INTC Iaşi: Cuvântul PS Petru Gherghel la celebrarea de deschidere

La celebrarea de deschidere a Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic de la Iaşi, din seara de miercuri, 25 iulie 2012, PS Petru Gherghel a adresat celor prezenţi câteva gânduri.

Excelenţele şi Preasfinţiile voastre,
Cucernici părinţi, asistenţi spirituali ai tinerilor,
Stimate autorităţi,
Dragi participanţi la Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic,

Un cuvânt călduros de "Bun venit" în capitala Moldovei, în "dulcele târg al Ieşilor", şi o sfântă îmbrăţişare pentru toţi şi pentru fiecare în parte.

Bine aţi venit la Iaşi, oraşul celor şapte coline, capitala spirituală a României.

În aceste zile binecuvântate, aici, la umbra marilor catedrale ieşene şi a celui mai înalt for de cultură şi ştiinţă, Universitatea, aici, lângă Seminarul nostru drag, aici, unde înaintaşii noştri ne-au lăsat o sfântă şi bogată moştenire, credinţa, aici vă invităm să lăsaţi inimile voastre să se umple de o chemare sfântă, venită din partea Sfântului Părinte, a noastră şi, desigur, a celor dragi:

"Bucuraţi-vă mereu în Domnul", căci el sigur cunoaşte inima voastră dornică de fericire şi bucurie.

Am invocat, la începutul acestui măreţ eveniment, darurile Duhului Sfânt, cel care a adus şi aduce mereu pe pământ farmecul bucuriei şi al speranţei, cel fără de care nimic bun nu putem face, acela fără de care lumea rămâne în întuneric, cel care face să tresalte de bucurie inimile şi să crească entuziasmul vostru.

Sunt fericit ca, împreună cu Preasfinţitul Aurel, cu pr. Benone Lucaci, rectorul Institutului Teolgoic "Sfântul Iosif", cu toţi confraţii preoţi din Iaşi, cu toţi prietenii voştri, asistenţii spirituali ce vă însoţesc, cu stimatele autorităţi prezente - domnul primar Gheorghe Nichita, domnul prefect Romeo Olteanu, cu domnul Cristian Adomniţei, preşedinte al Consiliului Judeţean, cu ceilalţi invitaţi de onoare, parteneri la acest mare eveniment, să vă pot întâmpina cu dorinţa fierbinte de a vă simţi fericiţi şi de a creşte în iubire şi bucurie, astfel încât pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, să păzească inimile şi cugetele voastre în Isus Cristos.

Vă invit aşadar la bucurie

Cuvintele pe care le-a proclamat din Scrisoarea către Filipeni sunt expresia şi experienţa celui mai mare convertit al tuturor timpurilor, Saul din Tars, care a avut bucuria de a-l întâlni pe cel care l-a transformat, cu strălucirea luminii sale, pe drumul Damascului. Din clipa în care l-a întâlnit, viaţa sa a luat o altă direcţie, iar singura lui bucurie a rămas Cristos, toate celelalte fiind considerate doar gunoi.

Aşa precum reiese din toate scrisorile lui, care erau de fapt adevărate cateheze, şi această scrisoare, şi mai ales ea, reprezintă o revărsare de bucurie îmbrăcată în haina unor îndemnuri spirituale practice care reies din tema de fond, cea cristologică.

Pentru sfântul apostol, izvorul puterii sale misionare este Cristos, cu care se află într-o relaţie vitală. Cristos îl întăreşte în suferinţe, când trebuie să sufere pentru evanghelie, iar iubirea şi legătura cu Cristos este atât de mare, încât exclamă că pentru el "a trăi este Cristos" (Fil 1,21), iar a fi cu Cristos înseamnă victorie şi bucurie.

Acest adevăr îl exprimă în cel mai cunoscut şi cuprinzător imn despre Cristos din capitolul doi (Fil 2,5-11). "Drama lui (pătimirea şi moartea) este, pentru moment, ca o umilire, dar după ea urmează gloria (învierea şi înălţarea)". De aici a învăţat apostolul Calea lui Cristos şi la acest lucru îi îndeamnă pe creştini săi ca şi ei să aibă mereu aceeaşi atitudine, aceeaşi simţire ca a lui Cristos, maestru şi învăţătorul său.

În acest context, apostolul introduce tema bucuriei, care nu este doar o emoţie sau o dorinţă umană, ci un imperativ bazat pe o convingere puternică în Domnul şi în relaţia sa cu Cristos. Contactul cu el, întâlnirea şi însuşirea sentimentelor sale face ca suferinţa să se transforme în victorie, iar victoria în bucurie.

Tot ce apostolul Paul doreşte să le transmită Filipenilor, el a primit de la Cristos şi de la evanghelia sa. Motivul speranţei, al curajului şi al bucuriei este însuşi Isus Cristos. izvorul oricărui bine şi al sfinţeniei. Prezentat în toate cărţile sfinte ale Vechiului şi Noului Testament, el apare cu pregnanţă în predica lui Cristos de pe munte, care, la sfârşitul celor opt fericiri (carta de căpătâi a ucenicilor săi), el îi asigură pe toţi cei care plâng care sunt persecutaţi, care suferă pentru dreptate, că se vor bucura mereu de victorie şi de răsplată şi vor învinge orice fel de lipsuri şi greutăţi.

