Reflecţie la Sfinţii Arhangheli Mihael, Gabriel şi Rafael

Dumnezeu vrea să-l iubim şi să-l slujim cu fidelitatea îngerilor

Există la Reims, în Franţa, o catedrală foarte frumoasă, unică în lume, prin faptul unui număr mare de îngeri, poate chiar mii, sculptaţi în zidurile ei de piatră. Prin aceşti îngeri ctitorii au voit să vorbească lumii despre imensele oştiri ale îngerilor prezenţi, atât la tainele divine care se celebrează în biserici, cât şi prezenţi şi pretutindeni în univers, pentru a fi alături de oameni şi de toată creaţia, din voinţa lui Dumnezeu.

Într-adevăr numărul spiritelor pure, pe care noi le numim generic "îngeri" este mare, căci însuşi Isus vorbeşte despre douăsprezece legiuni de îngeri =70.000, pe care ar fi putut să le ceară de la Tatăl ca să-l apere în Grădina Măslinilor (cf. Mt 26,53). Apoi profetul Daniel vorbeşte în prima lectură de astăzi de milioane şi sute de milioane de îngeri care stăteau în faţa tronului Judecătorului când s-au deschis cărţile de judecată (cf. Dan 7,10).

Dintre aceste milioane şi sute de milioane de îngeri fericiţi, împărţiţi în de trei ori câte trei coruri, Biserica îi celebrează astăzi, 29 septembrie, numai pe cei din corul arhanghelilor, despre care cartea lui Tobia ne spune că sunt şapte (cf. Tob 12,15). Iar din acest cor de şapte arhangheli sunt amintiţi doar trei dintre ei, şi anume arhanghelii: Mihael, Gabriel şi Rafael, pentru că ei au legătură directă cu noi şi cu mântuirea noastră prin Cristos şi pentru că numai numele lor este menţionat în Biblie. Ceilalţi patru din corul de şapte al arhanghelilor: Uriel, Sariel, Raguel şi Fanuel, ne sunt cunoscuţi numai din scrieri vechi, dar care nu aparţin Bibliei.

Trebuie să menţionez faptul că, aici pe pământ, Dumnezeu nu ne-a revelat pe deplin tainele îngerilor săi, taine privind numele, corurile, treptele şi misiunile lor, ci ne-a revelat numai ceea ce are legătură directă Sfânta Treime şi cu mântuirea noastră, numai ceea ce este de strictă trebuinţa pentru mântuirea noastră, lăsând ca de restul celorlalte date despre îngerii lui să ni le reveleze în viaţa veşnică.

Biblia ne spune că, în ierarhia cerească, îngerii sunt împărţiţi în nouă coruri. Iar cele nouă coruri sunt împărţite la rândul lor în trei grupări cu câte a trei trepte fiecare:

În prima triadă intră: Serafimii (cf. Is 6,2), Heruvimii (cf. Ez 10,1) şi Tronurile (cf. Col 1,16).

În a doua triadă intră: Domniile (cf. Col 1,16), Stăpânirile (cf. 1Pt 3,22) şi Puterile (cf. Ef 3,10).

În a treia triadă intră: Dregătoriile (cf. Col 1,16), Arhanghelii (cf. 1Tes 4,16) şi Îngerii (cf. Ex 23,20)

Numele de înger indică numai misiunea, nu şi natura lui. Ca atare, numele de înger are înţeles de mesager, sol, trimis, şi slujitor al lui Dumnezeu. Spiritele curate cu misiuni simple se numesc îngeri, iar cei cu misiuni speciale sunt numiţi cu numele de arhangheli, sau coruri.

Dacă vom deschide Catehismul, cartea care conţine învăţătura creştină explicată, vom găsi acolo următoarea întrebare şi răspunsul ei: "De ce l-a creat Dumnezeu pe om?" "Dumnezeu l-a creat pe om, pentru ca omul să-l caute, să-l găsească, să-l iubească şi să-l slujească, şi astfel să se mântuiască".

