Vatican: Audienţa generală de miercuri, 22 august 2012. Despre Maria Regină

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi este comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria invocată cu titlul: "Regină". Este o sărbătoare instituită recent, chiar dacă este veche originea şi evlavia: de fapt, a fost stabilită de Venerabilul Papă Pius al XII-lea, în anul 1954, la sfârşitul Anului Marian, fixându-i data la 31 mai (cf. Scrisoare enciclică Ad caeli Reginam, 11 octobris 1954: AAS 46 [1954], 625-640]. În această împrejurare, Papa avea să spună că Maria este Regină mai mult decât orice altă creatură prin ridicarea sufletului său şi prin măreţia darurilor primite. Ea nu încetează să dăruiască omenirii toate comorile iubirii sale şi ale grijilor sale (cf. Discurs în cinstea Mariei Regină, 1 noiembrie 1954). Acum, după reforma post-conciliară a calendarului liturgic, a fost situată la opt zile de la solemnitatea Ridicării la cer, pentru a sublinia legătura strânsă dintre regalitatea Mariei şi glorificarea ei cu sufletul şi trupul alături de Fiul său. În constituţia despre Biserică a Conciliului al II-lea din Vatican citim astfel: "Fecioara Neprihănită a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească şi a fost înălţată de Domnul ca Regină a universului, pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei" (Lumen gentium, 59).

Aceasta este rădăcina sărbătorii de astăzi: Maria este Regină pentru că este asociată în mod unic la Fiul ei, fie în drumul pământesc, fie în gloria cerului. Marele sfânt din Siria, Efrem Sirul, afirmă, cu privire la regalitatea Mariei, care derivă din maternitatea ei: Ea este Mamă a Domnului, a Regelui regilor (cf. Is 9,1-6), şi ni-l indică pe Isus drept cale, mântuire şi speranţă a noastră. Slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea amintea în Exortaţia sa apostolică Marialis Cultus: "În Fecioara Maria totul este referitor la Cristos şi totul depinde de el: în vederea lui Dumnezeu Tatăl, din toată veşnicia, a ales-o Mamă toată sfântă şi a împodobit-o cu daruri ale Duhului, neacordate nimănui" (nr. 25).

Dar acum ne întrebăm: ce înseamnă Maria Regină? Este numai un titlu unit cu altele, coroana, un ornament cu altele? Ce înseamnă? Ce este această regalitate? Aşa cum am indicat deja, este o consecinţă a faptul că ea este unită cu Fiul ei, cu faptul că ea este în cer, adică în comuniune cu Dumnezeu; ea participă la responsabilitatea lui Dumnezeu faţă de lume şi la iubirea lui Dumnezeu faţă de lume. Există o idee obişnuită, comună, despre rege sau regină: ar fi o persoană cu putere, bogăţie. Însă nu acesta este tipul de regalitate a lui Isus şi a Mariei. Să ne gândim la Domnul: regalitatea lui Cristos şi faptul de a fi rege este împletit din umilinţă, din slujire, din iubire: înseamnă mai ales a sluji, a ajuta, a iubi. Să ne amintim că Isus a fost proclamat rege pe cruce cu această inscripţie scrisă de Pilat: "regele iudeilor" (cf. Mc 15,26). În acel moment pe cruce se arată că El este rege; şi cum este rege? Suferind cu noi, pentru noi, iubind până la capăt şi astgel conduce şi creează adevăr, iubire, dreptate. Sau să ne gândim şi la un alt moment: la Ultima Cină se apleacă pentru a spăla picioarele apostolilor săi. Deci regalitatea lui Isus nu are nimic de-a face cu aceea a celor puternici de pe pământ. Este un rege care îi slujeşte pe servitorii săi; aşa a demonstrat în toată viaţa sa. Şi acelaşi lucru este valabil pentru Maria: este regină în slujire adusă lui Dumnezeu şi omenirii, este regină a iubirii care trăieşte dăruirea de sine lui Dumnezeu pentru a intra în planul mântuirii omului. Îngerului îi răspunde: Iată, sunt slujitoarea Domnului (cf. Lc 1,38), iar în Magnificat cântă: Dumnezeu a privit la umilinţa slujitoarei sale (cf. Lc 1,48). Ne ajută. Este regină tocmai iubindu-ne, ajutându-ne în orice necesitate; este sora noastră, slujitoare umilă.

Şi astfel am ajuns la temă: cum exercită Maria această regalitate de slujire şi iubire? Veghind asupra noastră, fiii săi: fii care se îndreaptă spre Ea în rugăciune, pentru a-i mulţumi sau pentru a cere ocrotirea sa maternă şi ajutorul său ceresc, după ce probabil am rătăcit drumul, asupriţi de durere sau de nelinişte datorită vicisitudinilor triste şi zbuciumate ale vieţii. În seninătatea şi în întunericul existenţei, noi ne adresăm Mariei încrezându-ne în mijlocirea ei continuă, pentru ca să ne poată dobândi de la Fiul orice har şi milostivire necesare pentru peregrinarea noastră pe drumurile lumii. Celui care conduce lumea şi are în mâini destinele universului noi ne adresăm încrezători, prin intermediul Fecioarei Maria. Ea, de secole, este invocată ca Regină a cerurilor; de opt ori, după rugăciunea sfântului Rozariu, este implorată în litaniile lauretane ca Regină a îngerilor, a patriarhilor, a profeţilor, a apostolilor, a martirilor, a mărturisitorilor, a fecioarelor, a tuturor sfinţilor şi a familiilor. Ritmul acestor vechi invocaţii şi rugăciuni zilnice precum Salve Regina, ne ajută să înţelegem că Sfânta Fecioară, ca Mamă a noastră alături de Fiul Isus în gloria cerului, este mereu cu noi, în desfăşurarea zilnică a vieţii noastre.

Titlul de regină este deci titlu de încredere, de bucurie, de iubire. Şi ştim că aceea care are în mână în parte destinele lumii este bună, ne iubeşte şi ne ajută în dificultăţile noastre.

Dragi prieteni, evlavia faţă de Sfânta Fecioară Maria este element important al vieţii spirituale. În rugăciunea noastră să nu încetăm să ne adresăm încrezători Ei. Maria nu va înceta să mijlocească pentru noi la Fiul său. Privind la Ea, să imităm credinţa ei, disponibilitatea ei deplină faţă de proiectul de iubire al lui Dumnezeu, primirea generoasă a lui Isus. Să învăţăm să trăim de la Maria. Maria este Regina cerului aproape de Dumnezeu, dar este şi mamă apropiată de fiecare dintre noi, care ne iubeşte şi ascultă glasul nostru. Mulţumesc pentru atenţie.

Benedictus pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.