PS Petru Gherghel: Îndemn la rugăciune şi iubire faţă de cei în suferinţă

"Lângă crucea lui Isus stătea Mama lui Isus şi sora mamei lui" (In 19,25)

Dragi fraţi şi surori în Cristos,

Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea, păstrând tradiţia deschisă de fericitul Ioan Paul al II-lea, ne adresează şi anul acesta invitaţia şi Mesajul său pentru Ziua Mondială a Bolnavului ce se va celebra în mod solemn în ziua de 11 februarie, în comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, la sanctuarul din Altöting (Germania), propunându-ne spre reflecţie imaginea samariteanului milostiv care şi-a făcut milă cu cel căzut în mâinile răufăcătorilor şi care avea nevoie de ajutor. Un exemplu biblic cu o profundă chemare creştină, ce rămâne mereu valabil, mai ales astăzi, când sunt atâţia care suferă din nenumărate motive. Iubirea adevărată este aceea care îl face pe omul de azi capabil să procedeze şi el la fel. Şi cine poate avea o inimă mai plină de iubire decât o mamă care vede şi simte suferinţa fiilor săi. Iar dintre mame cine poate să aibă o iubire mai mare decât cea care a stat lângă crucea lui Isus pe Calvar, care îi iubeşte pe oameni aşa cum i-a iubit Fiul ei. El nu a exclus pe nimeni şi nu trece pe lângă nici unul care se află rănit şi suferind. El a dat totul pentru oameni, pentru noi. Invitaţia Sfântului Părinte este să facem şi noi la fel, aşa cum a făcut Isus şi, desigur, mama lui Isus şi mama tuturor oamenilor. La Lourdes, Altöting, Fatima ori Cacica, Maria ne prezintă cel mai puternic exemplu de iubire şi cea mai sigură cale de a le veni în ajutor celor căzuţi în mâinile suferinţelor şi a celor ce suferă de orice fel de boală şi nevoie

Viaţa şi activitatea preacuratei Fecioare Maria nu pot fi separate de misterul naşterii, vieţii şi morţii lui Isus Cristos. Ea l-a însoţit de la Buna-Vestire până la înălţare, participând la opera sa de evanghelizare într-un chip deosebit la jertfa, suferinţele şi moartea sa pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire (Crezul). Planul lui Isus devine şi programul mamei, iar drumul ales de Fiul ei este parcurs şi de cea care i-a spus îngerului: "Fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,38).

Dacă Isus a venit pentru oameni, pentru a le sta alături, pentru a-i elibera de păcate, pentru a-i vindeca sufleteşte şi trupeşte, cum ne dă de gândit pilda samariteanului milostiv, e absolut firesc ca Maria, mama lui, să facă acelaşi lucru, să-şi ofere slujirea ei la această lucrare de mântuire în favoarea celor suferinzi.

Aşa o cunoaştem şi o ştim pe Fecioara Maria, alături de cei săraci, încercaţi şi suferinzi, ea experimentând cu toată fiinţa ei drama Fiului său părăsit, suferind şi atârnând pe cruce. Ea l-a purtat fără viaţă în braţele sale, bucurându-se apoi să-l întâlnească viu şi biruitor.

Există o practică ce se verifică în spitalele din America - cred că aceasta s-a extins şi în părţile noastre -, când un copil ori chiar un adult se îmbolnăveşte şi trebuie să stea internat, mai ales în cazuri de accidente vasculare sau de circulaţie, medicii cheamă pe cineva din familie, o rudă, îndeosebi pe mama, ca să stea la căpătâiul celui bolnav. Asistentele dintr-un spital al Surorilor "Sfântul Vincenţiu de Paul", din New York, când au fost întrebate cum de în secţiile de terapie intensivă pentru copii, unde se impune o mare stricteţe, se află atâtea persoane străine, rude ori mame, ele au răspuns: "Prezenţa lor este o metodă terapeutică, este vindecătoare. Copilul sau bolnavul care nu pot comunica primesc un curaj deosebit şi simt o forţă ce îi susţine şi îi ajută să treacă mai uşor peste momentele critice". Am rămas profund edificat de acest răspuns: mamele la căpătâiul copiilor lor, când stau aproape cei ce sunt în suferinţă, sunt un leac, un tratament, cu iubirea şi rugăciunea lor plină de încredere.

Când Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea - marele iubitor de oameni şi care, cunoscând suferinţa, le-a stat aproape celor suferinzi - s-a gândit să stabilească o zi dedicată bolnavilor şi celor ce se îngrijesc de ei, a ales, printr-o sfântă inspiraţie, ziua dedicată unei mame, Fecioara de la Lourdes, care şi-a arătat şi continuă să arate iubirea sa specială faţă de oamenii în suferinţă, mama care primeşte atâtea persoane care o caută pe ea, cea care s-a îngrijit de Fiul ei, mai ales pe drumul suferinţei şi al Calvarului, pe ea, cea care continuă să fie ocrotitoarea şi vindecătoarea celor bolnavi şi greu încercaţi.

