"Ceea ce oferim este, în primul rând, inima noastră." - Interviu cu pr. Florin-Petru Sescu, directorul Centrului Misionar Diecezan Iaşi

În luna noiembrie a acestui an, părintele Florin-Petru Sescu, directorul Centrului Misionar Diecezan Iaşi, a făcut o vizită în misiunea din Coasta de Fildeş. La întoarcerea în ţară, am avut bucuria de a-i adresa câteva întrebări, cu scopul de a afla mai multe despre realităţile din această ţară de misiune.

• Care a fost scopul vizitei Sfinţiei voastre în Coasta de Fildeş?

Având în vedere faptul că, la 1 septembrie 2012, PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă m-au numit în funcţia de director al Centrului Misionar Diecezan (CMD) Iaşi, a fost necesar să văd realitatea ţărilor de misiune pe care CMD din Dieceza de Iaşi le susţine. Aveam nevoie să văd realitatea pentru a şti ce avem de făcut, pentru a vedea ce proiecte avem de desfăşurat şi pentru a înţelege care sunt nevoile celor aflaţi în ţările de misiune.

• Care a fost prima impresie despre comunitatea de acolo, despre viaţa celor din Coasta de Fildeş?

Prima impresie a fost aceea de instabilitate politică şi de teamă, de nesiguranţă. Am întâlnit şase filtre de poliţie de la ieşirea din aeroportul din Abidjan până în localitatea în care am dormit. Toţi poliţiştii erau înarmaţi cu mitraliere. Prima impresie a fost că se putea întâmpla orice oricând. Sigur, noi am ajuns acolo în timpul nopţii, când au loc cele mai stricte controale. În timpul zilei au loc controale doar la intrările şi ieşirile din localităţile mai mari. După această primă impresie de nesiguranţă şi teamă am văzut, în timp, că este o ţară destul de primitoare. Inclusiv armata - care face aceste controale - se poartă foarte frumos şi apreciază în mod deosebit misiunile catolice. Primul preşedinte al Coastei de Fildeş a fost un filo-catolic, care a susţinut intens pătrunderea şcolilor catolice în Coasta de Fildeş. De asemenea, multe personalităţi ale ţării au fost formate în şcolile catolice. De aceea, există o stimă şi o apreciere deosebită faţă de catolici.

• Care sunt condiţiile socio-economice din Coasta de Fildeş?

Fiind o ţară din Africa - un continent ce se confruntă cu foarte multe probleme de ordin politic, cu o instabilitate politică ce duce la instabilitate economică - Coasta de Fildeş are foarte multe probleme de ordin social. În ceea ce priveşte locurile de muncă, foarte puţini locuitori au un loc de muncă. Locurile de muncă se găsesc, de cele mai multe ori, doar în marile oraşe. Marea majoritate a locuitorilor lucrează pământul sau lucrează în ţesătorii rurale - nu fabrici, întreprinderi, ci pur şi simplu nişte locuri în care se lucrează. Marea majoritate a oamenilor nu are un salariu, ci se bazează pe ceea ce oferă pământul. Dacă există ceva de mâncare, se mănâncă în ziua respectivă. Dacă nu, se rabdă de foame. Din punct de vedere social, este o situaţie destul de grea. Cei care deţin puterea politică sunt şi foarte bogaţi. Restul oamenilor trăiesc într-o sărăcie cruntă. Populaţia trăieşte într-o societate de tip matriarhal, în care mama este cea care ţine familia unită. În ciuda sărăciei, oamenii sunt senini, liniştiţi, nu se îngrijorează din pricina faptului că nu au nimic. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce au şi merg mai departe.

• Ştim că există diferenţe culturale, inclusiv în privinţa participării la sfânta Liturghie. Ce ne puteţi spune despre acest aspect?

Într-adevăr, oamenii se manifestă diferit la celebrările liturgice faţă de ceea ce ştim noi. Cadrul liturgic este acelaşi, sfânta Liturghie este aceeaşi, dar manifestarea credincioşilor ţine cont de particularităţile zonei, ţării şi culturii din care provin. În cadrul sfintei Liturghii se cântă foarte mult, sunt cântece extrem de ritmate, deoarece cultura africană este o cultură a dansului, a cântecului, a manifestării publice a bucuriei. Momentele forte ale sfintei Liturghii sunt cele de cântare. Toată lumea cântă. Există şi dansuri în cadrul Liturghiei, în care toată lumea dansează pe loc. Corul dansează pe loc, în timp ce cântă. O altă diferenţă ar consta în faptul că tot ceea ce se oferă la Liturghie - fructe, legume, mături şi alte obiecte - se oferă din inimă şi rămâne în comunitate, pentru cei mai săraci sau pentru biserică.

