Bregenz (Austria): Despărţirea de prelatul Albert Holenstein: "O candelă care a ars pentru alţii"

Sâmbătă, 12 ianuarie 2013, la Bregenz (Austria) s-a consumat ultima etapă din viaţa pământească a prelatului Albert Holenstein. La ora locală 10, în biserica parohială "Sfântul Columban", pe care o construise în urmă cu 46 de ani, trei episcopi, circa 50 de preoţi şi un mare număr de credincioşi laici au celebrat Liturghia funebră pentru odihna veşnică a prelatului Albert Holenstein.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al prelatului fusese depus în biserică vineri după-amiază, iar seara, la ora 19,30, s-a celebrat o priveghere de rugăciune, condusă de parohul comunităţii "Sfântul Columban", pr. dr. Paul Solomon.

Sfânta Liturghie a fost prezidată de PS Elmar Fischer, episcop emerit de Feldkirch, alături de PS Ludwig Schwarz, episcop diecezan de Linz, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, şi preoţi din Dieceza de Feldkirch, între care şi cei nouă preoţi din Dieceza de Iaşi care lucrează în această dieceză. Din România au mai fost prezenţi: pr. dr. Ştefan Lupu, reprezentant al Institutului Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi, pr. dr. Wilhelm Dancă, decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Bucureşti şi fost rector al Institutului Teologic Romano-Catolic, şi pr. Florin Sescu, directorul Centrului Misionar Diecezan al Diecezei de Iaşi.

Omilia a fost ţinută de pr. dr. Paul Solomon, care a scos în evidenţă slujirea preoţească exemplară a prelatului Holenstein şi angajamentul său în favoarea celor nevoiaşi.

La sfârşitul Liturghiei, au luat cuvântul dr. Leo Wagner, din partea Consiliului parohial, PS Ludwig Schwarz, fost director naţional al Operelor Pontificale Misionare, PS Aurel Percă, din partea Diecezei de Iaşi, şi primarul oraşului Bregenz. Cu toţii au subliniat munca enormă pe care prelatul Holenstein a depus-o în cele trei direcţii pe care le-a coordonat: Parohia "Sfântul Columban", Operele Pontificale Misionare din Vorarlberg şi Asociaţia de ajutorare a bolnavilor din Austria.

După Liturghie, cortegiul funerar s-a îndreptat spre cimitirul orăşenesc unde a fost depus trupul neînsufleţit al prelatului Albert Holenstein, în aşteptarea învierii de apoi. Ritul de la cimitir a fost condus de administratorul diecezan, pr. Benno Elbs.

Duminică, 13 ianuarie, PS Aurel Percă a prezidat sfânta Liturghie duminicală în biserica "Sfântul Columban", avându-i alături pe pr. Benno Elbs, pr. Paul Solomon, pr. Wilhelm Dancă şi pr. Ştefan Lupu. Împreună cu credincioşii prezenţi, au oferit jertfa lui Cristos pentru ca Dumnezeu Tatăl să-l primească pe slujitorul credincios Albert Holenstein în rândul sfinţilor şi aleşilor săi.

Bunul Dumnezeu să-l răsplătească pentru tot binele făcut în viaţă, în special pentru noi, cei din Dieceza de Iaşi!

Pr. dr. Ştefan Lupu

* * *

Prezentăm în continuare textul omiliei şi discursurile PS Aurel Percă şi al dlui Leo Wagner. Traducerea a fost făcută de pr. Ştefan Lupu.

*

Omilia ţinută de pr. dr. Paul Solomon

Biserica "Sfântul Columban", Bregenz, 12 ianuarie 2013

Excelenţele Voastre:
Elmar Fischer - episcop emerit de Feldkirch,
Ludwig Schwarz - episcop diecezan de Linz,
Aurel Percă - episcop auxiliar de Iaşi, România,
Cucernice Părinte Benno Elbs - administrator diecezan
Dragi confraţi în slujirea preoţească!
Stimată doamnă consilier, stimate domnule primar!
Dragi surori şi fraţi în Domnul!

"Ne considerăm fericiţi că avem această imagine miraculoasă", spunea mereu prelatul Holenstein despre statuia Maicii Domnului din capela noastră mariană.