Întreaga Biserică, fidelă inspiraţiei şi hotărârii Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea şi urmând exemplul papei Benedict al XVI-lea, se îndreaptă în această zi de 11 februarie, cu o grijă specială, spre cei în suferinţă, încredinţându-i grijii şi ocrotirii Mariei, inimii sale iubitoare şi grijulie de mamă, ce îi iubeşte pe fiii săi, pentru care Isus şi-a da viaţa, ca să-i vindece şi să-i mântuiască. Ea le stă tuturor aproape mângâindu-i şi întărindu-i pe drumul greu al încercărilor şi al crucii.

În scrisoarea apostolică Salvifici doloris din anul 1984, fericitul papă Ioan Paul al II-lea face o referinţă specială la suferinţa sfintei Fecioare şi la rolul ei de a sta alături de Isus pe cruce şi prin aceasta alături de toţi cei în suferinţă: "Pe lângă preocupările vieţii ascunse şi publice ale Fiului, pe care le trăia cu sensibilitate deosebită pe Calvar, suferinţa Mariei, care participă la suferinţa lui Isus, a atins cote foarte greu de închipuit din punct de vedere uman, dar a fost pe deplin rodnică în ceea ce priveşte mântuirea universală. Urcarea ei pe Calvar, şederea la picioarele crucii împreună cu ucenicul iubit au fost clipe deosebite şi a constituit o participare cu totul specială la moartea răscumpărătoare a Fiului ei. Ca martoră a pătimirii Fiului, prin prezenţa şi prin participarea la ea prin compasiune, preasfânta Fecioară Maria a contribuit la propovăduirea şi răspândirea evangheliei suferinţei şi ea, cu adevărat, poate să afirme că a completat în trupul său, aşa cum a făcut-o deja cu inima, ceea ce lipseşte pătimirii lui Cristos, după cum avea să sublinieze apostolul Paul în Scrisoarea către Coloseni (Col 1,24)" (Salvifici doloris, 25).

Este lesne de înţeles predilecţia sa pentru toţi cei care îşi unesc suferinţele lor cu suferinţa Fiului său, Isus Cristos, şi grija sa pentru mângâierea şi încurajarea ce a făcut-o şi continuă să o facă peste tot, dar mai ales la sanctuarul din Lourdes.

În mesajele obişnuite, pe care acelaşi fericit papa Ioan Paul al II-lea sau actualul păstor al Bisericii, Benedict al XVI-lea le-au transmis şi ni le transmit cu ocazia acestei Zile Mondiale a Bolnavilor, primim o recomandare insistentă de a apela la preacurata Fecioară Maria, mama tuturor celor mântuiţi. Mulţumim Sfântului Părinte actual, Benedict al VXI-lea, care, în mesajul său pentru această Zi Mondiala a Bolnavilor, ne îndeamnă să o invocăm pe Maria să le stea alături tuturor celor în suferinţă şi celor ce se îngrijesc de cei bolnavi şi să fie pentru fiecare o adevărată terapie supranaturală pentru curaj şi vindecare, pentru încurajare, ca fiecare să descopere în suferinţă, în cruce, o adevărată forţă şi metodă de ispăşire şi de mântuire, o cale de participare la lucrarea lui Isus, Mântuitorul, pentru însănătoşirea lumii, pentru purificarea vieţii şi pentru creşterea carităţii.

Ziua Mondială a Bolnavului, ce se celebrează an de an la 11 februarie fie la Lourdes, fie la Altöting, ca anul acesta (în dieceza noastră la 13 mai - Apariţia Maicii Domnului la Fatima, când ne îndreptăm cu toţii spre sanctuarul din Cacica), este un moment de preţuire pentru cei care ştiu să-şi unească suferinţele lor cu ale lui Cristos, aşa cum a ştiut s-o facă Maria, mama lui Isus. Această zi este o fericită ocazie pentru a arăta dragostea noastră pentru cei în suferinţă, solidaritatea noastră cu ei şi, în acelaşi timp, este o ocazie să arătăm cât este de preţuită slujirea celor bolnavi din partea rudelor, a medicilor şi a personalului sanitar, şi cât de valoroasă este rugăciunea şi dragostea celor din societate, din familii, din centrele de caritate şi îngrijire a bolnavilor, şi cât de importantă este rugăciunea pentru ei şi rolul benefic şi salvific al suferinţei unite cu jertfa lui Cristos.

Să nu uităm îndemnul Sfântului Părinte Benedict care, propunându-ne exemplul samariteanului milostiv, ne cheamă cu insistenţă cum a făcut Isus cu tânărul din evanghelie: "Mergi şi fă şi tu ca el" (Lc 10,37).

Îi încredinţăm Maicii Domnului pe toţi cei bolnavi şi pe cei care se îngrijesc de ei şi o rugăm mereu, mai ales în ziua de 11 februarie, ca şi la 13 mai, la Cacica, să le stea mereu alături cu iubirea sa de mamă.

Ţie, o, Fecioară Marie, expertă în iubirea faţă de Isus, în suferinţă şi generoasă în slujirea celor bolnavi, îţi încredinţăm rugăciunea şi strigătul nostru: adu-ţi aminte, o, Marie, de fiii tăi în suferinţă. Amin.

Iaşi, 11 februarie 2013

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

* * *

Mesajul Sfântului Părinte cu ocazia celei de-a XXI-a Zi Mondială a Bolnavului (11 februarie 2013)

lecturi: 10.