În prima duminică acolo am participat la primirea a patruzeci şi ceva de persoane aflate în perioada de pregătire pentru primirea Botezului, perioadă care durează trei ani. În cadrul sfintei Liturghii au fost primiţi în mod solemn în biserică şi au fost invitaţi să mărturisească motivul pentru care doresc să devină creştini. Foarte interesant este că nu le este teamă să se exprime în public. Am ascultat câteva mărturii frumoase, inclusiv cea a unei femei de 65-70 de ani care şi-a dorit să devină creştină datorită unei întâmplări. Nepotul său era plecat în Abidjan, la studii. A absolvit facultatea, a găsit un loc de muncă foarte bine plătit şi apoi, întâlnind preoţii catolici, şi-a dorit să devină preot. A fost botezat, şi-a urmat drumul, a intrat în seminar. Femeia, ca şi bunică, a dorit să-l scoată de pe acest drum. A mers la vraci, la vrăjitori, până când un vrăjitor renumit i-a spus că, dacă Dumnezeu l-a ales pe nepotul său, nimic şi nimeni nu-l mai poate întoarce de pe calea sa, oricât s-ar strădui. În acel moment, bătrâna a înţeles că Dumnezeul creştinilor este cel mai puternic. De aceea, doamna respectivă îşi dorea din toată inima să devină creştină, iar entuziasmul cu care a vorbit a ridicat pur şi simplu biserica în picioare. Oamenii se manifestă public în mod deschis. La sfârşitul unei Liturghii, oamenii au început să danseze în jurul băncilor, ca urmare a bucuriei rezultate din întâlnirea cu Cristos.

• Având în vedere diferenţele culturale, care sunt mijloacele de transmitere a credinţei şi cum se manifestă aceasta?

Trebuie să plecăm de la premisa că majoritatea oamenilor din Coasta de Fildeş este fie animistă, fie nu este creştină, ci musulmană sau de altă religie. În Africa, Biserica a sosit odată cu colonizarea, şi nu a prins tocmai pentru că cei care îi colonizau erau creştini. Faptele coloniştilor erau de cele mai multe ori departe de spiritul creştin, iar locuitorii au fost refractari sau împotriva creştinismului. Deşi misionarii au intrat în Africa de foarte mult timp, Biserica încearcă să propună mesajul evanghelic într-un ritm destul de liniştit.

Mesajul evanghelic este transmis pe cale orală. Un localnic care a întâlnit un preot catolic sau un misionar catolic care i-a vorbit despre frumuseţea credinţei, merge în comunitatea sa şi vorbeşte despre ceea ce a auzit. Astfel, pas cu pas, câteva persoane încep să adere la cuvântul lui Dumnezeu, şi invită preotul la un moment de rugăciune sau de comuniune într-o anumită comunitate. După această întâlnire urmează uneori un moment de rugăciune, iar persoana instruită este instituită ca şi catehet în comunitatea respectivă, îngrijindu-se de celebrări, de momentele de rugăciune comunitară, având în vedere faptul că preotul nu poate ajunge în fiecare duminică în toate comunităţile. Practic, transmiterea credinţei ţine de apropierea dintre oameni, de cât de mult vorbesc între ei, cum manifestă trăirea credinţei. Este o credinţă personală şi entuziastă, care ţine foarte mult de exemplul personal, de dialog şi de trăirea personală.

• Putem vorbi despre formarea copiilor şi tinerilor în spirit creştin catolic?

Misiunea din Djebonoua există de mai mulţi ani, şi putem vorbi de o pregătire, de o formare atât din punct de vedere catehetic, cât şi al vieţii de credinţă. O persoană care este botezată trebuie să aleagă în mod public apartenenţa la o anumită asociaţie. Orice persoană care intră în comunitatea creştină are nevoie de sprijin şi de oameni care să o ajute în trăirea credinţei. Alegând o anumită asociaţie sau un anumit grup, persoana îşi alege nişte persoane care să o ajute în trăirea şi manifestarea credinţei. Există grupuri liturgice, catehetice, de animare pastorală, care ajută la formarea copiilor, adolescenţilor şi a tinerilor, şi în acelaşi timp susţin şi păstrează credinţa personală a tuturor membrilor respectivei asociaţii,

• Care sunt dificultăţile cu care se confruntă locuitorii şi misionarii din Coasta de Fildeş?

Prima dificultate este lipsa locurilor de muncă. Nu există economie, nu există ideea unui venit lunar, efectiv nu ai nimic. Trăieşti din ceea ce ai în ziua respectivă sau în perioada respectivă, pentru că sursa ta de existenţă este ceea ce îţi oferă pământul. Dacă reuşeşti să vinzi din roadele pământului, ai bani. Dacă nu, te rezumi la ceea ce ai.