De asemenea, putem vedea în această minunată capelă cât de mult arde o lumânare şi câtă lumină răspândeşte o singură flacără.

La sfârşit, când lumânarea s-a terminat de ars, flacăra devine treptat tot mai mică şi mai slabă, încă o scânteiere până când, la urmă, încet şi în linişte, se stinge.

Asemenea unei lumânări s-a stins, la 3 ianuarie a.c., viaţa prelatului Albert Holenstein. Dumnezeu i-a dăruit o viaţă de 93 de ani.

Prelatul Albert Holenstein s-a născut la 18 august 1919 la Brooklyn (SUA). După doi ani şi jumătate s-a mutat cu familia lui în Elveţia.

După şcoala elementară şi gimnaziu, şi-a început formarea teologică la Seminarul din Innsbruck. În 1946 a fost hirotonit acolo preot.

După hirotonirea preoţească a lucrat ca vicar parohial la Götzis, Schwarzenberg şi Bregenz-Mariahilf; în 1951 a fost numit director diecezan al Operelor Pontificale Misionare şi, mai târziu, în anul 1958, a întemeiat Asociaţia de ajutorare a bolnavilor de lepră din Austria.

În primăvara anului 1962 a început construcţia complexului "Sfântul Columban" şi, la 3 iulie 1966, a putut să sfinţească biserica nou construită.

Până la pensionarea sa, în decembrie 2004, a fost parohul parohiei noastre.

Până acum aproape un an şi jumătate era încă într-o stare de sănătate relativ bună.

Timpul care a urmat după atacul cerebral şi, mai ales, ultimele luni au fost o stingere treptată a vieţii sale.

Dragi creştini,

Moartea prelatului Holenstein a fost ca stingerea unei lumânări, care s-a consumat.

De altfel, şi viaţa sa are multe în comun cu o lumânare. El a fost pentru mulţi oameni ca o lumânare, care nu arde pentru sine, ci pentru ceilalţi, ca să le dăruiască lumină şi căldură.

Pentru ce a ars?

Aş dori să amintesc două domenii.

Primul: A ars pentru Biserică, pentru comunitatea creştinilor, dar şi pentru casa lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu are nevoie de un lăcaş pentru credinţa sa. De-a lungul timpurilor, creştinii au avut nevoie de spaţii în care să facă împreună experienţa lui Dumnezeu, să-l asculte pe Fiul său Isus Cristos şi să celebreze în sfânta Euharistie izvorul şi culmea credinţei.

Această biserică a noastră este învăluită de un mister: misterul ocrotirii lui Dumnezeu.

Noi iubim semnul luminii veşnice, care ne spune: aici locuieşte Dumnezeu.

Iubim flacăra lumânării, mirosul tămâii, culorile florilor, cântările de la Liturghie.

Pentru noi, această biserică nu este doar un loc al adunării, al vestirii, al celebrării credinţei. Nu, această biserică este lăcaşul în care simţim ocrotirea lui Dumnezeu - pentru cel singur, pentru cei doi sau trei sau mai mulţi, care se adună în numele lui.

Această biserică vorbeşte în tăcere despre prezenţa lui Dumnezeu în lume.

Ea povesteşte, de asemenea, despre viaţa şi gândirea, despre credinţa şi speranţa ziditorului acestei biserici.

Al doilea: Candela vieţii prelatului Albert Holenstein a ars pentru mulţi oameni, în special pentru aceia care se află în nevoi.

În cei 66 de ani de preoţie, prelatul Albert Holenstein a slujit din plin Biserica şi aproapele.

Prin Operele Misionare răspândite în toată lumea, pe care le-a dezvoltat în toţi aceşti ani, şi prin Asociaţia de ajutorare a bolnavilor de lepră, a ajutat pe mulţi episcopi, preoţi, misionari, călugări, medici şi surori medicale din toată lumea. Chiar Maica Tereza de Calcutta a fost sprijinită de prelat în munca ei misionară.

Ceea ce la început era mic a devenit izvorul iubirii, care se revarsă în toată lumea, de la un Seminar la altul Seminar, de la un centru de bolnavi de lepră la altul.

Aceasta a fost posibilă doar pentru că Dumnezeu a dat binecuvântarea sa şi pentru că nenumăraţi colaboratori, prieteni şi protectori au colaborat şi au ajutat.

