Roman: Simpozion internaţional dedicat Fecioarei Maria în spiritualitatea şi arta franciscană

Vineri, 7 decembrie 2012, a avut loc la ora 15, în Aula Magna a Institutului Franciscan din Roman, Simpozionul Internaţional cu tema "Sfânta Fecioară Maria în spiritualitatea şi arta franciscană".

Acest eveniment a avut în atenţie modul în care devoţiunea şi proclamarea Neprihănitei Zămisliri se reflectă în spiritualitatea şi arta franciscană. Cu toate că începuturile acestei devoţiuni au rădăcini îndepărtate în istorie şi că încă din primele secole creştinii credeau în acest adevăr, a fost nevoie de intervenţia fratelui franciscan, fericitul Ioan Duns Scotus pentru ca ceea ce se credea şi se practica să ia o formă de care se va ţine cont în elaborarea şi proclamarea dogmei. Promovator al acestei credinţe, acest frate a fost convins de ceea ce de timp se credea şi a contribuit pentru ca acest adevăr să devină recunoscut la nivel eclezial. Acest lucru s-a întâmplat în acea zi de 8 decembrie 1854 când papa Pius al IX-lea, prin Ineffabilis Deus, a proclamat dogma Neprihănitei Zămisliri.

În cuvântul de deschidere pr. Damian-Gheorghe Pătraşcu, rector de studii al Institutului Franciscan din Roman, a evidenţiat prin documente ale Bisericii importanţa unor astfel de manifestări culturale dar şi a devoţiunii pentru Fecioara Maria, acţiune menită să ajute la o formare mariană adevărată. Părintele Provincial Emilian Cătălin a mulţumit celor implicaţi în activitatea de traducere a Izvoarelor Franciscane şi a îndemnat ca, în spirit franciscan să găsim în Maria un exemplu de credinţă.

Din intervenţiile celor ce au susţinut lucrări:

Pr. Eugen Răchiteanu a vorbit despre Neprihănita Zămislire în arta sacră, prezentând unele picturi în care se vădea încercarea de a reprezenta acest adevăr în formă cât mai adecvată. În Renaştere s-au stabilit normele de redactare a icoanelor în ceea ce priveşte reprezentarea Neprihănitei Zămisliri. Cerinţele canonice pentru reprezentare constau în: înfăţişarea Fecioarei cu o coroană de stele pe cap, cu picioarele pe glob şi cu călcâiul ce zdrobeşte capul şarpelui. Culorile de folosit erau: albul, reprezentând curăţia, albastru pentru harul divin şi roşu. De subliniat este că iconografia acestei teme este de natură franciscană. Începând cu secolul al XV-lea, imaginea Neprihănitei se răspândeşte în mediile catolice cu denumirea de Tota pulchra.

Pr. Pavel Bulai a adus în atenţie imaginea părintelui Maximilian Maria Kolbe, cavaler al Neprihănitei. Printre sfinţii şi sfintele lui Dumnezeu, străluceşte şi fiica Sionului, slujitoarea Domnului, Maria. Pe cât de umilă şi simplă, pe atât de greu a fost de înţeles Maria. Dar acest lucru nu este motiv pentru ca oamenii dintotdeauna să nu o iubească şi să o cinstească. Prin Militia Imaculatae se dă o dovadă a faptului că acest adevăr al Neprihănitei Zămisliri merită preţuit şi cinstit. Numele spune clar că nu este o asociaţie intimistă sau pietistă dar o organizaţie cu un mesaj clar de transmis, atragerea a cât mai multe inimi, prin Maria, la Inima lui Isus.

Domnul Ioan Dămoc, profesor la Liceul Franciscan, a vorbit despre caracterul spiritual al literaturii franciscane, caracter ce reiese din modul aparte al lui Francisc şi al fraţilor săi de a scrie. Dimensiunea spirituală a vieţii noastre se manifestă prin preocuparea interogativă pentru lucrurile neevidente. Nu nesemnificative, dar cele ce nu par a spune prea multe la o primă vedere. Originalitatea Sfântului Francisc o reprezintă deschiderea spre ceilalţi, deschidere ce se manifestă printr-o iubire pentru fiecare creatură. Bunăvoinţa către întreaga creaţie se reflectă în Cântecul fratelui Soare, imagine a faptului că în tot creatul Francisc vedea chipul Tatălui. Influenţa sărăcuţului din Assisi este resimţită şi în operele scriitorilor români ca Lucian Blaga, Tudor Vianu, George Călinescu, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Octavian Goga, Emil Cioran şi Eugen Ionescu.

Pr. Ştefan Acatrinei, coordonatorul muncii de traducere a Izvoarelor Franciscane şi autor al unor studii critice despre spiritualitatea franciscană scoate în evidenţă caracterul aparte al operelor fericitului Toma de Celano şi a scrierilor Sfântului Francisc. Când vorbim de aceste scrieri, ne referim la opere mici sau foarte mici ce sunt scrieri cu valoare istorică universal acceptate de autorităţi. Pornind de la acestea, cu ajutorul grafologiei s-a ajuns să se determine personalitatea Sfântului Francisc. El este conştient de actualitatea convertirii lucru înseamnă a face ceva mai mult pentru Împărăţia lui Dumnezeu. În Cântecul fratelui Soare regăsim unele aspecte originale ale gândirii franciscane dintre care valoarea universală a fraternităţii şi unicitatea fiecărei creaturi sunt cele semnificative. Din unicitatea fiecărei creaturi va deriva ulterior acel concept de haecceitas.

Pr. Silvestro Bejan, delegat general pentru Ecumenism şi Dialog Interreligios, prezintă ghidul oraşului Assisi, ghid elaborat pentru pelerini, dar şi pentru cei ce doresc să descopere valorile şi particularul franciscanismului prin vizitarea acestui oraş. Prezentarea părintelui a cuprins unele aspecte inedite ale relaţiei dintre oraşul Assisi şi România. Astfel, primele menţionări despre români în acest oraş se găsesc într-un codex din 1244. Assisi a constituit locul în care mulţi români au fost mediatori şi promovatori ai dialogului între cele două culturi. Particularul spiritualităţii franciscane şi frumuseţea văii Umbriei a fost un motiv amintit de foarte mulţi autori români, autori menţionaţi şi în rândurile de mai sus. Dintre ei, Nicolae Iorga şi George Călinescu au avut o fascinaţie aparte faţă de această oază.

Pr. Andrei Ficău a vorbit despre importanţa mijloacelor de comunicare şi a subliniat importanţa lor în procesul cunoaşterii. Aceste noi mijloace media pot constitui instrumente propice în procesul de nouă evanghelizare dacă sunt folosite corespunzător şi responsabil. O cauză a faptului că astăzi creştinismul se poate pierde o constituie faptul că mulţi creştini nu mai au curaj să dea mărturie şi se minimalizează etica creştină. Isus nu a murit numai, dar a şi înviat. Şi aceasta este credinţa noastră. Acest excurs despre mijloacele media a constituit un preambul pentru prezentarea şi vizionarea documentarului Viaţa Sfântului Francisc. Explicaţia frescelor pictate de Giotto în Bazilica superioară din Assisi.

După aceste momente, în capela Institutului a avut loc rugăciunea Vesperelor I în cânt gregorian în cinstea Neprihănitei Zămisliri.

Fr. Dan-Ciprian Vătămănelu OFMConv.

lecturi: 10.