Dacă acesta a fost a fost scopul pentru care Dumnezeu l-a creat pe om, atunci şi scopul pentru care Dumnezeu i-a creat pe îngeri şi arhangheli, a fost acelaşi, cu menţiunea că, întrucât îngerii şi arhanghelii nu l-au pierdut pe Dumnezeu prin păcat, ca noi oamenii, ei nu trebuie să-l mai caute şi să-l mai găsească, pentru că ei îl au deja. Dar şi ei, pentru a rămâne în prietenia lui Dumnezeu, asemenea nouă, trebuie şi ei să-l iubească şi să-l slujească pe Dumnezeu, prin împlinirea cu fidelitate a misiunilor încredinţate lor de Dumnezeu. Căci cei care asemenea lui Lucifer au refuzat această slujire, au fost legaţi şi aruncaţi în iad.

Pentru că îngerii şi arhanghelii, fiind cei mai apropiaţi de Dumnezeu, văd pururi faţa lui (cf. Mt 18,10), ei sunt şi cei care ascultă glasul poruncilor lui şi împlinesc cu fidelitate cuvântului lui (cf. Ps 103,20). Demn de menţionat este faptul că, pentru îngeri şi arhangheli, numele de mesageri, de trimişi, de slujitori şi de împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu le face mare plăcere, mare cinste şi mare onoare.

De când Lucifer şi îngerii săi, primii creaţi şi cei mai frumoşi îngeri, s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu şi i-au refuzat supunerea şi slujirea (cf. Is 14,11-15); de când Lucifer şi îngerii săi i-au înşelat pe oameni şi i-au determinat să rostească aceleaşi cuvinte de nesupunere ca şi ei: "Nu-ţi voi sluji"! (cf. Ier 2,20); de când moartea a intrat în lume prin invidia diavolului" (Înţ 2,23-24), îngerii şi arhanghelii, au primit de la Dumnezeu misiunea de a purta luptele sale; de a pregăti venirea Mântuitorului lumii; de a le duce oamenilor de pe pământ cuvintele mângâierilor şi bunelor sale vestiri; de a le procura oamenilor însoţire, medicamente, şi putere de a lupta cu satana.

Numele şi misiunile celor trei arhangheli pe care îi sărbătorim astăzi sunt în directă legătură cu cele trei persoane divine şi cu planul lor de mântuire în favoarea noastră; iar unii teologi spun că misiunea lor al ilustra şi specificul celor trei persoane divine.

Mihael = Cine este ca Dumnezeu? El este cel care a purtat şi poartă luptele biruitoare lui Dumnezeu cu satana şi îl ţine sub control până la pedeapsa lui finală (cf. Ap 12,7-9) Şi aşa cum a fost protectorul poporului ales al lui Dumnezeu (cf. Dan 10,13. 21; 12,1), tot astfel el este şi protectorul Bisericii (cf. Fap 5, 18-20; 8,26-29; 10,3; 12,7) El apără şi trupurile celor morţi destinate învierii fericite de furia diavolului, aşa cum l-a apărat şi pe al lui Moise (cf. Iuda 1,9).

Gabriel = Mesagerul lui Dumnezeu. El ne descoperă modul în care Dumnezeu mântuieşte lumea. El explică oamenilor tainele lui Dumnezeu, aşa cum a explicat lui Daniel taina celor 70 de ani de exil (cf. Dan 8,16; 9,21-27). El anunţa lui Zaharia naşterea lui Ioan Botezătorul (cf. Lc 1,11-20). El anunţă Mariei şi lumii întregi zămislirea şi naşterea lui Isus (cf. Lc 1,26.38).

Rafael = Medicina lui Dumnezeu. Prin toate intervenţiile sale, el ne descoperă grija paternă a lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii. El este slujitorul permanent al lui Dumnezeu, pe lângă oameni (cf. Tob 12,15). El este însoţitorul şi ocrotitorul celor ce călătoresc (cf. Tob 5,4; 6,4). El este mijlocitorul oamenilor pe lângă Dumnezeu (cf. Tob 12,15) El eliberează pe oameni de posesiile diabolice (cf. Tob 8,1ss). El vindecă pe oameni de orice boală şi orbire (cf. Tob 11,7-13).

