Roma: Cronica unei retrageri

Roma, 11 februarie 2013, ora 12.15 (ora Italiei), primesc un telefon de la un preot care mă întreabă în legătură cu ceea ce ştiu despre retragerea papei. "Nu ştiu nimic", i-am răspuns, lăsând să se înţeleagă că îmi plac glumele sale. Am închis convorbirea şi m-am dus să văd ştirile. Toate site-urile, ziarele, posturile de televiziune aveau "Break News" vestea retragerii papei. Am ieşit afară din biblioteca în care mă aflam şi mi-am dat seama că se petrecea ceva inedit. Toată lumea vorbea la telefon, iar conţinutul era acelaşi: "Da, s-a confirmat! Da, e adevărat! Da, azi! Da, de pe 28! Da, de 600 de ani nu s-a mai retras un papă! Da, cum sa nu, dreptul canonic prevede o astfel de retragere! Da, asta e, trebuie sa-i respectăm decizia!" Da, s-a anunţat şi de către Biroul de presă!"

Am mers apoi să mănânc la cantina universităţii, iar acolo cei prezenţi nu mai erau ca în alte zile, zâmbitori, bucuroşi că mănâncă, ci temători, cu fruntea plecată în pământ, iar cei mai mulţi vorbeau cu voci abia auzite.

Imediat, printre preoţii, surorile şi tinerii laici prezenţi, s-a dat startul spre Piaţa "Sfântul Petru": "Trebuie să fim alături de Sfântul Părinte!" Unii au ales să celebreze sfânta Liturghie în capela Universităţii. La radio deja începeau să apară interviuri, iar televiziunile îşi trimiseseră deja carele spre piaţă.

Vestea retragerii papei Benedict al XVI-lea a făcut înconjurul lumii în doar câteva minute. Telefoanele sunau continuu, iar la capătul opus erau persoane preocupate de ceea ce va urma.

În tramvai, la întoarcerea spre casă, subiectul discuţiilor, fie la telefon, fie directe, era acelaşi, retragerea papei. Toată lumea avea o singură temă: retragerea papei. Iar comentariile? Din cele mai pertinente! Oamenii legau şi dezlegau, puneau pariuri şi le pierdeau, făceau pronosticuri şi rămâneau dezamăgiţi, dintr-o dată deveneau senini şi apoi iarăşi se întristau.

Iar, Roma, în tumultul ei de fiecare zi, cu traficul ei infernal, cu multitudinea de oameni prezenţi aici, din toate continentele, de toate culorile, religiile, Roma merge înainte. După-amiază, după un vând puternic, o ploaie torenţială, cu tunete şi fulgere, s-a alăturat şi ea veştii retragerii papei...

Într-o societate, şi aşa dezorientată de "nerecunoaşterea" prezenţei lui Dumnezeu, în care omul încearcă să fie el dumnezeu, papa Benedict al XVI-lea îşi anunţă "retragerea"! Atenţie, nu demisia! Papa, episcopii, preoţii, toţi cei care îl slujesc pe Dumnezeu, nu demisionează niciodată, ci doar "se retrag din administraţie", misiunea de a-l sluji pe Dumnezeu însă rămâne. Se retrag, nu pentru a se odihni, ci pentru a continua să se roage din umbră! Se retrag pentru că trupul "oboseşte", pentru că la rândul lor sunt oameni şi au înţeles că o astfel de misiune presupune o dăruire totală de sine. Iar umilinţa papei Benedict al XVI-lea în acest sens nu este altceva decât o prelungire a ceea ce a spus când a preluat Scaunul Sfântului Petru: "un umil servitor al viei Domnului..." Şi a rămas aşa...

Pr. Felician Tiba

lecturi: 15.