Scrisoarea Sfântului Părinte adresată Eminenţei Sale Cardinal Gianfranco Ravasi, predicator al exerciţiilor spirituale

Veneratului Frate

Cardinal Gianfranco Ravasi

Preşedinte al Consiliului Pontifical al Culturii

Doresc cu toată inima, Venerate Frate, să vă manifest profunda mea recunoştinţă pentru serviciul mie şi Curiei Romane de Dumneavoastră propunând meditaţiile de la exerciţiile spirituale. La începutul Postului Mare, săptămâna de exerciţii constituie un timp şi mai intens de tăcere şi de rugăciune, şi tema din acest an - întocmai dialogul dintre Dumnezeu şi om în rugăciunea psalmică - ne-a fost de ajutor deosebit: imediat ce am intrat, ca să spunem aşa, în pustiu pe urmele lui Isus, am putut să luăm din izvorul de apa preacurată şi îmbelşugată a Cuvântului lui Dumnezeu, pe care Dumneavoastră ne-aţi condus s-o luăm din Cartea Psalmilor, locul biblic prin excelenţă în care Cuvântul se face rugăciune.

Bogat în ştiinţa Dumneavoastră şi în experienţa Dumneavoastră, aţi propus un itinerar sugestiv prin intermediul Psaltirii, urmând o dublă mişcare: ascendentă şi descendentă. De fapt, Psalmii orientează înainte de toate spre Faţa lui Dumnezeu, spre misterul în care mintea umană naufragiază, dar pe care acelaşi Cuvânt divin permite să fie perceput în funcţie de diferitele profiluri în care Dumnezeu însuşi s-a revelat. Şi, în acelaşi timp, chiar în lumina care provine din Faţa lui Dumnezeu, rugăciunea psalmică ne face să privim la faţa omului, pentru a recunoaşte într-adevăr bucuriile sale şi durerile sale, neliniştile sale şi speranţele sale.

În acest mod, dragă domnule Cardinal, Cuvântul lui Dumnezeu, mediat de ars orandi veche şi mereu nouă a Poporului ebraic şi a Bisericii, ne-a permis să reînnoim ars credendi: o exigenţă solicitată de Anul Credinţei şi făcută şi mai necesară de momentul special pe care eu personal şi Scaunul Apostolic îl trăim. Succesorul lui Petru şi colaboratorii săi sunt chemaţi să dea Bisericii şi lumii o clară mărturie de credinţă, şi acest lucru este posibil numai graţie unei profunde şi stabile cufundări în dialogul cu Dumnezeu. Multora care şi astăzi întreabă: "Cine ne va arăta binele?" pot să răspundă cei care reflectează pe faţa lor şi cu viaţa lor lumina feţei lui Dumnezeu (cf. Ps 4,7).

Domnul va şti, Venerate Frate, să Vă răsplătească pentru această angajare, pe care Dumneavoastră aţi asumat-o în mod aşa de strălucit. Din partea mea Vă asigur amintirea mereu recunoscătoare în rugăciune pentru persoana Dumneavoastră şi pentru slujirea Dumneavoastră eclezială, în timp ce cu afecţiune Vă reînnoiesc Binecuvântarea Apostolică, extinzând-o cu bucurie la cei care Vă sunt dragi.

Din Vatican, 23 februarie 2013

BENEDICTUS PP. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.