Roma: "Nu vă opriţi niciodată din drumul pe care l-aţi început prin înaintaşii voştri în credinţă". Interviu cu Mons. Gilfredo Marengo

Printre invitaţii speciali la simpozionul internaţional "Transmiterea credinţei" desfăşurat la Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi în ziua de vineri, 26 octombrie 2012, a fost şi pr. prof. dr. Gilfredo Marengo. După reîntoarcerea la Roma, Mons. Marengo a răspuns câtorva întrebări care i-au fost adresate de pr. Felician Tiba.

• Monseniore, v-aţi întors de curând din România, de la Iaşi, unde aţi participat la Simpozionul internaţional despre "Transmiterea credinţei". Luând în calcul că au fost puţine zilele pe care le-aţi petrecut acolo, puteţi creiona un profil al acestor zile?

Da, mai întâi m-a surprins frumuseţea acestei ţări. Aveţi peisaje care îţi taie respiraţia. Este de ajuns să urci în maşină, să ieşi din Iaşi, unde am fost pentru simpozion, şi deja ai posibilitatea să vezi atâtea minunăţii. Sunt locuri, în mod evident marcate de prezenţa creştină, fie catolică, fie ortodoxă, locuri pe care, sincer să fiu, nu mă aşteptam să le văd.

M-a surprins apoi nuanţa de noutate care se dă ţării. Am văzut multe case noi, altele în construcţie. Am văzut biserici noi, mari şi frumoase. Florile, la rândul lor te impresionează. Sunt peste tot, de la câmpii până pe pervazurile mănăstirilor din zona Neamţului, unde am avut bucuria să merg alături de pr. Benone Lucaci, rectorul Seminarului din Iaşi, şi de pr. Nicola Reali, care m-a însoţit de la Roma. M-a impresionat, de asemenea, istoria Bisericii Catolice din Republica Moldova şi a episcopului Anton Coşa.

• Din câte ştiu, simpozionul internaţional despre înţelegerea credinţei a avut loc la Institutul Teologic Romano-catolic "Sf. Iosif" din Iaşi. Cum vi s-a părut institutul, mai ales că astăzi, ca rector, este unul din foştii dumneavoastră studenţi de la Roma, pr. Benone Lucaci?

După părerea mea, Seminarul de la Iaşi este o "oază", în adevăratul sens al cuvântului, o oază în care se află de toate. Este o clădire bine organizată, un proiect nou şi bine realizat, cu o capelă deosebită, cu o bibliotecă de invidiat, cu săli şi Amfiteatrul în care s-a ţinut simpozionul. Acolo totul vorbeşte de la sine. Apoi, din câte am înţeles, Seminarul este rezultatul sacrificiului episcopilor, preoţilor, dar şi al credincioşilor diecezei, care îl susţin nu doar material, ci şi spiritual, dar şi prin numărul mare de vocaţii.

• Pentru că a venit vorba de Seminarul din Iaşi, aţi întâlnit acolo un mare număr de seminarişti. Ca "specialist" în antropologia teologică, aş spune în relaţia om-Dumnezeu, cum vi s-au părut seminariştii?

Ceea ce am remarcat încă de la început, a fost grija pe care o au faţă de ceea ce li se oferă. I-am văzut implicaţi în a lua notiţe pe marginea celor spuse în cadrul simpozionului, i-am văzut frumos îmbrăcaţi, senini şi atenţi la multe din aspectele legate de formarea lor umană, spirituală şi pastorală. Am citit pe feţele lor sinceritate şi curaj şi i-am simţit cu o mare deschidere faţă de nou, ceea ce, antropologic vorbind, este un semn bun. Noutatea este ceea ce îl caracterizează pe Dumnezeu!

• În cadrul aceluiaşi seminar, aţi avut ocazia să întâlniţi preoţi profesori, pe episcopul auxiliar, PS Aurel Percă, dar îl cunoaşteţi foarte bine şi pe episcopul diecezan, PS Petru Gherghel. Având în vedere că majoritatea dintre cei numiţi s-au format la universităţile pontificale din Roma, care credeţi că este "tipul" de preot care se formează în Dieceza de Iaşi?