Isus a venit în lume ca să distrugă lucrările Satanei (cf. 1In 3,8) "După cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot astfel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi au fost îndreptăţiţi" (Rom 5,19).

Îngerii sunt ai lui Cristos (cf. Mt 25,31), pentru că prin el şi pentru el au fost creaţi (cf. Col 1,16). Când "îl aduce în lume pe cel întâi-născut, Dumnezeu spune: să i se închine lui toţi îngerii lui Dumnezeu" (Evr 1,6). De aceea, Cristos şi opera mântuirii sale sunt centrul lumii îngerilor; de aceea ei au fost alături de Isus la naşterea lui, în copilăria lui, în viaţa ascunsă de la Nazaret, în timpul ispitirii, în timpul Patimii, în momentul învierii, la înălţarea şi glorificarea lui; de aceea tot ei îl vor însoţi pe Isus şi la a doua sa venire pe norii cerului, ceea ce vai uimi pe orice om. La toate acestea s-a referit Isus când i-a spus astăzi lui Natanael că va vedea îngerii urcând şi coborând peste el (cf. In 1,51).

Îmbucurător pentru noi este faptul că Biserica, prin învăţătura Catehismului Bisericii Catolice, învăţătură inspirată în primul rând din Biblie, ne spune că aşa cum sfinţii îngeri şi arhangheli au fost prezenţi încă de la început alături de Dumnezeu în toate lucrările sale, slujind planului creaţiei şi al răscumpărării oamenilor, ocrotind pe oamenii buni şi oprind pe oamenii răi, aducând Legea lui Moise şi călăuzind poporul său, vestind naşterile şi vocaţiile, asistând pe profeţi şi drepţi; aşa cum au fost prezenţi în viaţa lui Isus de la zămislirea lui în sânul Preacuratei şi până la înălţarea sa la ceruri; aşa cum au fost prezenţi în viaţa Bisericii de la început şi până astăzi; aşa cum au fost prezenţi în viaţa Fecioarei Maria, a apostolilor şi a tuturor sfinţilor; tot astfel sfinţii îngeri şi arhangheli sunt prezenţi şi în viaţa noastră a tuturor celor care suntem copiii lui Dumnezeu (cf. CBC 332-336).

Iată cum ne-a bucurat Biserica astăzi, prezentându-i pe sfinţii îngeri şi arhangheli ca pe nişte angajaţi ai lui Dumnezeu în opera slujirii, mântuirii şi fericirii noastre.

Dar Biserica vrea să ne mai spună ceva astăzi, şi anume că, aşa cum sfinţii îngeri şi arhangheli îi slujesc lui Dumnezeu şi operei sale de mântuire a oamenilor, tot astfel şi noi, asemenea lor, trebuie să slujim cu aceeaşi credincioşie lui Dumnezeu şi operei sale de mântuire a oamenilor. Căci însuşi Isus ne-a învăţat să ne rugăm ca, voia lui Dumnezeu să se facă "precum în cer aşa şi pe pământ" (cf. Mt 6,10).

Apoi nu trebuie să uităm că şi noi trebuie să ne opunem din toate puterile duhurilor rele şi planurilor lor de pierzare a omului, om care a fost menit de Dumnezeu să ocupe locurile pe care le-au pierdut ei în cer. Căci "noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestei lumi, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în văzduh" (Ef 6,12).

Conciliul Vatican II a precizat: "Întreaga istorie umană este străbătută de o bătălie aprigă împotriva puterilor întunericului. Lupta a început la origini şi va dura, după cum spune Domnul, până în ziua de apoi. Prins în această bătălie, omul trebuie să lupte necontenit pentru a adera la bine" (GS 37).

Diavolul, genial strateg, cunoaşte perfect tactica războiului sufletesc. Uriaşul Goliat, puternic şi înarmat până în dinţi, este o imagine a satanei. Cunoaşte punctele slabe ale omului şi spre acestea îşi îndreaptă toate atacurile. Iar punctele cele mai slabe din om sunt: necurăţia, lăcomia de bani şi mândria. Prin ele, satana a pierdut şi pierde încă multe suflete.