Prelatul Holenstein spunea deseori: "Ce-aş fi putut face eu singur, un simplu muncitor străin în Austria!"

Sau cu cuvintele apostolului Paul: "Unul a semănat, altul a udat, însă creşterea o dă Dumnezeu!"

Adevărata iubire, dragi creştini, nu poate să se retragă, ci îi cheamă şi pe alţii să colaboreze.

Dumnezeu vrea ca noi să umplem lumea cu iubirea sa, să ne angajăm pentru binele fraţilor noştri, pentru ca toţi oamenii să aibă acces la o viaţă demnă de oameni - fără foame, subnutriţie şi epidemii, căci o credinţă care nu duce la fapte de caritate faţă de aproapele este moartă.

Prelatul Holenstein a mijlocit pentru mulţi oameni un lăcaş de credinţă, le-a dăruit la foarte mulţi oameni, mai ales din ţările îndepărtate de misiuni, un locaş, dar şi perspective pentru credinţă şi viaţă.

Sperăm, desigur, că el şi-a găsit acum, după lunga viaţă pământească de 93 de ani, lăcaşul său în patria veşnică a lui Dumnezeu: în casa Tatălui nostru ceresc şi milostiv, unde Cristos ne-a pregătit locuinţa veşnică, şi unde ne va duce şi pe noi, căci acolo este pregătit şi pentru noi un loc.

*

(Varianta originală în limba germană)

Eure Exzellenzen:
Elmar Fischer - Emeritierter Bischof von Feldkirch,
Ludwig Schwarz - Diozesanbischof von Linz,
Aurel Perca - Weihbischof von Iasi, Rumänien!
Geehrter Diözesanadministrator Benno Elbs,
liebe Mitbrüder im Priesteramt!
Geschätzte Frau Landesrätin, geschätzter Herrn Bürgermeister!
Liebe Schwestern und Brüder im Herrn!

"Wir schätzen uns glücklich, dieses Gnadenbild zu haben", sagte immer wieder Prälat Holenstein über die alte Marienstatue in unserer Marienkapelle.

Immer wieder kann man in dieser wunderschöne Kapelle beobachten, wie lange eine kleine Kerze brennt und wie viel Licht eine einzelne Flamme verbreitet.

Am Ende, wenn die Kerze herab gebrannt ist, wird die Flamme allmählich immer kleiner und schwächer; ein letztes Aufflackern noch, bis sie schließlich still und leise verlischt.

Einer solchen Kerze gleich ist am 3. Januar das Leben des Prälaten Albert Holenstein erloschen. Eine Lebenszeit von 93 Jahren hat Gott ihm geschenkt.

Prälat Albert Holenstein wurde am 18. August 1919 in Brooklyn, USA, geboren; nach zweieinhalb Jahren ist er mit seiner Familie in die Schweiz umgezogen.

Nach der Volkschule und Gymnasium begann er seine theologische Ausbildung im Priesterseminar Innsbruck. 1946 wurde er dort zum Priester geweiht.

Nach der Priesterweihe wirkte er als Kaplan in Götzis, Schwarzenberg und Bregenz-Mariahilf;1951 wurde er zum Diözesandirektor der päpstlichen Missionswerke ernannt und später im Jahre 1958 wurde von ihm das Aussätzigen-Hilfswerk Österreich gegründet.

Im Frühjahr 1962 begann er mit dem Bau des gesamten Komplexes St. Kolumban und am 3. Juli 1966 konnte die neu erbaute Kirche geweiht werden.

Bis zu seiner Pensionierung, im Dezember 2004 war er Pfarrer unserer Pfarrgemeinde.

Bis vor ungefähr eineinhalb Jahren war er noch bei relativ guter Gesundheit.

Die Zeit nach seinem Schlaganfall und besonders die letzten Monate waren dann ein allmähliches Erlöschen des Lebens.

Liebe Mitchristen!

Das Sterben von Prälat Holenstein war wie das Verlöschen einer Kerze, die sich verzehrt hat. Und auch sonst hat sein Leben vieles gemeinsam mit einer Kerze. Er war für viele Menschen wie eine Kerze, die nicht für sich brennt, sondern für andere da war und ihnen Licht und Wärme schenkte.