Nu există sprijin material, puterea de a face ceva. Misiunea catolică are dificultăţi în a întreţine bisericile, capelele, locurile de cult şi celelalte dependinţe. Misiunea catolică din Djebonoua a construit un atelier de tâmplărie care acum nu poate lucra din cauza lipsei unei maşini care face şapte operaţii de lucru şi costă 3.000 de euro. Maşina face momentan doar două operaţii. Restul se fac la un atelier aflat la 30 de km distanţă. Transportul costă. Dacă te opreşte poliţia, trebuie să le dai bani. Toate sumele acestea se adaugă la preţul produsului finit, dar reduc şi din plata - sau din posibilitatea de angajare a - muncitorilor.

• Ce v-a impresionat cel mai mult?

Entuziasmul cu care îşi trăiesc credinţa. Este plăcut, este foarte plăcut să vezi oameni care, deşi nu au studiat, nu au studii superioare, nu au învăţat credinţa în teorie, în momentul în care descoperă frumuseţea vieţii creştine, îl prezintă pe Cristos celorlalţi cu un entuziasm minunat. Într-adevăr, entuziasmul cu care trăiesc, simplitatea lor m-au impresionat profund. Deşi sunt foarte săraci, deşi au foarte multe probleme materiale, deşi au doar un rând sau două de haine, iar cei mai mulţi dintre copii nu au jucării, au un mod de viaţă foarte simplu, senin, fără acest stres continuu pe care majoritatea noastră îl simte, au o linişte interioară deosebită.

• Cum aţi caracteriza experienţa trăită?

Din punctul de vedere al Centrului Misionar, a fost o experienţă care a adus multă lumină în activitatea pe care o avem de desfăşurat, şi a adus multă claritate în privinţa proiectelor pe care Centrul Misionar şi le propune în viitor. Din punct de vedere personal, a fost o experienţă entuziasmantă, pentru că am văzut că, deşi oamenii de acolo trăiesc într-o ţară instabilă politic, economic şi social, fără să aibă siguranţa zilei de mâine, şi se hrănesc exclusiv cu ceea ce le oferă pământul, ei sunt senini. În acea sărăcie, nu lipseşte entuziasmul de a trăi pentru Dumnezeu, de a-l descoperi pe Dumnezeu, pe Cristos. Acesta este lucrul care m-a impresionat cel mai mult: faptul că cele mai vitrege condiţii de viaţă nu afectează cu nimic trăirea credinţei proprii.

• Ce-şi propune CMD ca urmare a acestei experienţe, şi ce ne transmiteţi nouă, ca membri ai unei Biserici misionare?

CMD îşi propune, în primul rând, susţinerea misionarilor. Trebuie să găsim noi modalităţi şi noi proiecte pentru strângerea de fonduri, pentru că, în cele din urmă, CMD trebuie să susţină activitatea din ţările de misiune. Momentan avem câteva proiecte care, odată cu trecerea timpului, vor fi prezentate. Vom încerca să facem cât mai vizibilă realitatea misiunilor. Avem în proiect chiar realizarea unui DVD despre misiunea din Coasta de Fildeş din Djebonoua, materiale de promovare şi sensibilizare cu privire la misiuni, şi, bineînţeles, pentru anul viitor vom încerca să propunem şi câteva cursuri de formare misionară. Pas cu pas, încercăm să clarificăm ideile şi resursele de care dispunem, pentru că tot ceea ce dorim să facem, inclusiv cursurile de formare misionară, presupun anumite fonduri pe care trebuie să le avem.

Un mesaj pentru membrii Bisericii noastre misionare? Bună întrebare!... Cred că, dincolo de ceea ce spunem, este nevoie de sprijin material, dar cel mai important este sprijinul spiritual. Niciodată nu vom putea oferi nimic dacă nu ne pregătim mai întâi inima. Dacă Dumnezeu nu te pregăteşte să fii deschis sufleteşte spre a oferi ceva, nu vei oferi niciodată nimic. Importantă este deschiderea cu care oferi - cineva poate oferi o rugăciune care să sensibilizeze generaţii, altcineva poate oferi un ajutor material care să influenţeze generaţii atât în ţară, cât şi în locurile de misiune, pentru foarte mult timp. Ceea ce oferim este, în primul rând, inima noastră.

Centrul Misionar Diecezan Iaşi

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 9-22 noiembrie: Coasta de Fildeş: Vizita pr. Florin-Petru Sescu, directorul Centrului Misionar Diecezan Iaşi, la misiunea catolică din Djebonoua

lecturi: 10.