Am remarcat la Seminarul din Iaşi o profundă formare romană. Atât părinţii profesori, cel puţin cât am reuşit să intuiesc din întrebări, dar şi din atenţia pe care ne-au acordat-o, sunt foarte deschişi spre universalismul Bisericii. Apoi, faptul că toţi vorbesc limba italiană explică într-un fel legătura lor cu Roma, cu papa, dar şi cu mesajul pe care universităţile pontificale îl transmit prin preoţii-studenţi care, după o perioadă de pregătire, se reîntorc în diecezele lor, implementând această deschidere spre universalism, specifică Bisericii.

• Din "puţinul" pe care l-aţi văzut, în ceea ce priveşte Biserica Romano-Catolică, dar şi pe cea Ortodoxă, cum vi se pare că se trăieşte credinţa în România?

Legat de Biserica Romano-Catolică, m-au impresionat în mod special două lucruri: pe de-o parte rădăcinile puternic romane, latine, care caracterizează Biserica în general, iar de pe altă parte modul în care aţi reuşit să puneţi în practică această "catolicitate" a Bisericii. Am întâlnit acolo o Biserică tânără, cu mulţi seminarişti, cu mulţi preoţi, cu multe biserici şi din câte am putut observa, cu oameni care îşi trăiesc credinţa într-un mod foarte simplu, dar profund. Am vizitat bisericile din Tămăşeni, Adjudeni şi Bacău "Sf. Nicolae", ca şi Seminarul mic de la Bacău. Toate vorbesc de credinţa profundă a celor care le calcă pragul.

Legat de Biserica Ortodoxă, am avut ocazia să vizitez două mănăstiri ortodoxe şi pot să spun că m-a impresionat, de asemenea, simplitatea călugărilor şi a călugăriţelor. Cred că, acolo, în România, cu dificultăţile inerente unui astfel de drum, ecumenismul are un cuvânt de spus chiar şi pentru Biserica catolică, privită în ansamblul ei. Deci, nu vă descurajaţi!

• Un mesaj final pentru clerul Diecezei de Iaşi, pentru seminarişti şi pentru vizitatorii site-ului diecezan www.ercis.ro?

Aveţi o ţară frumoasă, cu oameni credincioşi, cu o tradiţie creştină bine închegată. Bucuraţi-vă de ceea ce aveţi şi sunteţi şi nu vă opriţi niciodată din drumul pe care l-aţi început prin înaintaşii voştri în credinţă.

* * *

Cine este Mons. Gilfredo Marengo?

Este preot al Diecezei de Spezia, Sarzana, Brugnato şi profesor stabil la catedra de antropologie teologică din cadrul Institutului "Fericitul Ioan Paul II", pentru Căsătorie şi Familie, din cadrul Universităţii Pontificale din Lateran.

A obţinut doctoratul în teologia căsătoriei şi a familiei, sub călăuzirea actualului cardinal Angelo Scola, arhiepiscop de Milano.

Este specialist în Conciliul al II-lea din Vatican, publicând în acest sens cartea: "Giovanni Paolo II e il Concilio. Una sfida e un compito". A publicat, de asemenea, o serie de alte cărţi, printre care a îngrijit şi ediţia "L'amore umano nel piano di Dio. La redenzione del corpo e la sacramentalit? del matrimonio nelle catechesi del mercoled? (1979-1984)", aflată actualmente în traducere şi în limba română.

Este membru al Comitetului Ştiinţific al "Catedrei Karol Wojtyla", din cadrul Institutului "Fericitul Ioan Paul II", pentru Căsătorie şi Familie, din Roma şi în acelaşi timp, rector al Colegiului Pontifical al Lateranului "Fericitul Ioan XXIII".

Pr. Felician Tiba

* * *

Iaşi (ITRC): Simpozion internaţional despre transmiterea credinţei

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 26 octombrie: Iaşi (ITRC): Simpozion internaţional despre transmiterea credinţei

lecturi: 10.