Wofür hat er gebrannt?

Ich möchte zwei Bereiche erwähnen.

Erstens: Er brannte für die Kirche, für die Gemeinschaft der Christen aber auch für dieses Haus Gottes. Das Volk Gottes braucht ein Zuhause für seinen Glauben.Über alle Zeiten hinweg brauchen Christen Räume, in denen sie gemeinsam ihren Gott erfahren, auf seinen Sohn Jesus Christus hören und in der heiligen Eucharistie die Quelle und den Höhepunkt des Glaubens feiern.

Diese unsere Kirche erfüllt ein Geheimnis. Das Geheimnis der Geborgenheit Gottes.

Wir lieben das Zeichen des Ewigen Lichtes, das uns sagt: Hier wohnt Gott.

Wir lieben das Flackern der Kerzen, den Duft von Weihrauch, die Farben der Blumen, die Gesänge im Gottesdienst.

Für uns ist diese Kirche nicht nur ein Ort der Versammlung, der Verkündigung, der Feier des Glaubens. Nein, diese Kirche ist Raum der Geborgenheit in Gott - für den Einzelnen, für die zwei oder drei oder mehr, die in seinem Namen versammelt sind.

Diese Kirche spricht unaufdringlich von der Gegenwart Gottes in der Welt.

Sie erzählt auch vom Leben und Denken, vom Glauben und Hoffen des Erbauers dieser Kirche.

Zweitens: Die Lebenskerze von Prälat Albert Holenstein brannte für viele Menschen, besonders für jene, die in Not sind.

In seinen 66 Priesterjahren hat Prälat Albert Holenstein der Kirche und den Nächsten reichlich gedient.

Durch das weltumspannende Missionswerk, das aus kleinsten Anfängen in all den Jahren gewachsen ist und durch das Aussätzigen-Hilfswerk haben viele Bischöfe, Priester, Misionare, Ordensleute, Ärzte und Krankenschwestern aus der ganzen Welt große Unterstützung erfahren. Sogar Mutter Teresa von Kalkutta wurde vom Prälat in Ihrer Missionsarbeit unterstützt.

Was klein begonnen, ist zu einer Quelle der Liebe geworden, die rund um die Welt von Priesterseminar zu Priesterseminar, von Leprastation zu Leprastation fließt.

Was geworden ist, war nur möglich, weil Gott seinen Segen gab und unzählige Helfer, Freunde und Gönner mitgetragen und mitgeholfen haben.

PPrälat Holenstein sagte oft: "Was hätte ich als kleiner Gastarbeiter in Österreich alleine zustande bringen können".

Oder mit den Worten des Apostels Paulus: "Einer hat gepflanzt, einer hat begossen, das Wachstum aber hat Gott verliehen!"

Wahre Liebe, liebe Mitchristen darf nie zur Ruhe kommen und ruft andere auf zum Mittun.

Gott will, dass wir die Welt mit seiner Liebe erfüllen, dass wir uns zum Wohl unserer Mitmenschen einsetzen, damit allen Menschen ein menschenwürdiges Leben möglich ist - frei von Hunger, Unterernährung und Seuchen, denn ein Glaube, den es nicht drängt, Taten der Nächstenliebe zu setzen, ist tot.

Prälat Holenstein hat vielen Menschen eine Zuhause im Glauben ermöglicht, er hat für zahllose Menschen besonders in der weiten Welt der Mission Heimat, Glaubens- und Lebensperspektive geschenkt.

Wir hoffen zuversichtlich, dass er nun nach seinem langen irdischen Leben von 93 Jahren seinen Platz in den ewigen Wohnungen Gottes gefunden hat: im Haus unseres himmlischen und barmherzigen Vaters, wo uns Christus die ewige Heimat bereitet, und wohin er auch uns holen wird, wenn der Platz dort für uns vorbereitet ist.

Pr. dr. Paul Solomon,
paroh "Sfântul Columban", Bregenz

* * *

Discursul rostit de PS Aurel Percă

Cucernice Părinte Benno Elbs, administrator diecezan,
Dragi confraţi în episcopat şi în Preoţie,
Stimaţi, iubiţi surori şi fraţi în Cristos Domnul,

"Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi ţi eu vă voi da odihnă" (Mt 11,28).

