In memoriam card. Carlo Maria Martini

Vineri, 31 august 2012, la Gallarate, în apropiere de Milano, a trecut la Domnul cardinalul Carlo Maria Martini SJ. S-a născut la 15 februarie 1927 la Torino, într-o familie destul de înstărită (tatăl său avea o firmă de construcţii), cu trei copii: doi băieţi şi o fată, cardinalul fiind al doilea, după fratele cel mai mare. A fost un om de o cultură extraordinară, de un spirit profund şi de o umanitate exemplară. Este remarcabilă munca sa în domeniul Sfintei Scripturi (unde a pus bazele ediţiei critice a Noului Testament în limba greacă, text editat după documentele cele mai vechi descoperite). A fost rector la Institutul Pontifical Biblic şi rector magnific la Universitatea Pontificală Gregoriana. În 1979 a fost numit arhiepiscop de Milano de Ioan Paul al II-lea (cu care se cunoştea bine de mai mulţi ani, întrucât faima lui Martini se răspândise), iar trei ani mai târziu este creat cardinal. Rămâne episcop de Milano până în 2002, când, ajuns la 75 de ani, se retrage la Ierusalim si se dedică studiului şi rugăciunii. Principala caracteristică a vieţii sale este pasiunea pentru Sfânta Scriptură pe care a studiat-o cu profunzime şi a predat-o multor generaţii de biblişti. De asemenea, pe plan pastoral, a avut multe iniţiative curajoase la Milano, toate inspirate din Cuvântul lui Dumnezeu meditat şi aprofundat prin metoda Lectio Divina. În ultimii ani, boala de care suferea (Parkinson) s-a agravat şi, în cele din urmă, a murit. Domnul să-i facă parte de fericirea slujitorului credincios şi harnic!

Pe site-ul www.bibliacatolica.ro a fost publicat un articol pe care îl redăm în întregime.

*

Grazie, padre Carlo!

Aşa îi plăcea cardinalului să fie numit în timpul exerciţiilor spirituale: evita terminologia protocolară ecleziastică - poate ca şi o mică nostalgie a identităţii sale iezuite - deoarece, spunea, "mă reprezintă mai bine în ceea ce sunt şi a voit Dumnezeu ca să fiu". Am avut bucuria să fac de două ori cu dânsul exerciţii spirituale şi de fiecare dată am rămas fascinat de profunzimea omului, a credinciosului şi a preotului Carlo. Ca să nu mai spun de imensa lui cultură biblică şi de pasiunea sa incredibilă pentru istoria textelor Sfintei Scripturi şi de studiul comparat al formelor literare ale Cărţii Sfinte. Ce m-a impresionat la acele exerciţii, dincolo de conţinutul extrem de dens al meditaţiilor sale (erau două pe zi, plus reflecţia de la sfânta Liturghie, mereu celebrată la ora 12, zicea el "fiind centrul zilei"), bineînţeles cu plecare permanentă de la Cuvântul Domnului, erau seratele petrecute împreună, începând cu ora 21. Am aflat ulterior că de fiecare dată când era chemat să ţină un curs de exerciţii spirituale pentru preoţi, de fiecare dată întreba dacă respectiva casă unde se mergea avea o sală suficient de mare. De ce? Pentru că el nu putea să-şi imagineze nişte exerciţii spirituale cu preoţi fără ca să facă seara cu ei "comuniune sacerdotală". Şi pot să dau mărturie că se începea la ora 21 şi se mergea mult în noapte, întrucât aborda orice tip de problemă, de orice natură cu un curaj, o limpezime şi o seninătate debordantă. Personal, îi mulţumesc Domnului că mi-a dat posibilitate să am acel tip de experienţă ce mi-a dat prilejul să învăţ extrem de multele lucruri în acele neuitate serate, zece în toate, ţinând cont că exerciţiile durau cinci zile întregi. Cine doreşte, poate să verifice o carte de-ale sale (cred că este ultima care-i poartă numele), cu titlul Conversazioni notturne a Gerusalemme, o carte extraordinar de curajoasă.

Un om dedicat în totalitate Cuvântului lui Dumnezeu. Spunea odată că, atunci când avea vreo 10-11 ani şi frecventa o şcoală a iezuiţilor din Torino (unde s-a născut la 15 februarie 1927; deci era cu două luni mai mare decât Josef Ratzinger), fiind fascinat de modul cum părinţii iezuiţi explicau Cuvântul lui Dumnezeu (este bine-cunoscută modalitatea lor de a citi Biblia şi de a o actualiza în plan personal), dar fără să aibă acces direct la acest cuvânt, a început să caute prin bibliotecile din Torino o ediţie completă a Noului Testament. Spunea că a găsit iniţial nişte texte, însă nu varianta completă. Totuşi, într-un final a dat peste o ediţie cât de cât bună în limba italiană pe care a păstrat-o mereu. Însă acea căutare care atingea disperarea era începutul a ceea ce, puţin mai târziu, avea să facă marele Carlo Martini. Şi folosesc acest adjectiv, întrucât, pentru ştiinţa exegetică (în ramura ei numită "Critică textuală", adică alegerea formelor celor mai corecte şi mai conforme cu originalele cele mai vechi - papirusuri, pergamente şi alte documente vechi - pentru o ediţie critică a Noului Testament), Martini este într-adevăr mare. De ce?

