Întâlnirea Sfântului Părinte cu cardinalii prezenţi la Roma pentru salutul de rămas bun

Joi 28 februarie 2013, ultima zi a pontificatului său, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea i-a întâlnit pe Eminenţii Domni Cardinali prezenţi la Roma, pentru salutul de rămas-bun. În cursul audienţei, cardinalul Angelo Sodano, Decan al Colegiului Cardinalilor, a adresat papei un mesaj de omagiu în numele tuturor celor prezenţi. Apoi, Sfântul Părinte, înainte de a-l saluta personal pe fiecare cardinal, a rostit cuvintele pe care le prezentăm în continuare:

Veneraţi şi iubiţi Fraţi!

Cu mare bucurie vă primesc şi adresez fiecăruia dintre voi salutul meu cel mai cordial. Îi mulţumesc cardinalului Angelo Sodano care, ca întotdeauna, a ştiut să se facă interpret al sentimentelor întregului Colegiu: Cor ad cor loquitur. Mulţumesc din inimă, Eminenţă! Şi aş vrea să spun - preluând referinţa la experienţa discipolilor din Emaus - că şi pentru mine a fost o bucurie să merg împreună cu voi în aceşti ani, în lumina prezenţei Domnului înviat.

Aşa cum am spus ieri în faţa miilor de credincioşi care umpleau Piaţa Sfântul Petru, apropierea voastră şi sfatul vostru mi-au fost de mare ajutor în slujirea mea. În aceşti opt ani, am trăit cu credinţă momente foarte frumoase de lumină radioasă în drumul Bisericii, alături de momente în care unii nori s-au adunat pe cer. Am încercat să-l slujim pe Cristos şi Biserica sa cu iubire profundă şi totală, care este sufletul slujirii noastre. Am dăruit speranţă, aceea care ne vine de la Cristos, care singur poate lumina drumul. Împreună putem să-i mulţumim Domnului care ne-a făcut să creştem în comuniune şi împreună să-l rugăm să vă ajute să creşteţi încă în această unitate profundă, aşa încât Colegiul Cardinalilor să fie ca o orchestră, în care diversităţile - expresie a Bisericii universale - colaborează mereu la armonia superioară şi unanimă.

Aş vrea să vă las un gând simplu, care-mi stă mult la inimă: un gând despre Biserică, despre misterul său, care constituie pentru noi toţi - putem spune - motivaţia şi pasiunea vieţii. Mă las ajutat de o expresie a lui Romano Guardini, scrisă chiar în anul în care părinţii de la Conciliul al II-lea din Vatican aprobau Constituţia Lumen gentium, în ultima sa carte, cu o dedicaţie personală şi pentru mine; de aceea cuvintele din această carte îmi sunt deosebit de dragi. Spune Guardini: Biserica "nu este o instituţie închipuită şi construită la măsuţă..., ci o realitate vie... Ea trăieşte de-a lungul cursului timpului, în devenire, ca orice fiinţă vie, transformându-se... Şi totuşi în natura sa rămâne mereu aceeaşi şi inima sa este Cristos". A fost experienţa noastră, ieri, mi se pare, în Piaţă: să vedem că Biserica este un trup viu, însufleţit de Duhul Sfânt şi trăieşte realmente din forţa lui Dumnezeu. Ea este în lume, dar nu este a lumii: este a lui Dumnezeu, a lui Cristos, a Duhului. Am văzut asta ieri. Pentru aceasta, este adevărată şi elocventă şi cealaltă expresie vestită a lui Guardini: "Biserica se trezeşte în suflete". Biserica trăieşte, creşte şi se trezeşte în sufletele care - asemenea Fecioarei Maria - primesc Cuvântul lui Dumnezeu şi-l zămislesc prin lucrarea Duhului Sfânt; îi oferă lui Dumnezeu propriul trup şi, tocmai în sărăcia şi umilinţa lor, devin capabili să-l nască pe Cristos astăzi în lume. Prin Biserică, Misterul Întrupării rămâne prezent pentru totdeauna. Cristos continuă să meargă prin timpuri şi prin toate locurile.

Să rămânem uniţi, iubiţi fraţi, în acest mister: în rugăciune, în special în Euharistia zilnică, şi astfel să slujim Biserica şi întreaga omenire. Aceasta este bucuria noastră, pe care nimeni nu ne-o poate lua.

Înainte de a vă saluta personal, doresc să vă spun că voi continua să fiu aproape de voi cu rugăciunea, în special în zilele următoare, pentru ca să fiţi pe deplin docili faţă de acţiunea Duhului Sfânt în alegerea noului papă. Fie ca Domnul să vi-l arate pe cel care este voit de El. Şi între voi, în Colegiul Cardinalilor, există şi viitorul papă căruia deja astăzi îi promit reverenţa şi ascultarea mea necondiţionată. Pentru aceasta, cu afecţiune şi recunoştinţă, vă împart din inimă Binecuvântarea Apostolică.

BENEDICTUS PP. XVI

* * *

Mesajul de omagiu al cardinalului Angelo Sodano

Sanctitate,

Cu mare trepidaţie, părinţii cardinali prezenţi la Roma se adună astăzi în jurul dumneavoastră, pentru a vă manifesta încă o dată afectul lor profund şi pentru a vă exprima recunoştinţa lor vie pentru mărturia dumneavoastră de slujire apostolică abnegată, pentru binele Bisericii lui Cristos şi al întregii omeniri.

Sâmbăta trecută, la sfârşitul exerciţiilor spirituale în Vatican, dumneavoastră aţi voit să mulţumiţi colaboratorilor din Curia Romană, recurgând la aceste cuvinte emoţionante: "Prietenii mei, aş vrea să vă mulţumesc vouă tuturor nu numai pentru această săptămână, ci pentru aceşti opt ani, în timpul cărora aţi purtat împreună cu mine, cu mare competenţă, afect, iubire şi credinţă, povara slujirii petrine".

Iubite şi venerate succesor al lui Petru, noi suntem cei care trebuie să vă mulţumim pentru exemplul pe care ni l-aţi dat în aceşti opt ani de pontificat. La 19 aprilie 2005, dumneavoastră vă inseraţi în lanţul lung de succesori ai apostolului Petru şi astăzi, 28 februarie 2013, dumneavoastră vă pregătiţi să ne lăsaţi, aşteptând ca să treacă în alte mâini cârma bărcii lui Petru. Astfel se va continua acea succesiune apostolică, pe care Domnul a promis-o sfintei sale Biserici, până când se va auzi pe pământ glasul îngerului din Apocalips care va proclama: "Tempus non erit amplius ... consummabitur mysterium Dei" (Ap 10,6-7) "Nu va mai fi timp!... se va împlini misterul lui Dumnezeu". Astfel se va termina istoria Bisericii, împreună cu istoria lumii, cu venirea cerurilor noi şi a pământului nou.

Sfinte Părinte, cu profundă iubire noi am încercat să vă însoţim în drumul dumneavoastră, retrăind experienţa discipolilor din Emaus, care, după ce au mers cu Isus o bună bucată de drum, şi-au spus unul altuia: "Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum?" (Lc 24,32).

Da, Sfinte Părinte, să ştiţi că ardea şi inima noastră când mergeam cu Dumneavoastră în aceşti ultimi opt ani. Astăzi vrem încă o dată să vă exprimăm toată recunoştinţa noastră.

În cor vă repetăm o expresie tipică a iubitei dumneavoastre ţări natale: "Vergelt's Gott", Dumnezeu să vă răsplătească!

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 19.