Niciodată nu s-a vorbit mai mult despre viaţă decât în civilizaţia care glorifică moartea; niciodată nu s-a vorbit mai mult de iubire decât acum, când înţelesul cuvântului s-a pervertit sub masca modernităţii, şi nici despre adevăr, decât în epoca noastră, când minciuna şi manipularea reprezintă un dat cotidian şi nu mai miră pe nimeni.

Isus a venit să vorbească despre adevăr.

Pilat întreba cu amărăciunea celui supus vremurilor şi orb în faţa Domnului: "Ce este adevărul?"

Dar nouă, ce ne spune acum adevărul lui?

În descumpănirea epocii actuale, seculare şi secularizante, clădim pe nisipul tuturor iluziilor, alte şi alte iluzii care să ne dea siguranţa zilei de mâine şi statornicie, ca într-o goană absurdă după propria umbră. Şi cum nu ne putem prinde umbra, ne cufundăm în multitudinea preocupărilor zilnice nu ca să căutam adevărul, ci ca să fugim într-un fel de noi, de grijile noastre, de spaima cea de toate zilele. Iluzia în care trăim, indiferent cum am numi-o (glorie, onoruri, bogăţie - în fond, Pilat era guvernator) ne face asemeni lui: slabi, nesiguri pe noi, supuşi manipulării celor din jur, incapabili să luăm o decizie corectă, ajungem să ne fie silă de noi şi de cei din jur şi ne înecăm dezamăgirea în drogurile la modă, indiferent cum s-ar numi ele.

Şi totuşi adevărul era acolo, demn, drept şi neclintit, în faţa lui Pilat, aşa cum stă acum şi în faţa noastră. Adevărul întemeiază. E stânca pe care putem clădi fără teamă, adăpostul sigur şi pavăza ocrotitoare. Iar Isus este Regele. Regele nu este ales: demnitatea regală este ereditară. Împărăţia lui Isus nu e din această lume. Isus este unicul Fiu. De aceea el e calea, adevărul şi viaţa, iar pe adevărul care vine de la Tatăl său şi Tatăl nostru se întemeiază întreaga Creaţie şi propria noastră viaţă.

Dar iată, am ajuns să nu mai putem privi chipul lui Isus: în primele secole ale creştinismului, Isus era reprezentat pe crucifix îmbrăcat în hainele slavei sale regeşti, privind cu ochii mari, larg deschişi, de la înălţimea acestui tron ceresc care e crucea, la cei pe care i-a mântuit. În timp, hainele regeşti dispar - poate ca să apară mai bine firea umană a Mântuitorului, dar în acelaşi timp, omul nu mai îndrăzneşte să-l privească pe Regele său: chipul lui Isus nu se mai vede, ci doar corpul contorsionat de suferinţă - fiindcă noi pierdem dimensiunea verticală a Adevărului, singura temelie a statorniciei noastre: originea regală a lui Isus, legătura cu Tatăl său.

Se spune că fericitul papa Ioan Paul al II-lea a fost întrebat odată dacă ar trebui să aleagă din întreaga Biblie un singur cuvânt, care să fie rezumatul întregii Biblii, ce ar fi ales? Iar papa a răspuns: "Adevărul", fiindcă întreaga Biblie este cuvântul autentic al lui Dumnezeu, care întemeiază şi statorniceşte.

Isus a venit să vorbească despre adevăr.

Să ne vorbească fiecăruia despre adevăr, cu glasul blând şi molcom al nesfârşitei sale iubiri pentru noi, pentru ca, întemeiaţi pe adevăr, să-l putem privi drept, demn şi statornic în ochii săi mari cât viaţa noastră, cu toată iubirea noastră.

Fiindcă adevărul este iubirea.

Dr. Ecaterina Hanganu
 

lecturi: 10.