Încă de la început, consider că acest text este potrivit pentru momentul pe care îl trăim acum. Domnul le promite acelora care şi-au dus povara vieţii că îşi vor afla odihna în veşnicie.

Eu cred că şi prelatul Albert Holenstein şi-a câştigat-o.

După o lungă viaţă în slujirea preoţească şi în slujba oamenilor nevoiaşi, îl rugăm pe bunul Păstor, Isus Cristos, să răsplătească angajamentul său cu răsplata cerească şi să-i dăruiască viaţa în plinătate în împărăţia sa.

Participând la funeraliile prelatului Holenstein, doresc să vă exprim, cucernice părinte administrator diecezan, în numele Diecezei de Iaşi şi al Parohiei Săbăoani, unde Prelatul a locuit timp de şapte ani, condoleanţele noastre şi compasiunea noastră şi să vă asigurăm de rugăciunile noastre pentru iubitul nostru frate răposat.

Am admirat întotdeauna inima sa larg deschisă pentru toată lumea, mai ales neobositul său angajament de a ridica poduri peste toată lumea, prin slujirea sa la Missio Bregenz. Astfel, el a construit un pod şi spre Dieceza de Iaşi şi în ultimii 20 de ani ne-a însoţit mereu cu sfatul şi cu fapta, cu iubirea şi cu ajutorul concret.

Prelatul Holenstein a ridicat de asemenea un pod între diecezele noastre (Feldkirch şi Iaşi). Dacă acum sunt nouă preoţi din Dieceza de Iaşi care lucrează în dieceza dumneavoastră, aceasta a fost posibil prin iniţiativa lui.

El a iubit mult Seminarul nostru, dar şi întreaga Dieceză de Iaşi, mai ales noua catedrală. Deşi nu cunoştea limba noastră, a oferit mult credincioşilor şi preoţilor, prin rugăciunea sa, prin tăcerea sa, prin jertfa sa şi, nu în cele din urmă, prin publicaţiile sale pastorale.

Marea iubire a lui Cristos a însufleţit viaţa sa preoţească; aceeaşi iubire a condus şi faptele sale. El a fost - aşa cum repeta deseori - cor unum et anima una (o inimă şi un suflet) cu toţi oamenii.

De aceea, doresc să mulţumesc, în numele episcopului diecezan Petru Gherghel, al episcopului din Republica Moldova, Mons. Anton Coşa, în numele seminariştilor şi al profesorilor din Seminarul din Iaşi, în numele comunităţii parohiale din Săbăoani şi al parohului ei, Toma Encuţă, şi al surorilor din Institutul diecezan, pentru marea lui deschidere faţă de Biserica noastră locală şi pentru bunăvoinţa lui faţă de fraţii săi.

Prelatul Holenstein a fost un dar al lui Dumnezeu pentru noi, pentru Dieceza de Iaşi, pentru întreaga Biserică, pentru mulţi oameni.

Pentru aceasta îi mulţumim lui Dumnezeu în celebrarea Euharistiei.

Cristos cel înviat, care a învins moartea şi ne-a deschis porţile cerului, să-l ia pe iubitul nostru prelat răposat în grupul celor mântuiţi şi să-l lase să se bucure în slava îngerilor şi a sfinţilor.

*

(Varianta în limba germană)

Sehr geehrter Herr Prälat Beno, Diözesanadministrator,
Liebe Mitbrüder im Bischofs- und Priesteramt,
Verehrte, liebe Schwestern und Brüder in Christus, dem Herrn,

"Kommt alle zu mir, die ihr euch plagt und schwere Lasten zu tragen habt. Ich werde euch Ruhe verschaffen".

Auf den ersten Blick scheint dieser Text in dieser Stunde zu passen. Der Herr verheißt denen, die ihre Lebenslast getragen haben, das Ausruhen in der Ewigkeit. Und ich glaube, dass Prälat Albert Holenstein das verdient hat.

Nach einem langen Leben im priesterlichen Dienst und im Dienst der Mitmenschen in Not möge der gute Hirt, Jesus Christus, seinen Einsatz mit himmlischem Lohn vergelten und schenke ihm das Leben in Fülle in seinem Reich.