Astfel:

- Prin pofta de bani, satana i-a pierdut pe Iuda, pe Dima şi pe Alexandrul Fierarul (cf. In 13,30; 2Tim 4,10).

- Prin pofta necurăţiei, satana i-a pierdut pe cei doi bătrâni din cartea Suzanei (cf. Suzana 1,60).

- Prin pofta măreţiei, satana l-a pierdut pe regele Saul (cf.1Sam 15,22-23) De aceea, Scriptura ne spune: "Orgoliul e cauza ruinei" (Tob 4,13)

- Dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi al îngerilor săi, satana poate fi învins, chiar şi de un copil, asemenea lui David (cf. 1Sam 17,50)

"Împrieteniţi-vă cu îngerii"! Acest îndemn l-a făcut Biserica, prin gura sfântului Leon cel Mare, creştinilor din timpul său. Acest îndemn îl face şi astăzi Biserica prin gura păstorilor ei.

Iată câteva moduri prin care ne putem împrieteni cu îngerii:

- părăsind păcatul şi trăind în sinceritate faţă de Dumnezeu, asemenea lor şi asemenea lui Natanael, pe care Isus îl laudă astăzi în Evanghelie (cf. In 1,47)

- împlinind Legile şi poruncile lui Dumnezeu, asemenea lor.

- luând parte la opera de evanghelizare şi mântuire, asemenea lor, care au purtat şi poartă încă vestea cea bună oamenilor din toate timpurile (cf. Lc 2,8-14; Mc 16,5-7).

- rugându-ne cu regularitate. Sfântul Beda Venerabilul, zice: "Ştiu că îngerii se roagă împreună cu mine".

- participând cu regularitate la sfânta Liturghie. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: "La sfânta Liturghie îngerii tresaltă de veselie, arhanghelii se bucură, cherubimii şi serafimii se unesc cu noi la celebrare".

- participând des la sfânta Împărtăşanie, căci tot sfântul Ioan Gură de Aur, ne spune că "Euharistia este un foc care-l arde pe diavol, dar îmbucură pe Dumnezeu şi pe îngeri".

Făcând acestea, ei vor deveni apărătorii, mijlocitorii şi mângâietorii noştri, căci:

- ne vor prezenta rugăciunile la Dumnezeu, şi se vor ruga pentru noi (cf. Tob 12,12).

- vor lupta pentru noi şi împreună cu noi contra duşmanilor noştri trupeşti şi sufleteşti, aşa cum au luptat alături evreii conduşi de Elizeu contra armatelor siriene, şi i-au salvat (cf. 2Rg 6,9-23); aşa cum a luptat alături de fraţii macabei şi i-a salvat (cf. 2Mac 11,8); aşa cum erau gata să lupte alături de Isus (cf. Mt 26,53). Apoi nu trebuie să uităm că tot îngerii au salvat şi Roma de armatele lui Attila, pe timpul Papei Leon cel Mare. Tot îngerii au apărat-o pe sfânta Clara şi surorile ei, de armatele turceşti. Tot îngerii l-au apărat pe sfântul Venceslau de răutatea rivalului său, Radislau. Tot îngerii au călăuzit-o în luptă pe sfânta Ioana de Arc etc.

- ne vor ocroti şi întări în momentele noastre de cumpănă, aşa cum i-a ocrotit şi întărit pe Isus (cf. Lc 22,43), apoi pe Maica Domnului şi pe Sfinţi. Îngerii au apărat-o pe Sfânta Cristina în mijlocul chinurilor duşmanilor. Îngerii i-au inspirat cuvintele potrivite sfintei Agneza, atunci când trebuia să răspundă prefectului Romei, care o ameninţa cu moartea. Isus a promis asta (cf. Lc 21,15).

- ne vor conduce sufletele în Paradis, aşa cum l-a condus pe a lui Lazăr cel sărac (cf. Lc 16,22); aşa cum le-a condus pe ale sfintelor Perpetua şi Felicitas şi pe mulţi alţi sfinţi.

- ne vor păzi chiar şi trupul mort, destinat învierii şi glorificării fericite, aşa cum l-au păzit pe cel al lui Moise (cf. Iuda 1,9).

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 155.