Moment liric:

Timp împlinit spre mântuire

Atunci a revenit în crugul său,
Din entropii, sensuri rebele,
Un univers schimbat de primul rău,
Cu axa-n crucea cea de stele,
Noi spaţii murmurând în simfonii,
Valuri de timp, culori în armonii.

Atunci lumina soarelui s-a revărsat,
Pe-un alt Pământ în primenire,
Un cert albastru-n cer înviorat,
Mlădiţe-n sol virgin spre devenire,
Din poli spre centru răsucit ecou,
Vibrează înţelept spre un timp nou.

Atunci s-au risipit cumplite neguri,
Ce omului îi închideau privirea,
Din somnul monstruos din alte vremuri,
Pe-aripi de foc, speranţa şi-a vestit trezirea,
Opace porţi ce nemişcau gândirea,
Topite-au fost, spre om venind iubirea.

Atunci a renăscut dorul de Domnul,
Obliterate căi au fost străpunse,
Credinţa, dar divin, revine-n omul,
În suflete de aşteptări pătrunse,
A răscolit din temelii cutume,
A aşezat în adevăr o noua lume.

S-a împlinit, în toate, înnoire,
Pământ şi Univers, om şi credinţă,
O cale noua de speranţa şi iubire,
Spre reclădire-a omului fiinţă.
Zori noi de timp atunci au început,
Un prunc, la Betleem, când s-a născut!

Martin Cata

lecturi: 10.