Im Angesicht des Ablebens vom Prälat Holenstein, drücke ich Ihnen, Hochwürdiger Herr Diözesan-administrator, im Namen der Diözese Iasi und der Pfarrgemeinde Sabaoani, wo Herr Prälat für 7 Jahre sich niederließ, unser herzliches Beileid und unsere Anteilnahme aus - und versichern wir unseres Gebetsgedenkens für unseren lieben verstorbenen Mitbruder.

Wir haben immer sein großes offenes Herz für alle Welt bewundert, besonders sein unermüdliches Engagement, Brücke zur ganzen Welt zu bauen, durch seinen Dienst bei Missio Bregenz. So hat er eine Brücke zur Diözese Iasi geschafft und in den letzten 20 Jahren hat er immer uns mit Rat und Tat begleitet, mit seiner Liebe und mit seiner konkreten Unterstützung.

Prälat Holenstein hat auch eine besondere Brücke zwischen unseren Diözesen (Feldkirch und Iasi) geschafft, und wenn hier in Ihrer Diözese 9 Priester aus der Diözese Iasi tätig im Pastoraldienst sind, wurde das durch seine Initiative ermöglicht.

Er hat unser Priesterseminar in Iasi sehr geliebt, aber auch die ganze Diözese Iasi, besonders unsere neue Kathedrale. Obwohl er nicht unsere Sprache kannte, hat er viel den Gläubigen und den Priestern geschenkt, durch sein ruhiges Gebet, mit seiner Stille, mit seinem Opfer und nicht zuletzt mit seinen pastoralen Broschüren.

Christi große Liebe hat sein priesterliches Leben begeistert; dieselbe Liebe hat auch seine Taten geleitet. Er war - wie er öfter wiederholte - cor unum et anima una - ein Herz und eine Selle - mit allen Mitmenschen.

Darum möchte ich auch im Namen des Diözesanbischofs von Iasi, Petru Gherghel, des Bischofs von Republik Moldawien, Monsignore Anton Cosa, im Namen der Seminaristen und der Professoren vom Priesterseminar Iasi, im Namen der Pfarrgemeinde in Sabaoani und seiner Pfarrers Toma Encuta und der Diözesanschwestern danken, für seine große Offenheit unserer Lokalkirche gegenüber und für sein Wohlwollen für seine Mitmenschen.

Prälat Holenstein war ein Geschenk Gottes für uns, für unsere Diözese Iasi, für die ganze Kirche, für viele Menschen.

Dafür dankten wir Gott in dieser Feier der Eucharistie.

Der auferstandene Christus, der den Tod besiegt und uns die Tore des Himmels geöffnet hat, nehme unseren lieben verstorbenen Prälat in die Schar der Erlösten auf und lasse ihn an der Ehre der Engel und Heiligen sich erfreuen.

PS Aurel Percă,
episcop auxiliar de Iaşi

* * *

Discursul rostit de dr. Leo Wagner

Îndurerată comunitate,

Vă rog să-mi permiteţi să rostesc în numele Consiliului parohial şi al Consiliului administrativ, dar şi în numele întregii Parohii "Sfântul Columban" discursul de despărţire de răposatul prelat Albert Holenstein.

Albert Holenstein a primit în anul 1960 sarcina de a construi o nouă parohie în Bregenz-Weidach. Legată de aceasta era şi construirea acestei biserici parohiale. Modul în care Albert Holenstein a dus la capăt această misiune a fost exemplar şi pentru multele alte lucrări care i-au fost încredinţate sau pe care le-a dezvoltat el însuşi, şi anume, cu o incredibilă angajare personală şi cu un mare entuziasm. Acest entuziasm l-a transmis şi multor altor persoane care îi stăteau aproape.

În Parohia "Sfântul Columban" a fost ridicat, rând pe rând, un centru parohial, construit după un minunat plan arhitectonic, având în centru o biserică ornamentată artistic de Egino Weinart, apoi marea sală comunitară şi grădiniţa parohială. Acest centru parohial a fost fundamentul pentru o comunitate vie, cu multe activităţi în Parohia "Sfântul Columban".

