Vatican: "Biserica nu e a mea, şi nici a noastră, ci a lui Cristos"

Miercuri, 27 februarie 2013, papa Benedict al XVI-lea a făcut ultima sa audienţă. "Biserica nu e a mea, şi nici a noastră, ci a lui Cristos", a spus papa, vădit emoţionat, dar întărit de mulţimea prezentă într-un număr deosebit de mare.

"Ştiu că am luat o decizie foarte importantă şi în acelaşi timp, gravă, dar nu am luat-o pentru binele meu, ci pentru binele Bisericii. Când cineva vrea binele cuiva, ia şi decizii dureroase", a continuat papa. "În ceea ce mă priveşte, în faţa lui Dumnezeu, sufletul îmi este senin, iar inima plină de bucurie". Papa nu este şi nu a fost niciodată singur, alături de el sunt toţi fraţii şi surorile care compun Biserica, marea familie a lui Dumnezeu. E Cristos...

Piaţa "Sfântul Petru" s-a arătat încă o dată neîncăpătoare. Lumea a început să "alerge" spre ea încă de la prima oră a dimineţii: cardinali, episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe, seminarişti, simplii credincioşi, cu toţii au voit să fie prezenţi la ultima audienţă a papei Benedict al XVI-lea. În Piaţa "Sfântul Petru", Biserica lui Cristos, îmbrăţişată în mod simbolic de cele două coloane ale lui Bernini, s-a arătat încă odată ca fiind vie, dinamică, plină de forţa Duhului Sfânt. Până şi cerul s-a aliat mulţimii prezente şi a oferit un adevărat spectacol de soare şi seninătate.

Iar papa, după o "tură" de piaţă, s-a mai aşezat încă o dată pe "Scaunul lui Petru" şi a început să înveţe mulţimile... "Acum opt ani, am acceptat cu bucurie ministerul petrin, dar şi conştient de marea responsabilitate pe care o presupune; că nu mai ai viaţă privată, că nu-ţi mai aparţii, că eşti al tuturor... Astăzi, nu pot să spun decât «Mulţumesc!»" Ultimul cuvânt al mesajului audienţei a fost "Mulţumesc!", iar din mulţimea prezentă s-a auzit o rafală de aplauze...

Papa Benedict al XVI-lea, după opt ani de slujire la cârma bărcii lui Petru, lasă Bisericii cuvântul "magic", pronunţat atât de des şi totuşi atât de rar, atât de conştient şi totuşi atât de formal. "Mulţumesc, Benedict!" scria pe un benner. Mulţumesc pentru înţelepciunea ta, pentru zâmbetul şi seninătatea ta, pentru multele pagini pe care le-ai scris, pentru mâna dreaptă pe care o ridicai şi ne salutai, pentru curajul de a spune: "Nu pentru binele meu, ci pentru binele Bisericii"... Mulţumim!

Pr. Felician Tiba

lecturi: 8.