noua Eră", încercând "introducerea spiritului creştinismului în instituţiile republicane". Pentru că Frederic era un bun orator şi discursurile lui erau urmărite de foarte multe persoane, prietenii lui l-au încurajat să intre în politică. Astfel, în acelaşi an, se înscrie pe lista de candidaţi pentru alegerile legislative. Programul cu care s-a prezentat la alegeri arată legătura între credinţă, libertate şi drepturi sociale, reprezentând, de fapt, o trăire a credinţei şi o trăire a evangheliei în societate. În discursurile sale, Frederic promovează democraţia, descentralizarea economică, drepturile muncitorului şi apără drepturile naturale ale omului. Pentru că orice muncă trebuie plătită, a propus Legea salariului minim. Toate aceste propuneri erau noutăţi pentru timpurile respective.

"Trebuie să restabilim armonia din casa nevoiaşului, trebuie să supraveghem educaţia sau plasamentul copiilor, avem de alinat multe suferinţe, şi mai ales de distrus multe vicii".

Ozanam, chiar dacă a fost sprijinit de membrii conferinţelor, nu a fost ales. În timp ce politicienii căutau măsuri pentru ameliorarea suferinţelor cauzate de sărăcie, Frederic le cerea să înţeleagă cauzele mizeriei umane, îi obliga să ia în considerare nu doar condiţiile materiale şi le atrăgea atenţia că lipsa unei viziuni spirituale în politică cauzează mult rău.

Gândurile sale sociale erau bazate pe credinţă şi libertate, spunând că libertatea nu este completă fără caritate: "Trebuie să iubim mult omul ca să-i respectăm drepturile". Condiţia muncitorului a fost o prioritate pentru Federic, fiind convins că Biserica trebuie să se ocupe de soarta muncitorilor datorită tradiţiei primite: "Acela care avea să reînnoiască lumea şi-a ascuns divinitatea timp de treizeci de ani în atelierul unui tâmplar". Fericitul Frederic amintea că membrii ordinelor călugăreşti s-au angajat fără teama la munca manuală. Deci muncitorii trebuie să fie convinşi de demnitatea personală a muncii lor.

Gândirea sa a influenţat puternic capitalismul social. O regăsim în mesajul "Rerum novarum" al Papei Leon al III-lea (1891): "Bunul mers al societăţii constă în două virtuţi: dreptatea şi caritatea. Dreptatea însă presupune multă dragoste, căci trebuie să iubim foarte mult un om pentru a-i respecta drepturile ce limitează drepturile noastre şi libertatea lui ce împiedică libertatea noastră. Dreptatea are nişte limite însă caritatea un cunoaşte limite" (CIV)

Cu ocazia beatificării, Papa Ioan Paul al II-lea a declarat, printre altele că Frederic Ozanam "a crezut în iubire, în iubirea pe care Dumnezeu o are pentru fiecare om".

Tema următoare: Frederic Ozanam - Trăirea suferinţei

NOTĂ: Realizarea acestor articole a fost posibilă cu ajutorul materialelor trimise de sora Magdalena, fiică a carităţii.

Ana Doboş

* * *

An jubiliar dedicat fericitului Frederic Ozanam. Frederic Ozanam - Trăirea în credinţă

An jubiliar dedicat fericitului Frederic Ozanam. Frederic Ozanam - omul

lecturi: 6.