Albert Holenstein a fost şi directorul Operelor Pontificale Misionare în Vorarlberg şi fondatorul Asociaţiei pentru ajutorarea bolnavilor de lepră în Austria. El a pus în mişcare şi acţiunea de adoptare la distanţă a seminariştilor şi a copiilor, iar pentru această operă s-a adresat multor oameni din Vorarlberg. Prin ofertele acestora, a putut să ajutate mii de seminarişti şi copii săraci din toată lumea. La Albert Holenstein veneau cu diferite cereri şi mulţi vizitatori din ţările de misiuni. Nimeni dintre ei nu pleca acasă cu mâinile goale.

Albert Holenstein a creat peste tot opere care aveau nevoie de ajutoare neconvenţionale - el numea asta curentul iubirii. Pentru aceste lucrări ale sale s-a jertfit până la capătul puterilor sale. El spunea cu umilinţă că este doar un instrument, însă e clar că binecuvântarea lui Dumnezeu cobora asupra lucrării sale.

O comunitate parohială vie în "Sfântul Columban", Operele Pontificale Misionare în Vorarlberg şi Asociaţia de ajutorare a bolnavilor de lepră în Austria sunt - aşa cum le definea el - cei trei copii ai săi. Aceşti "trei copii" îi datorează un mare mulţumesc. Dar trebuie să mulţumim şi tuturor acelora care l-au sprijinit pe Albert Holenstein în aceste activităţi.

Mulţumim, de asemenea, şi tuturor acelora care i-au oferit ajutor şi găzduire în ultimii ani: episcopului Petru şi episcopului Aurel în Iaşi, pentru primirea din ultimii ani, surorilor medicale din Feldkirch pentru îngrijirea deosebită ce i-au oferit-o, doamnei doctor Tschanun-Güfel pentru îndelungata şi generoasa îngrijire medicală, şi tuturor celor care l-au însoţit pe Albert Holenstein în ultimele luni.

Ne luăm rămas bun acum, în tristeţe şi preţuire, de la un om extraordinar.

Odihneşte-te în pace!

*

(Varianta originală în limba germană)

Geschätzte Trauergemeinde!

Ich darf im Namen des Pfarrgemeinderates und des Pfarrkirchenrates, aber sicher auch im Namen der gesamten Pfarre St. Kolumban ehrende Abschiedsworte über den verstorbenen Prälat Albert Holenstein sprechen.

Albert Holenstein hat 1960 die Aufgabe übernommen, eine neue Pfarre in Bregenz-Weidach aufzubauen. Verbunden damit war auch der Bau dieser Pfarrkirche. Wie Albert Holenstein diese Aufgabe bewältigte, war auch beispielgebend für viele weitere Werke, die ihm anvertraut wurden bzw. die er freiwillig aufgebaut hat: nämlich mit unglaublichem persönlichen Einsatz und mit großer Begeisterung. Diese Begeisterung konnte er auch auf viele Menschen in seinem Umfeld übertragen.

In Kolumban entstand nach und nach ein architektonisch anspruchsvoll gestaltetes Pfarrzentrum mit dieser von Egino Weinart künstlerisch ausgestatteten Kirche als Zentrum und weiters der große Pfarrsaal und der Pfarrkindergarten. Dieses Pfarrzentrum war die Grundlage für eine lebendige Pfarrgemeinde mit vielerlei Aktivitäten in Kolumban.

Albert Holenstein warauch Direktor des Päpstlichen Missionswerkes in Vorarlberg und der Gründer des Aussätzigenhilfswerkes Österreich. Mit den von ihm ins Leben gerufenen Aktionen Priester- und Kinderpatenschaften sprach er viele Menschen in Vorarlberg an. Durch diese Spender konnten im Laufe der Jahre tausende Priesterstudenten und viele arme Kinder in aller Welt unterstützt werden. Zu Albert Holenstein kamen auch viele Besucher aus den Missionsgebieten mit verschiedensten Anliegen. Keiner von ihnen ging mit leeren Händen nach Hause.

Albert Holenstein hat Werke geschaffen, die weltumspannend unkonventionell Hilfe brachten - er nannte es den Golfstrom der Liebe. Für diese seine Werke hat er sich bis an die Grenzen seiner Leistungsfähigkeit aufgeopfert. Er sei nur Werkzeugmeinte er bescheiden dazu, aber offensichtlich liege der Segen Gottes über seinem Tun.