Pentru că este singurul catolic care a făcut parte din acea comisie formată din cinci persoane (Kurt Alland, Matthew Black, Bruce M. Metzger, Allen Wirken şi C.M. Martini) şi care, în anii 1960, a editat prima ediţie a The Greek New Testament (ajunsă apoi, în 1993, la ediţia a IV-a revizuită de aceeaşi comisie, la care, ulterior, s-a adăugat şi Barbara Aland). Această ediţie este foarte importantă pentru studiul biblic pentru că constituie ediţia de referinţă pentru oricine lucrează pe textele originale (sunt considerate astfel tocmai datorită acestei echipe interconfesionale de specialişti care a cercetat documentele cele mai vechi cât priveşte textele Bibliei) ale Noului Testament. Spunea la un moment dat că, practic, prima ediţie a acestui The Greek New Testament a fost, deja de la început, baza traducerilor Noului Testament care s-au făcut în peste 800 de limbi, în toate bisericile şi comunităţile ecleziale creştine. Or, cine ştie ce înseamnă a lucra în câmpul criticii textuale biblice (şi nu numai: pot fi întrebaţi, spre exemplu, cei care au editat ediţia critică a operei lui Eminescu), îşi dă seama uşor că orice "cuvinţel" din Biblie, pentru a fi introdus sau exclus din textele acestea de referinţă universală, are "povestea" sa care nu de puţine ori, aşa cum spunea cardinalul Martini, cerea o jumătate, o oră sau chiar mai mult de discuţii. Iar discuţiile acestea presupuneau o cultură biblico-teologică, filologică şi istorică extrem de vastă. Deci, într-adevăr mare om, mare specialist şi mare creştin.

Trecerea sa la Domnul, vineri, 31 august 2012, ar putea părea o pierdere pentru Biserică; şi chiar este, întrucât, după ce a fost degrevat de misiunea de arhiepiscop de Milano, şi-a reluat munca de cercetare şi de revizuire în critica textuală. Totuşi, momentul acesta este unul care a declanşat, cel puţin deocamdată în Italia şi între specialiştii în exegeză, da, un sentiment de nostalgie (pentru că toţi cei care au studiat la Institutul Biblic din Roma sau din Ierusalim, fie altundeva, toţi au avut de a face cu critica textuală a Bibliei şi toţi au dat de Martini în acest câmp de studiu; ba chiar am văzut reacţii din partea unor persoane publice italiene, care nu au neapărat de a face cu Biserica), dar şi un sentiment de admiraţie faţă de omul şi părintele Carlo Maria Martini. Să nu se uite curajul extraordinar pe care l-a avut încă de tânăr preot când mergea în fiecare săptămână să-i viziteze pe puşcăriaşi (şi o făcea cu mult înainte de Ioan al XXIII-lea sau de Ioan Paul al II-lea); sau de dialogurile din Domul din Milano cu ateii sau necredincioşii (faimoasa "Cattedra dei non credenti", pe care el o înţelegea aşa: "Vreau să îi aduc pe cei care nu cred pe catedra episcopului de Milano şi de acolo să explice motivele pentru care nu cred"); ca să nu mai spun de intervenţiile sale din ultima perioadă vizavi de problemele fierbinţi ale Bisericii de azi. Aşadar, un om extrem de curajos, cu spirit de discernământ remarcabil, un om care "mustea" de Cuvântul lui Dumnezeu (când îmi amintesc cum cita din memorie întregi pasaje din Noul Testament în greacă, îmi dau seama cât de mic sunt în "ale Bibliei"). Pe lângă acestea, profunzimea în rugăciune şi dragostea pentru Euharistie, adoraţie şi, poate surprinzător pentru unii, ... pentru Maica Domnului, al cărui nume şi l-a pus lângă numele de botez: Carlo Maria Martini.

Caro (cât de mult îi plăcea acest adjectiv) padre Carlo: şi personal, şi în numele multora, îţi mulţumesc pentru tot ceea ce ai fost pentru noi - pentru noi, preoţii-studenţi de la Seminarul Lombard ("filiala" romană a seminarului din Milano), pentru noi, studenţii de la Institutul Biblic, pentru toţi cei care îndrăgesc şi aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu în limba originală. Dumnezeu să te primească acum să contempli faţa sa pe care ai întrezărit-o aşa de bine în Cuvântul său din Sfânta Scriptură.

Pr. Edi Patraşcu

*

Site-ul www.bibliacatolica.ro pune la dispoziţie online versiunea în limba română a Bibliei, în traducere catolică realizată de pr. Alois Bulai şi pr. Eduard Patraşcu.

* * *

Editura "Sapientia": Vechiul Testament. II/2. Cărţile istorice

Editura "Sapientia": Vechiul Testament. II. Cărţile istorice. Volumul I

Editura "Sapientia": Pentateuhul - primele cărţi ale Bibliei în limba română, după traducerea catolică

lecturi: 12.