Concluzia acestor fericiri este una singură: "Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci mare va fi în ceruri răsplata voastră". Pentru că plânsul vostru se va întoarce în bucurie, iar suferinţa şi moartea în înviere. Acest lucru este cu adevărat o bucurie cerească, o bucurie în Domnul.

De acest lucru era sigur apostolul Paul şi pentru aceasta îi îndeamnă pe credincioşii din Filipi să caute bucuria, dar bucuria adevărată, bucuria în Domnul, căci aşa cum el era sigur de coroana victoriei şi a răsplăţii, mai ales după suferinţele întâlnite şi lanţurile închisorilor, aşa vor fi siguri toţi cei cărora el le-a vestit evanghelia lui Cristos, bucuria adevărată a victoriei.

Dragi tineri, invitaţia lui Cristos din evanghelia sa, precum şi a apostolului din lectura de astăzi, a fost preluată de actualul Sfânt Părinte papa Benedict al XVI-lea şi, îndreptată spre toţi tinerii din lume în ziua lor, la Întâlnirea Mondială de la Madrid, şi acum, aici, la noi, în România, la Iaşi, răsună, prin grija păstorilor şi a asistenţilor voştri spirituali, cu o mare speranţă că ea va găsi ecou în inimile voastre, iar prin voi va ajunge la toţi fraţii voştri.

Sperăm ca pe parcursul participării la prezentarea catehezelor, la celebrările care vor avea loc la întâlnirea în grupuri şi în reflexia personală, veţi descoperi adevărata sursă a bucuriei, pe însuşi Cristos Domnul care vă face să înţelegeţi, rând pe rând, sensul profund al bucuriei adevărate, să o experimentaţi în rugăciune şi, în cele din urmă, această bucurie se va transforma în sărbătoare ducând-o tuturor colegilor şi prietenilor voştri.

Renumitul poet german Reiner Maria Rilke şi-a petrecut câţiva ani ai studenţiei la Paris. Pentru a ajunge la Universitate, străbătea zilnic, în compania unei prietene franceze, o stradă foarte aglomerată. Într-un colţ al acestei străzi stătea permanent o cerşetoare. Ea şedea mereu în acelaşi loc, nemişcată ca o statuie, cu mâna întinsă şi cu ochii plecaţi în pământ. Rilke nu-i dădea niciodată nimic, în timp ce prietena lui îi dădea adesea câţiva bănuţi.

Într-o zi prietena sa l-a întrebat pe Rilke:

- De ce nu-i dai nimic acestei sărmane femei?

- Trebuie să-i dăm ceva pentru inimă, nu să-i punem ceva în mână, răspunse poetul.

A doua zi, Rilke a venit cu un trandafir înflorit. L-a pus în mâna cerşetoarei şi a dat să plece. Atunci s-a petrecut ceva neaşteptat: cerşitoarea şi-a ridicat ochii, l-a privit pe poet, s-a ridicat de la pământ, a prins mâna poetului şi i-a sărutat-o. Apoi a plecat strângând trandafirul la piept. O săptămână întreagă nu a mai văzut-o nimeni. După opt zile, femeia era din nou aşezată la locul ei obişnuit, tăcută şi nemişcată, ca totdeauna.

- Din ce-o fi trăit ea în toate aceste zile, în care nu a primit nimic? - l-a întrebat tânăra pe Rilke.

- Din trandafir, i-a răspuns poetul.

În lumea de azi, o lume orbită de tristeţi şi dureri, o lume care se îndepărtează de Dumnezeu şi de adevăratele valori creştine, este nevoie de cât mai mulţi trandafiri, are nevoie de bucuria şi slujirea voastră. Vă invit, aşadar, pe voi toţi să luaţi şi să duceţi prietenilor voştri, mai ales celor încercaţi şi descurajaţi, floare bucuriei adevărate, trandafirul bucuriei cereşti care provine din jertfă şi din slujire; o autentică slujire a lui Dumnezeu şi a celui de lângă noi.

Nu cred că există oameni fără suferinţe. Însă privind la sfinţi, la exemplul lor, vom înţelege că zâmbetul şi bucuria vor transforma suferinţele celorlalţi în instrumente de mântuire şi de apropiere de Dumnezeu.

Dragi tineri, m-aş considera, nespus de fericit dacă în aceste zile voi aţi experimenta, aici, la Iaşi, adevărata bucurie, iar apoi, mergând în lume, veţi fi ca nişte făclii care împânzesc la toţi şi peste tot bucuria credinţei, bucuria experienţei creştine, bucuria întâlnirii cu Cristos. M-aş bucura nespus dacă, după aceste zile de la Iaşi, veţi putea spune tuturor: "La Iaşi am învăţat să mă bucur, la Iaşi am învăţat să fiu mesager al bucuriei, la Iaşi l-am întâlnit pe Domnul bucuriei adevărate pentru inima omului".

Vă salut şi vă îmbrăţişez pe toţi, spunându-vă din inimă: Bucuraţi-vă mereu în Domnul, iarăşi vă zic: bucuraţi-vă. E şansa unei vieţi cu adevărat fericite. Amin

PS Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 25 iulie: INTC Iaşi: Marea deschidere

* * *

Secţiunea specială "Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic 2012" pe ercis.ro

lecturi: 14.