Eine lebendige Pfarrgemeinde in Kolumban, das Päpstliche Missionswerk Vorarlberg und das AussätzigenhilfswerkÖsterreich waren - wie er es bezeichnete - seine drei Kinder. Diese "drei Kinder" sind ihm zu großem Dank verpflichtet. Es ist aber auch all jenen zu danken, die Albert Holenstein bei seinen Tätigkeiten unterstützt haben.

Genau so ist aber jenen zu danken, die ihm in den letzten Jahren Hilfe und Heimat waren: Bischof Petru und Bischof Aurel in Jasi für die Aufnahme in den letzten Jahren

den Kreuzschwestern in Feldkirch für die aufopfernde Pflege

Frau Dr. Tschanun-Güfel für die langjährige, selbstlose ärztliche Betreuung und allen, die Albert Holenstein in den letzten Monaten begleitet haben.

Wir verabschieden uns in Trauer und Hochachtung vor einem herausragenden Menschen.

Ruhe in Frieden

Dr. Leo Wagner - Vorsitzender des Pfarrkirchenrates St. Kolumban

Dr. Leo Wagner,
preşedintele Consiliului economic al Parohiei "Sfântul Columban"

* * *

Părintele Ştefan Lupu, în încheierea relatării de la acest eveniment, prezintă lista cu cele 17 cărţi pe care prelatul Albert Holenstein le-a publicat la Editura "Sapientia", în perioada cât s-a aflat în România, şi pe care le-a trimis cu generozitate tuturor preoţilor români. Din lectura lor se poate desprinde viziunea preoţească şi misionară a prelatului Albert Holenstein.

1. Călăuze spre Cristos. Selecţie de predici, alocuţiuni şi scrisori pastorale, Iaşi 2005, 222 p., 14x20 cm, ISBN 973-8474-60-4, 8 lei

2. Sfântul Rozariu - Rugăciune contemplativă a Evangheliei, Iaşi 2005, 136 p., 14x20 cm, 7 lei

3. Zidind Biserica, trăind ca Biserică, Iaşi 2005, 179 p., 14x20 cm, 10 lei

4. Scrisori către comunitatea parohială, Iaşi 2006, 84 p., 14x20 cm, 3 lei

5. Călăuze spre Cristos. Selecţie de predici, alocuţiuni şi scrisori pastorale, II, Iaşi 2006, 190 p., 14x20 cm, 8 lei

6. A trăi în speranţă. A da speranţă, Iaşi 2006, 55 p., 14x20 cm, 6 lei

7. Calea Crucii, Iaşi 2006, 34 p., 20x14, 3 lei

8. Calea Crucii, Iaşi 2007, 38 p., 14x20 cm, 3 lei

9. Căsătoria şi familia. Îndrumări pentru o viaţă creştină, Iaşi 2007, 96 p., 14x20 cm, 4 lei

10. A îmbătrâni cu credinţă, Iaşi 2007, 14x20 cm, 64p., 2,5 lei

11. Şansa de a fi creştin, Iaşi 2007, 14x20 cm, 96p., 3 lei

12. Marie, către tine strigăm, Iaşi 2007, 14x20 cm, 56p., 2,5 lei

13. Încurajări pentru creştinul de astăzi, Iaşi 2008, 14x20 cm, 78p., 3 lei

14. Marie, arată-ne calea, Iaşi 2008, 52p., 14x20 cm, 2 lei

15. Un cuvânt bun pentru drum. Gânduri, Meditaţii, rugăciuni, Iaşi 2009, 14x20 cm, 50 p., 2,5 lei

16. Creştin în timpul nostru. Gânduri pentru o trăire profundă a credinţei creştine, Iaşi 2009, 14x20 cm, 52 p., 2,5 lei

17. Adună-ţi puterile. Nu-ţi lăsa viaţa la voia întâmplării, Iaşi 2010, 42 p., 14x20 cm, 2,5 lei

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 12 ianuarie: Bregenz (Austria): Despărţirea de prelatul Albert Holenstein: "O candelă care a ars pentru alţii"

lecturi: 8.