Nu vă fie teamă!

"Isus Cristos, cel de ieri şi de astăzi,
este acelaşi în vecii vecilor" (Evr 13,8).

În tumultul veştilor legate de anunţul făcut de Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea de a se retrage din responsabilitatea de suveran pontif, începând cu data de 28 februarie 2013, autorul Scrisorii către Evrei ne cheamă la un lucru care ne face să rămânem cu totul liniştiţi. Cel care este întemeietorul Bisericii rămâne veşnic viu şi nu mai moare, iar Biserica va continua să transmită lumii, chiar şi în mijlocul furtunilor, cuvântul său mântuitor. El însuşi a spus: "Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Mt 16,18). Un lucru cu adevărat este sigur, ea va rămâne, indiferent cine îi ia locul lui Petru.

E drept, anunţul ne-a surprins pe toţi. Pe unii chiar i-a tulburat şi au început să comenteze în fel şi chip, îngrijoraţi de viitorul Bisericii şi vizând doar aspectele omeneşti în faţa unui astfel de eveniment. Pentru cei care cred şi care au adevărata încredere în cuvintele sale nu înseamnă altceva decât o şi mai mare speranţă că divinul întemeietor va oferi Bisericii sale un alt Petru, care va continua, cu acelaşi zel şi cu aceeaşi profundă dăruire, misiunea de a conduce barca Bisericii pe marea învolburată a lumii, până la limanul aşteptat.

Cu privire la decizia Sfântului Părinte de a renunţa la misiunea primită prin cardinalii Bisericii, în afară de faptul că e un lucru nemaiîntâlnit în istoria recentă a Bisericii, nimic nu este în afara normelor şi legilor canonice care reglementează o astfel de misiune. Un suveran pontif, ales în mod canonic de cardinalii electori, îşi încetează misiunea fie prin moarte, fie prin renunţare de bunăvoie la mandatul primit. Nu se poate vorbi de o demisie în înţelesul termenilor laici, ce guvernează lumea civilă, ci e vorba doar de o renunţare la o responsabilitate administrativă, care poate fi primită de orice alt ales de cardinalii electori, după cum nici un preot sau episcop nu dă demisie din misiunea sacră a preoţiei sau a episcopatului, ci se retrage din acea responsabilitate, pentru a putea, mai liber, să se dedice rugăciunii şi slujirii sacramentale.

Aşadar, când un papă se retrage din misiunea de suprem părinte, ea continuă prin alt ales, după voinţa lui Cristos, întemeietorul Bisericii, "care este cel de ieri, cel de azi şi cel mereu acelaşi în vecii vecilor".

Analizând în această cheie gestul Sfântului Părinte Benedict, nu putem decât să admirăm capacitatea lui de înţelegere şi iubire a Bisericii, pentru care şi-a oferit, în cei peste 85 de ani de viaţă, toată pregătirea, toate calităţile de mare învăţat şi teolog al lumii şi al Bisericii şi pe care doreşte să o lase în mâinile unui alt slujitor, ales de către Cristos prin cardinalii Bisericii, cu forţe noi şi cu calităţi adaptate timpurilor prin care trebuie să treacă Biserica, la începutul mileniului al III-lea. Trebuie să admirăm în gestul Sfântului Părinte umilinţa sa, cu care a început ministerul petrin, din ziua de 19 aprilie 2005, şi profunda sa iubire faţă de Biserică şi faţă de viitorul ei, cu care doreşte să lase această misiune în mâinile altuia mai vrednic şi cu forţe reînnoite.

Faptul că a anunţat că va continua să se roage şi să fie mai departe un slujitor fidel al Bisericii, prin aceasta, el dă tuturor un exemplu de adevărată umilinţă şi rămâne pentru orice slujitor un model de urmat în iubirea şi slujirea Bisericii.

Îi mulţumim Sfântului Părinte pentru tot ce a făcut pentru ştiinţele teologice, pentru apărarea credinţei, pentru misiunea de păstor suprem al Bisericii, pentru exemplul lui, de o mare umilinţă, şi pentru impresionantul umanism cu care a continuat să-l urmeze pe marele şi vrednicul său înaintaş, fericitul papă Ioan Paul al II-lea. Pentru tot ce a făcut şi va mai face, îl preamărim pe Dumnezeul istoriei, pe Isus Cristos, capul veşnic viu al Bisericii, prin Duhul cel Sfânt, care însufleţeşte Biserica şi pe care o conduce prin slujitorii săi. O rugăm pe Maica Bisericii să-i ocrotească pe toţi fiii Bisericii noastre şi să-l ocrotească cu iubirea ei pe marele nostru părinte Benedict al XVI-lea.

PS Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
 

lecturi: 28.